|
#31
|
|||
|
|||
In cazuri din astea e bine sa ne rugam sa ne putem duce crucea si sa ne scape Dumnezeu de ispite peste puterile noastre. Iar cand incercarile sunt iesite din comun, sa ne agatam de mila lui Dumnezeu intr-un mod mai aspru, iesit din comun.
Incercarile mari sunt sfintitoare, daca facem fata ispitelor. Ne interesam de pustnici cu un mod aspru de viata si incercam lepadarea de sine dupa modelul lor. Altminteri suntem biruiti. Luam model vietile sfintilor . Exemplu: ,,Astăzi sunt pomeniți Sfinții mucenici și episcopi din Cherson: Efrem, Vasilevs, Evghenie, Agatodor, Capiton, Elpidie și Eterie. Aceștia au fost trimiși să vestească Evanghelia mântuirii păgânilor din Cherson de Hermon, episcopul Ierusalimului. Au fost prigoniți de locuitorii orașului care-i scoteau vestitori ai unei credințe străine și stricători ai rânduielilor părinților lor, și au fost rând pe rând uciși. Au fost băgați în cuptor încins, dar au ieșit nevătămați, legați de cai și târâți, bătuți până la moarte. Astăzi este pomenit Sfântul Pavel cel simplu, care era plugar și avea familie și, fiind înșelat de soția lui, a plecat la Sfântul Antonie și a devenit ucenicul acestuia, îmbrățișând viața călugărească. A stat în desăvârșită ascultare lângă Sfântul Antonie, care i-a încercat în multe feluri răbdarea, punându-l să facă lucruri aparent fără rost, cum ar fi să scoată apă dintr-o fântână și să o arunce aiurea sau să adune picăturile de miere vărsate pe jos sau să umble prin pustie trei zile.'' (M. Nedelcu) Sursa: http://www.ziarullumina.ro/articole;...el-simplu.html Last edited by antoniap; 05.07.2012 at 13:17:58. |
#32
|
||||
|
||||
Da, ai dreptate. Poți în schimb spune ce NU E! Adică Dumnezeu.
__________________
Îmi cer scuze celor pe care i-am supărat! "Trebuie sa mori înainte de a muri Pentru a nu muri atunci când mori" |
#33
|
|||
|
|||
Am citit cu interes si cu amaraciune acest topic. O amaraciune pentru conditia noastra de fiinte muritoare, care suferim prea usor deznadejdi de tot felul si uitam ca suntem urmasii celor pentru care Dumnezeu a creat totul... Ne minimalizam demnitatea fara de egal inaintea Domnului: aceea de a fi nu doar copiii Lui, creati dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu ci, mai presus de orice argument sau eveniment, suntem copartasi cu El la Sfanta Liturghie. Adica acolo unde are loc o reasezare a omului in raport cu tot cosmosul, iar in raport cu Dumnezeirea - un act de dragoste fara egal, neinchipuit de frumos. Desi tot cosmosul e prins in Sfanta Liturghie, doar omul o traieste, impreuna cu ingerii, cu sfintii, cu Dumnezeirea.
Dar vine boala... Suferinta... Moartea... Si toate roadele pacatului, lucrarea celui dintai ucigas de oameni... Ademenirea, dulcea seductie a mortii, vraja ei cu iz eliberator s.a.m.d. Insa noi am fost invatati, dintru inceput, cum sa ne raportam la boala, la pacat, la suferinte si la moarte. Vorbim de incercari, de inima infranta si smerita, de modul prin care Dumnezeu isi cearta fiii pe care ii iubeste s.a.m.d. Si nu voim cu nici un pret, nici macar cu pretul vietii, sa punem inima in lumina dulce a dumnezeirii. Nu! O tinem una si buna cu afundarea in suferinta, in intuneric, in deznadejde (aici fara vreun scop duhovnicesc, ci numai ca abandon, numai cadere). Si ne balacim in tenebrele naclaite ale mucilor si melancoliilor de tot felul. Apoi mai ridicam si pumnul catre Cer. De parca omul, doar, ne-ar interesa (si chiar asa e, vai!), impingem discutia la infinit despre ale omului. Omul, omul, omul!........... Obsesia dintai a noastra, obsesia din urma.... Omul si suferintele lui, prometeul care lupta cu zeii, etc. Cata nesimtire avem. Cata sminteala. Cata nebunie. De ce nebunilor, mereu omul si doar omul? De ce nu Dumnezeu si omul? Omul si Dumnezeu? Ca sa ne trezim apoi va ne lamentam, vai, de suferinta unui sinucigas sau a unui nebun si sa plangem in intunericul iadului nostru, sa deplangem, vai, ipocrizie!!!, desertaciunea si precaritatea destinului omenesc. Pai cine ne pune sa stam cu curul la Dumnezeu? Cum cine? Dracu, cine altcineva. Dracu, nebunia, prostia, curvia de tot felul (cate fete au acesti Ianus care sunt curvia, desfranarea, faradelegea...), necontenita noastra tendinta de a iubi orice si pe oricine, dar nu viata in Hristos. Amara trebuie sa fie suferinta unui om care alege sinuciderea. Nenorocirea mare. Sa ne fereasca Dumnezeu sa ajungem in ipostaza de a fi atat de nenorociti, de cazuti si de orbi, de reci/morti sufleteste, incat sa vedem ca singura scapare (auzi!) moartea. Nu, Dumnezeu nu ne-a creat sa murim, ci sa traim! Si inca fericirea, bucuria convietuirii cu El. Ramane doar sa o facem, prin harul Lui, prin rugaciunea noastra si prin silirea sa ne ridicam din noroiul poftelor si faradelegilor noastre de fiecare ceas sau din rastimpuri. Sa fiu iertat. Dumnezeu sa ne ocroteasca si sa ne lumineze! AMIN+ |
#34
|
|||
|
|||
Citat:
__________________
Lorena Savin |
#35
|
|||
|
|||
Am mai spus pe forum ca lucrez, de 20 ani, cand si cand (in functie de cum se iveste un client) cu oameni care sufera de depresie si care au ideatie/tentative de sinucidere. Cand agresivitatea, toata rautatea omului, se orienteaza ca o lance necrutatoare, spre sine iar nu spre exterior (caz in care vorbim despre crima, nu sinucidere).
Eu insumi am traversat nebunia, depresia majora. Chiar aseara am purtat doua ore de lupte cu boala unei tinere femei hotarate sa isi ia viata. Prilej sa redescopar cum lucreaza diavolul si moartea in noi, oamenii, mereu vulnerabilii. Mandria, cerbicia, ale noastre dragele credinte irationale si infantile, pe care le pretuim fara egal: iata agentii distrugerii sufletesti! Impotriva carora TREBUIE sa luptam cu toata puterea, cu toata luciditatea, tinindu-ne strans (in genunchi) de poala Cuvantului. |
#36
|
|||
|
|||
Citat:
Uf. Nici chiar asa, ba mai bine zis deloc, va rog... Recunostinta Bunului Hristos, lacrimi multe de multumire, dragoste cu trezvie, cu cutremur, da. |
#37
|
|||
|
|||
Am omis "" din ceea ce am postat..
__________________
Lorena Savin |
#38
|
||||
|
||||
Citat:
|
#39
|
||||
|
||||
Sinuciderea este pacat impotriva Duhului Sfant! Este un pacat de moarte care nu se iarta. Prin sinucidere te autoproclami Dumnezeu, gandindu-te ca esti stapan pe viata ta. Toate ga.durile necurate vin de la diavol... Te indeamna sa faci asta din varii motive, doar sa nu te mantuiesti si sa mai castige un.suflet in focul cel de veci. Poti lupta prin rugaciune, post, spovedanie, Impartasanie. Chiar si gandul sinuciderii e un pacat mare care trebuie spovedit urgent.
|
#40
|
||||
|
||||
Citat:
|
|