Sincer, nu-i deloc treaba mea, dar nu prea pricep cum vine asta? La profil vad ca scrie:
Religia: Alta confesiune
Despre aceasta "perspectiva" vei vedea mai tarziu.
Iata un exemplu de pe strada... Mantuleasa...
Nu vreau sa spun vorbe mari si crede-ma ca am cochetat cu multi ani in urma cu ideile pe care le accepti tu astazi ca fiind din proprie convingere, ele totusi venind din alta parte. Daca gasesti in buddism o propavaduire mai dulce pentru iubirea fata de intreaga Creatie a lui Dumnezeu, decat in jertfa Mantuitorului, inseamna ca n-ai cunoscut niciodata Harul lui Dumnezeu si e mare pacat, fiindca ceea ce simti tu acum nu e dragoste pentru intreaga faptura, ci e o inselare pe care inca nu ai reusit s-o sesizezi. Nu stiu cat de mult iti doresti tu ca toti ceilalti sa se mantuiasca (chiar cu riscul ca tu insuti sa nu te mantuiesti), dar cred ca te afli pe un teren extrem de alunecos si in ciuda faptului ca ti se pare ca nutresti o dragoste profunda, tinzi sa pui semnul egal dintre tine si Dumnezeu, ceea ce e un mare semn de mandrie...
Finalul este magistral... Ma faci sa nu mai inteleg nimic, daca tu insuti ai tras astfel de concluzie, si totusi... esti pe "taramul celalalt", in imparatia "zmeului cel rau" care a furat-o pe Ileana Cosanzeana!... E foarte trist, dar fata de ortodoxie, buddismul este chiar un basm cu happy-end si nu are nimic comun cu mantuirea reala a sufletului, decat daca si numai daca te-ai fi nascut pe acele taramuri si nu L-ai fi cunoscut niciodata pe Mantuitor si jertfa Lui
pentru tine. Buddistului nascut asa, nu i se va cere socoteala, pe cand tie, negresit. Macar asta ar trebui sa te puna serios pe ganduri. Dar... dragoste cu de-a sila nu se poate si nici mantuire fortata. In profunzimea constiintei tale esti incredintat ca tu chiar Il iubesti pe Dumnezeu. Bine-ar fi sa-I afli si parerea Lui in acest sens, pana nu e deja prea tarziu...