Antropologia (teologica) ortodoxa

[Eugen7]

În prealabil postat de delia31

Nu la distinctia dintre om si animale, data de suflarea lui Dumnezeu ma refeream, ci la opozitia simultaneitate versus succesiune, in crearea omului.

Depinde la ce se refera simultaneitatea si succesiunea. Daca succesiunea se referea la trupul si sufletul (animal) care anima trupul, atunci nu este vorba de succesiune, caci trupul si sufletul uman au fost facute simultan (este exclusa preexistenta sufletelor).

Sfantul Dionisie Areopagitul si teologia patristica (inclusiv Sfantul Ioan Damaschin) vorbesc foarte frumos despre simultaneitatea creatiei trupului si sufletului uman prin analogie cu o pecete. Asa cum imaginea pecetii se multiplica in (materia) fiecare sigiliu, asa si chipul lui Dumnezeu (mai exact chipul lui Iisus Hristos, caci EL este prototipul uman) in om se imprima in momentul zamislirii omului. Astefel se exclude fara echivoc preexistenta sufletelor umane.
De asemenea harul Duhului Sfant are ca scop indumnezeirea intregii persoane umane, suflet uman si trup.
(Din punct de vedere antropologic ortodox nu se poate vorbi despre persoana umana fara trup. Intrega persoana umana, trup si suflet uman, este indumnezeita nu doar sufletul uman. In stadiul indumnezeirii, trupul uman este si el pnevmatizat, desi este din aceeasi materie ca al animalelor si are aceeasi fiziologie)

Daca succesiunea se refera strict la sufletul uman (fara nici o referire la trup) atunci putem vorbi din punct de vedere ontologic de:
a) un inceput in Adam,
b) un al doilea moment distinct in care omul primeste (in sufletul si trupul sau) direct de la Dumnezeu suflarea de viata (harul Duhului Sfant) si astfel incepe si viata duhovnicesca (pe langa cea biologica care exista deja);
c) al treilea si ultimul moment distinct si final (ontologic, ca scop) acela al intruparii Logosului (Fiul, Cuvantul lui Dumnezeu) cand omul primeste (atat in sufletul cat si tupul sau) posibilitatea indumnezeirii intru Hritos Iisus prin harul Duhlui Sfant (in Biserica, incepand cu Taina Sfantului Botez si culminand cu Taina Sfintei Euharistii - impartasirea cu Adevarat trupul si sangele Domnlui cand omul se face "partas dumnezeiestii firi" I Petru caci in Hritos Iisus "locuieste trupeste toata deplinatatea Dumnezeirii" Coloseni 2)

[Adrianna]

Suflarea de viata data animalelor, ce semnificatie are?

[Eugen7]

În prealabil postat de Adrianna

Suflarea de viata data animalelor, ce semnificatie are?

Draga Adriana te rog sa accesezi primele postari din care amintesc:

"b) suflet animal, specific animalelor (complexitatea diferind in functie de specie) ce are pe langa puterea de vigoare si pe cea de dorinta (pofta) axata pe cognitia inteligenta urmare a perceptiei senzoriale ce urmareste in principal instictul de supravietuire si cel de reproducere, existand astfel emotii specifice, sentimente: bucurie, ura, tristete..."

Despre suflarea de viata duhovniceasca pe care a primti-o Adam direct de la Dumnezeu, Gheron Iosif afirma:
"Asemenea si harul. Cand se apropie de om, nu preschimba firea omului (adica trupul si sufletul uman), ci atributele naturale si privilegiile cele bune cu care este inzestrata firea - atat cat pot cuprinde vasele fiecaruia -, suplineste si adauga sau, dimpotriva, micsoreaza si inlatura. Si asa cum crearea (biologica) precede suflarea de viata (duhovniceasca), la fel trebuie si fapta sa preceada contemplatia."
http://www.crestinortodox.ro/carti-o...ata-80950.html

[delia31]

În prealabil postat de Adrianna

Suflarea de viata data animalelor, ce semnificatie are?

Adriana, doar asupra omului si-a suflat Dumnezeu suflarea Lui de Viata, nu si asupra celorlalte vietuitoare.

Viata care izvoraste din El e Viata harica, care e altceva decat viata biologica.
Daca vei citi in Geneza 1, 20-24, vei vedea ca vietuitoarele acvatice, pasarile, animalele, dobitoacele, taratoarele, fiarele salbatice au fost create doar prin simpla rostire a unei porunci: „sa misune apele de vietati, fiinte cu viata in ele iar pamantul sa scoata fiinte vii: animale, taratoare”.

Numai cand l-a creat pe om, ni se spune in Scriptura ca Dumnezeu a suflat asupra trupului omului creat din tarana si suflarea de viata, ceea ce in cazul celorlate vietuitoare n-a facut.
„Apoi a zis Dumnezeu: "Să mişune apele de vietăţi, fiinţe cu viaţă în ele şi păsări să zboare pe pământ, pe întinsul tăriei cerului!" Şi a fost aşa. (...)
Apoi a zis Dumnezeu: "Să scoată pământul fiinţe vii, după felul lor: animale, târâtoare şi fiare sălbatice după felul lor". Şi a fost aşa.” (Fac. 1, 20-24).

Iar la facerea omului:
„Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul intru suflet viu. (in greaca - eis psychen zoosan)” (Fac. 2, 7).

Pe scurt, fara sa epuizez subiectul inceput de Eugen si care e mult mai vast, in constitutia pnevmato-psiho-somatica a omului, Dumnezeu a pus anumite trasaturi ce tin de biologic, comune pana la un punct cu ale celorlalte creaturi pamantesti (acestea tin de viata biologica), DAR IN PLUS, a adaugat acea suflare de viata care face diferenta esentiala dintre om si celelalte vietuitoare,
facandu-l pe om capabil de viata harica, duhovniceasca si astfel dandu-i putinta sa ajunga la indumnezeire. Acest scop e destinat in exclusivitate omului nu si celorlalte vietuitoare de pe pamant.

Astfel, se poate vorbi de 3 puteri/ facultati sufletesti dintre care primele doua sunt comune si celorlalte vietuitoare (in grad diferit de la o specie la alta) iar cea de-a treia e data doar omului si tine exclusiv de “chipul lui Dumnezeu” in om creat spre a ajunge la o cat mai mare asemanare cu El:

1. Puterea/ facultatea vegetativa (vitala)- facultatea de a creste. Ea nu se conduce de ratiune, ci de natura.
2. Puterea animala – partea irationala, poftitoare, specifica atat animalelor cat si omului. Animalele nu se pot opune poftelor prin vointa proprie. Dar omului ii e dat sa poata daca isi pune in lucrare si ceea ce i-a dat Dumnezeu in plus fata de animale.
3. Puterea rationala – specifica doar omului, nu si celorlalte vietuitoare de pe pamant.
De aceasta facultate, cu totul speciala tine ratiunea si intelectul (nous-ul) si duhul omului (pnevma), care e partea cea mai subtila a omului, „locul” in care omul si numai omul are posibilitatea ontologica de a-i face salas Duhului Sfant.

[Eugen7]

În prealabil postat de delia31

in constitutia pnevmato-psiho-somatica a omului, Dumnezeu a pus anumite trasaturi ce tin de biologic, comune pana la un punct cu ale celorlalte creaturi pamantesti (acestea tin de viata biologica), DAR IN PLUS, a adaugat acea suflare de viata care face diferenta esentiala dintre om si celelalte vietuitoare,
facandu-l pe om capabil de viata harica, duhovniceasca si astfel dandu-i putinta sa ajunga la indumnezeire. Acest scop e destinat in exclusivitate omului nu si celorlalte vietuitoare de pe pamant.

Astfel, se poate vorbi de 3 puteri/ facultati sufletesti dintre care primele doua sunt comune si celorlalte vietuitoare (in grad diferit de la o specie la alta) iar cea de-a treia e data doar omului si tine exclusiv de “chipul lui Dumnezeu” in om creat spre a ajunge la o cat mai mare asemanare cu El:

1. Puterea/ facultatea vegetativa (vitala)- facultatea de a creste. Ea nu se conduce de ratiune, ci de natura.
2. Puterea animala – partea irationala, poftitoare, specifica atat animalelor cat si omului. Animalele nu se pot opune poftelor prin vointa proprie. Dar omului ii e dat sa poata daca isi pune in lucrare si ceea ce i-a dat Dumnezeu in plus fata de animale.
3. Puterea rationala – specifica doar omului, nu si celorlalte vietuitoare de pe pamant.
De aceasta facultate, cu totul speciala tine ratiunea si intelectul (nous-ul) si duhul omului (pnevma), care e partea cea mai subtila a omului, „locul” in care omul si numai omul are posibilitatea ontologica de a-i face salas Duhului Sfant.

Sunt in asentimentul tau Delia. Sinteza pe care ai facut-o este elocventa.
Doamne ajuta.
Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos... caci fara EL nu putem face nimic si suntem "praf si cenusa".

[Adrianna]

Scrie si despre animale in Biblie ca Dumnezeu a suflat suflare de viata, dar nu in pasajele din Geneza pe care le citati. Din pacate nu tin minte unde scrie dar stiu sigur ca scrie pentru ca si eu mi-am contrazis o prietena folosindu-ma de aceleasi pasaje din Geneza ca si voi, fiind chiar convinsa ca marea ei iubire pentru animale o facuse sa creada ca a fost suflata suflare de viata si peste animale. Insa mi-a aratat in Biblie si avea dreptate, scrie. Iar la momentul respectiv mi-am zis ca poate din cauza asta omul era vegetarian, doar despre plante nu scrie ca ar fi primit suflare de viata desi sunt si ele vii. Am sa caut citatul si revin. Din memorie, scrie ca le-a suflat viata in nari, sa fie altceva decat suflarea de viata data animalelor din cauza acestui "in nari"? Caut citatul si revin!
Multumesc de raspunsuri!

[Adrianna]

Deocamdata am gasit:

"30. Iar tuturor fiarelor pamantului si tuturor pasarilor cerului si tuturor vietatilor ce se misca pe pamant, care au in ele suflare de viata, le dau toata iarba verde spre hrana. Si a fost asa."

Nu tin minte daca este singurul pasaj, mai caut, insa exprimarea de "suflare de viata" este identica, de ce sensul ar fi altul? De ce "suflarea de viata" nu ar fi viata trupeasca biologica? Iar ceea ce ati explicat voi la punctul 3 sa fie cuprins in faptul de a crea omul dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, expresie folosita numai pentru om?


Din acest citat:

"7. Atunci, luand Domnul Dumnezeu tarana din pamant, a facut pe om si a suflat in fata lui suflare de viata si s-a facut omul fiinta vie."

reiese ca suflarea de viata l-a facut pe om pur si simplu o fiinta vie. Chiar si noi atunci cand spunem: "si-a dat viata" nu ne referim la a-si da sufletul cuiva, ci viata lui biologica, si Domnul insusi spune ca nu este iubire mai mare decat a-si da viata pentru altcineva. Daca "suflarea de viata" il face pe om viu si "suflarea de viata" exista si la animale, nu poate fi decat viata propriu-zisa mai ales ca expresia este folosita des in Vechiul Testament si despre cei pacatosi, sau poate asta nu are relevanta. Cand o sa mai am timp o sa mai caut despre animale.


Multumesc de raspunsuri!

[Adrianna]

Am gasit! Pasajul era la Potopul:

"21. Si a murit tot trupul ce se misca pe pamant: pasarile, animalele, fiarele, toate vietatile ce misunau pe pamant si toti oamenii.
22. Toate cele de pe uscat, cate aveau suflare de viata in narile lor, au murit.
23. Si asa s-a stins toata fiinta care se afla pe fata a tot pamantul, de la om pana la dobitoc si pana la taratoare si pana la pasarile cerului, toate s-au stins de pe pamant, si a ramas numai Noe si ce era cu el in corabie."

Aici nu numai ca se foloseste pentru animale aceasi expresie ca la om, dar se pun toti intr-o oala tocmai pentru ca suflarea de viata era cea biologica, viata pur si simplu, nicidecum sufletul. Eu asa inteleg dar poate ma insel, insa alta explicatie nu vad.


Exista inca o intrebare: ce se intelege prin faptul ca inainte de potop Dumnezeu si-a retras Duhul Sau de la om si astfel omul mai putea trai doar 120 ani? In ce fel aveau oamenii Duhul lui Dumnezeu? Si cum se face ca sfintii nu pot trai din nou mai mult de 120 ani avand Duhul lui Dumnezeu (Duhul Sfant)? Sau Duhul lui Dumnezeu nu-i acelasi lucru cu Duhul Sfant in acest context?

Multumesc de raspuns!

[Eugen7]

În prealabil postat de Adrianna

De ce "suflarea de viata" nu ar fi viata trupeasca biologica?

Chiar asa este. Suflarea de viata din animale este viata biologica. Si plantele si animalele au viata biologica dar nu sunt "fiinte vii" adica nu au viata duhovnniceasca (nu pot conlucra cu harul Duhului Sfant, ci ele doar sunt mentinute in viata de catre Duhul Sfant).

În prealabil postat de Adrianna

"7. Atunci, luand Domnul Dumnezeu tarana din pamant, a facut pe om si a suflat in fata lui suflare de viata si s-a facut omul fiinta vie."

reiese ca suflarea de viata l-a facut pe om pur si simplu o fiinta vie.

Este o diferenta fundamentala intre animale care au doar suflare de viata si sunt doar vi (biologic) dar nu sunt FIINTE si om care a primind de la Dumnezeu suflarea de viata devine [u]fiinta vie[/i] (adica are pe langa viata biologica si viata duhovniceasca).
Fiintarea (ce implica nemurirea etc) este legata strict de viata duhovniceasca.
Dumnezeu care spune despre sine: "Eu sunt cel ce sunt" (fiintez prin Mine insumi, prin fiinta Mea; existenta MEA este supraexistentiala - aseitate)... DARUIESTE si omului posibilitatea fiintarii (viata duhovniceasca) prin harul Duhului Sfant intru Hristos Iisus. De asemenea si Sfintii Serafimi il slavesc pe Dumnezeu subliniand ca EL fiinteaza (este): "Sfant, Sfant Sfant ESTE Domnul Savaot" (adica Sfanta Treime) (Isaia 6)

Citatele patristice de la inceput sunt inechivoce.

În prealabil postat de Adrianna

Daca "suflarea de viata" il face pe om viu si "suflarea de viata" exista si la animale, nu poate fi decat viata propriu-zisa mai ales ca expresia este folosita des in Vechiul Testament si despre cei pacatosi, sau poate asta nu are relevanta. Cand o sa mai am timp o sa mai caut despre animale.

Draga Adriana, consider ca nu este indicat sa grabesti concluzii pripite.
"Suflare de viata" face animalele (toate organismele vegetale si animale) doar "vi" (doar viata biologica cu emotiile si sentimele asociate) iar pe om "fiinta vie" (adica pe langa viata biologica cu emotiile si sentimentele asociate, omul are si viata duhovniceasca... a carei prezentare succinta se gaseste in postarile anterioare din Sfantul Serafim de Sarov si Geron Iosif).

Antropologia ortodoxa se bazeaza atat pe Sfanta Scriptura cat si pe patristica filocalica (di care am citat la inceput).

In studiul textului biblic, hemeneutica este utila insa mult mai potrivita este exegeza.

Teologia ortodoxa cunoaste conceptele antopologice ale teologiei protestante precum si invataturile cultelor neoprotestante. Din nefericire conceptul de "suflet" in aceste cazuri se rezuma doar la viata biologica (fiind exclusa posibilitatea vietii duhovnicesti dupa moartea trupului. Astfel nu este acceptata comuniunea si comunicarea cu Sfintii care au adormit, desi Sfantul Pavel marutiseste inechivoc ca dupa moartea trupului omul continua viata duhovniceasca in Hristos Iisus: "doresc să mă despart de trup şi să fiu împreună cu Hristos, şi aceasta e cu mult mai bine" Filipeni 1,23).

Pseudo-stiinta "intelligent design" care provine din aceste sfere are la baza aceasta antopologie restrictiv "bilogica" iar rezultatele ei at

În prealabil postat de Adrianna

Multumesc de raspunsuri!

Cu placere.
Doresc sa precizez ca aceste putine cuvinte care au fost postate de catre credinciosii ortodocsi (ce sunt familiarizati cu temenii folositi) cu privire la antropologia ortodoxa, trebuie sa fie considerate doar ca un indem la studiul teologic (ortodox si nu numai) adecvat, sistematic, pentru crestinii altor culte.
Doamne ajuta.

[delia31]

În prealabil postat de Adrianna

Din acest citat:"7. Atunci, luand Domnul Dumnezeu tarana din pamant, a facut pe om si a suflat in fata lui suflare de viata si s-a facut omul fiinta vie."

reiese ca suflarea de viata l-a facut pe om pur si simplu o fiinta vie.

Daca "suflarea de viata" il face pe om viu si "suflarea de viata" exista si la animale, nu poate fi decat viata propriu-zisa Multumesc de raspunsuri!

Am mai scris despre acest verset pe aici pe forum, de vreo cateva ori. Cel mai recent, chiar alaltaieri. Au scris si altii infinit mai bine dar mai zic o data.

In versiunea Septuaginta, versetul despre crearea omului din Facere 2,7 e: „kai eplasen o Theos ton anthrōpon choun apo tēs gēs kai enephusēsen eis to prosōpon autou pnoēn zōēs kai egeneto o anthrōpos eis psuchēn zōsan”.

Unde „kai egeneto o anthrōpos eis psuchēn zōsan” e tradus in versiunea anania prin „ şi s'a făcut omul întru suflet viu”.

In schimb, in Textul Masoretic si versiunile traduse dupa TM, e asa cum zici si tu : „şi s-a făcut omul fiinţă vie”. Fara prepozitia ”intru”.

Personal, consider versiunea greceasca Septuaginta de necontestat si mult mai nuantata, de aceea prefer si traducerea anania dupa aceasta versiune, la care mitropolitul Bartolomeu Anania face si multe adnotari lamuritoare si trimiteri la sf. parinti.

Dupa cum am mai spus si altadata, parerea mea e ca in traducerea sintagmei „ eis psuchēn zōsan ”, nu se poate ignora prezenta prepozitiei „eis”, asa cum o ignora majoritatea traducerilor facute dupa Textul Masoretic, acestea traducand „s-a facut omul fiinta vie” sau s-a facut (un) suflet viu, incurajand si prin asta conceptia multora ca nu exista nici o diferenta in acest sens intre om si animal.

In conformitate cu Lexiconul de concordante biblice „Strong’s Concordance with Hebrew and Greek Lexicon”, mitropolitul Bartolomeu traduce particula εἰς (eis), prin prepozitia „intru”: „ şi s'a făcut omul întru suflet viu” , adica exact ce spune Septuaginta prin „ eis psuchēn zōsan”.

La notele de subsol ale versiunii anania, mitropolitul precizeaza:
„Textul Masoretic: „şi s'a făcut omul fiinţă vie“.
„S'a făcut“: a devenit; a trecut în alt mod de existenţă.
În Septuaginta: „şi s'a făcut omul întru suflet viu“, care poate fi tradus şi: „întru suflet care trăieşte (Viata harica care e alceva decat viata biologica, comuna si animalelor. Nota mea.)“, adică nemuritor.
Sufletul omului (altceva decât „viaţa“) s'a născut din suflarea lui Dumnezeu şi l-a învăluit (l-a îmbrăcat) pe om odată cu aceasta, dar şi cu tendinţa de a fi „absorbit“: particula eis înseamnă şi „întru“ (înlăuntru) şi „spre“ (direcţie, scop).(...)
Aşadar, omul nu e o simplă fiinţă vie, asemenea tuturor celorlalte, ci trup cu suflet viu, aparţinând celor două lumi, materială şi spirituală. Având un caracter antinomic (în acelaşi timp exterior şi interior trupului), el este – ontologic – apt şi pentru experienţele mistice (extaz şi entaz)”


Aminteam in postarea anterioara, versetele acelea din Facere 1, 20-24, unde se spune de crearea celorlalte vietuitoare, numai prin simpla rostire a unei porunci.

„Apoi a zis Dumnezeu: "Să mişune apele de vietăţi, fiinţe cu viaţă în ele şi păsări să zboare pe pământ, pe întinsul tăriei cerului!" Şi a fost aşa. (...)
Apoi a zis Dumnezeu: "Să scoată pământul fiinţe vii, după felul lor: animale, târâtoare şi fiare sălbatice după felul lor". Şi a fost aşa.”

Intrebarea ar fi, ce poate sa insemne ca pamantul scoate de la sine fiinte vii din el, animale vii cu suflare de viata, taratoare vii, rumegatoare vii, fiare salbatice vii, de la șopârle pana la girafe, elefanti, bizoni sau pinguini?

Si inca o intrebare (de fapt mai multe :)): Ce intelegi tu prin „om ca fiinta devenita vie dupa ce a primit suflarea de viata” ? E diferit ontologic fata de vreuna din fiintele vii pe care pamantul le-a scos din sine la porunca lui Dumnezeu?
De unde ar reiesi faptul ca inca din acest stadiu, omul ar fi superior rumegatoarelor pe care pamantul le scosese direct vii din sine si cu suflare de viata?
Dupa parerea ta, faptul de a fi chip al lui Dumnezeu tine de trasaturile fizice, chipul are o conotatie corporal-antropomorfica imprimata in om in procesul elaborarii din țărână sau vine in momentul suflarii de viata? Sau ambele?
Din cat inteleg eu, „a fi dupa chipul lui Dumnezeu destinat sa devina intru asemanare” e o realitate spirituala ce presupune participarea libera la viata dumnezeiasca. Iar Adam n-ar fi ajuns la asta decat prin harul necreat izvorat din suflarea lui Dumnezeu si destinat in exclusivitiate omului pt. a a-l avea in interior.


Dupa opinia ta, ce fel de Viata iese din suflarea de viata a Celui Viu? Una biologica sau una harica? Ce fel de viata au fiintele vii pe care le-a scos pamantul din sine? Identica cu viata omului primita prin suflarea de Viata?

Cu alte cuvinte, atunci cand Dumnezeu a modelat trupul adamic din acea țărână edenica biofora, pregatindu-Si astfel inca de atunci, chiar Lui Insusi constitutia trupeasca in care Se va intrupa la plinirea vremii, trupul acela uman avea deja viata (biologica) iar prin suflarea de la Dumnezeu nu s-a schimbat/adaugat nimic? Asta e ideea?

Consideri ca omului nu i s-a dat nimic in plus prin suflarea lui Dumnezeu decat ce primisera animalele cand au fost scoase direct din tarana? Decat ceea ce pana si rumegatoarele aveau deja cand Dumnezeu le-a scos direct vii din pamant?