Mitul vitaminei B12 (cobalamina)

[zaharia_2009]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Am auzit asta la o predică a unui ierarh pe Trinitas, am auzit într-o conferinţă a lui Rafail Noica. Apoi citeşte cu atenţie ce scrie mai jos:

Luca 4
1. Iar Iisus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan şi a fost dus de Duhul în pustie,
2. Timp de patruzeci de zile, fiind ispitit de diavolul. Şi în aceste zile nu a mâncat nimic; şi, sfârşindu-se ele, a flămânzit.

În trecut oamenii erau solizi, nu slăbănogi ca noi, vorba lui Rafail Noica. Ei puteau să nu mănînce nimic 40 de zile în continuu. Ce-i drept, nu ştiu dacă beau sau nu apă în post - probabil că da.

Stiti deja prea multe lucruri despre alimentatia omului !
Ca sunt citite sau deduse , asta are mai putina importanta , cert este ca sunteti o biblioteca ambulanta privitor la alimentatie.
Partea proasta este insa ca stiti multe , dar multe falsuri.
Reflectati numai la urmatorul aspect : daca hrana preparata termic ar avea vreun efect negativ (bine inteles, nu pun in discutie orice fel de preparare termica) cit de mic asupra omului , inchipuiti-va ca de la descoperirea focului si pina in prezent omul ar fi trebuit sa fi disparut de mult de pe fata pamintului numai din cauza alimentatiei . Ceea ce nici pe departe nu este adevarat .
La ora actuala , desi exista universitati celebre si nume, cica "somitati" , in domeniul alimentatiei , nimeni nu stie absolut precis care este cel mai bun mod de alimentatie a omului sanatos . Exista dovezi pro dar exista si evidente contra !
Ceva mai bine stiu aceste somitati, unele dintre ele, cum este necesar sa fie alimentatia omului in anumite stari de boala .
Dar s-a dovedit clar experimental, clinic, teoretic ca acelasi aliment poate fi un medicament sau o otrava pt. om , in functie de cum este preparat !


In alta ordine de idei , trebuie sa cititi o carte de medicina serioasa , privitoare la cine sunt si ce vor sa fie vitaminele si sarurile minerale, pt. ca aveti un virvar in minte legat de ele ... si mai aiuriti si pe altii!
Sunt vitamine care se distug prin fierbere dar altele nu . Pe unele le luam din mincarea preparata termic , pe celelalte din fructele si legumele crude , facind in felul acesta o alimentatie echilibrata . Exista vegetale bogate in ceva si sarace in altceva , tot asa cum exista carnuri bogate in ceva si sarace in altceva . Ba exista unele principii alimentare care se gasesc exclusiv intr-un singur tip de aliment
Un aspect particular este la aportul si absortia sarurilor minerale .
Dar oricum, omul nu poate fi substituit nici unei feline singeroase (desi exista eschimosi care maninca in primul sfert de ora de la vinare ochii focilor, ficatul si inima ; ca si chinezii care maninca ficat crud , splina, inima , creeier de la animale !) dar nici unei zebre ierbivore .
Omul este mai mult decit atit !
Cind este insa bolnav , omul consuma alimentele exact ca pre medicamente . Alimentele consumate si stilul de alimentatie devine o terapie de baza si nu doar un act simandicos si imperios necesar .

Va propun sa mai studiati ca sa nu ajungeti sa va ... sinucideti in necunoastiinta de cauza sau sa va dezvoltati instincte animalice nesocializate !

[lore86]

Hmmm...
Uneori ma intreb care e credinta noastra: ortodoxia sau ortorexia?

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de lore86

Hmmm...
Uneori ma intreb care e credinta noastra: ortodoxia sau ortorexia?

Un ortodox adevărat are suficient discernămînt ca să ştie ce-i face bine şi ce-i face rău, indiferent dacă vorbim despre partea duhovnicească sau despre cea trupească. Pe lîngă grija pentru suflet el trebuie să poarte grijă şi pentru sănătatea lui şi a familiei lui. Aşa cum niciodată nu exagerăm avînd prea mare atenţie să nu cădem în păcat, nici să nu ne pară că exagerăm avînd grijă cu ceea ce mîncăm.

Nu ar trebui să existe varianta: "puţină otravă nu strică, altfel exagerăm, e prea de tot". Echilibrul în alimentaţie nu presupune a mînca şi greşit, altfel riscînd să cădem "în extrema cealaltă", cum se zice. Dar, aşa cum pe plan spiritual nu putem avea pretenţii de la ceilalţi să atingă perfecţiunea din prima, nici aici nu putem petinde de la unii mai puţin hotărîţi, ca să spun aşa, să mănînce corect începînd de astăzi. Fiecare e înzestrat cu raţiune şi are capacitatea de a alege pentru sine. Pînă atunci, eu sînt dator să mărturisesc în primul rînd cu exemplul personal şi apoi scriid şi vorbind despre celălalt fel de mîntuire, mîntuirea de relele materialnice.

Este şi asta o formă mai subţire a dragostei manifestată către celălalt, anume să-ţi pese de ceea ce mănîncă. Dacă omului îi lipseşte mecanismul de autoapărare şi eu văd că îşi grăbeşte moartea, eu mă simt dator să-l avertizez, să-l atenţionez cel puţin. Dacă omul nu pricepe şi nu vrea să se îndrepte, nu am ce să-i mai fac. Îmi pare rău de înşelarea lui, dar am conştiinţa împăcată măcar că am făcut ceea ce trebuie.

[lore86]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Un ortodox adevărat are suficient discernămînt ca să ştie ce-i face bine şi ce-i face rău, indiferent dacă vorbim despre partea duhovnicească sau despre cea trupească. Pe lîngă grija pentru suflet el trebuie să poarte grijă şi pentru sănătatea lui şi a familiei lui. Aşa cum niciodată nu exagerăm avînd prea mare atenţie să nu cădem în păcat, nici să nu ne pară că exagerăm avînd grijă cu ceea ce mîncăm.

Nu ar trebui să existe varianta: "puţină otravă nu strică, altfel exagerăm, e prea de tot". Echilibrul în alimentaţie nu presupune a mînca şi greşit, altfel riscînd să cădem "în extrema cealaltă", cum se zice. Dar, aşa cum pe plan spiritual nu putem avea pretenţii de la ceilalţi să atingă perfecţiunea din prima, nici aici nu putem petinde de la unii mai puţin hotărîţi, ca să spun aşa, să mănînce corect începînd de astăzi. Fiecare e înzestrat cu raţiune şi are capacitatea de a alege pentru sine. Pînă atunci, eu sînt dator să mărturisesc în primul rînd cu exemplul personal şi apoi scriid şi vorbind despre celălalt fel de mîntuire, mîntuirea de relele materialnice.

Este şi asta o formă mai subţire a dragostei manifestată către celălalt, anume să-ţi pese de ceea ce mănîncă. Dacă omului îi lipseşte mecanismul de autoapărare şi eu văd că îşi grăbeşte moartea, eu mă simt dator să-l avertizez, să-l atenţionez cel puţin. Dacă omul nu pricepe şi nu vrea să se îndrepte, nu am ce să-i mai fac. Îmi pare rău de înşelarea lui, dar am conştiinţa împăcată măcar că am făcut ceea ce trebuie.

Ionut,
intamplarea face ca am petrecut in mai multe randuri cateva zile in manastiri unde oamenii traiesc ca sfintii. Nu am intalnit nicaieri asa o lupta acerba ptr a manca sanatos, de aici si concluzia mea ca aceasta atitudine e usor(deocamdata) devianta.
AM intalnit oameni care isi petrec noptile in rugaciune, iar chipul lor radiaza de lumina, asemeni sfintilor. Dar aceeasi oameni mananca mancare fiarta,peste, fructe,legume crude sau murate, uneori si lactate. (nu seminte,nu faina de nu stiu care s.a)
Nu cred ca noi ducem o ortodoxie mai curata si mai frumoasa ca aceia. MAnanca cu bucurie,multumindu-i Domnului ptr toate. SI mai ales Rugandu-se atat inainte cat si dupa masa.

Si bunicii nostri mancau si traiau cumpatat.Si erau...mult mai in putere ca noi. Spre ex, bunicul la 89 de ani cosea de nu se tineau tinerii in rand cu el, il lasau inainte zicand ca li frica sa nu le taie picioarele. Muncea de dimineata pana seara. Apoi s-a simtit rau,l-acuprins o neputinta, a stat o luna in pat(fara a fi dependent de el) dupa care s-a stins cu pace.

Cred ca grija excesiva ptr ce bagam in gura sufoca acea grija(Doamne, ce bine ar fi daca ar fi si ea excesiva) ptr ceea ce scoatem din gura,sau ptr ceea ce gandim, facem.
Nu ne preocupa atat grija de a ne sfinti, de a perseversa in rugaciune, in lucrarea faptelor buna, in lupta cu patimile cat ne preocupa grja ptr o hrana sanatoasa. Si deja o grija care umbreste grija de cele sfinte nu mai e buna. Devine, asa cum am spus, ortorexie.
Sunt de acord ca traim intr-o lume in care ne sunt servite otravuri in ambalaje frumos colorate si cu gust bun. Si din comodiate si ignoranta le consumam.

Dar avem si alternative: fructe si legume din piata,lactate de la tarani,chiar si carne daca este tot din surse sigure dela tarani, crescuta la curte(carnea de pui din comert e un pericol major ptr sanatate, la fel ca si lactatele ambalate in cutii de carton sau plastic).
Asta e una.

Cu totul altceva e sa spui ca doar mancarea cruda e sanatoasa, si culmea cea fiarta distruge vitaminele si din cea crude , evetual sa recomanzi ca solutie fructele"de dulce"(adica cu tot cu viermi) si alte lucruri asemnatoare pe care din repulsie refuz sa le pomenesc aici.

Cred ca ar fi minunat daca raporturile s-ar schimba si grija ptr santatea sufletasca ar inlocui ptr cea trupeasca, fara a o neglja pe cea din urma. Nu hrana ne mantuie, ci cuvantul Domnului care ar trebuie sa lucreze in viata noastra. In definitiv,trupul va fi dat taranei dupa un nr de ani, pe cand sufletul si comoara adunata ptr mantuirea lui va fi vesnica.

Acum extra, spunea Sf lavrentie al Cernigovului ca acei crestini care vor fi mai slabi in credinta ptr a nu si-o pierde in timpul prigoanei lui Antihrist vor primi boli in trup prin care se vor curata repede.

Asadar revin cu ideea, ce ramane ca o concluzie,sa trecem grija cea trupeasca pelocul doi,lasand pe primulloc grija cea adevarata, aceea de a spori in rugaciune si fapte bune si de a incepe lupta ptr despatimire. Sa ne ingrijim si de ce mancam, dar nu excesiv, iar ceea ce consumam sa consumam cu multumire, cu rugaciune si cu nadejdea ca Domnul ne va purta de grija.

Sa pastram curata ortodoxia, nu ortorexia!

În prealabil postat de lore86

Ionut,
intamplarea face ca am petrecut in mai multe randuri cateva zile in manastiri unde oamenii traiesc ca sfintii. Nu am intalnit nicaieri asa o lupta acerba ptr a manca sanatos, de aici si concluzia mea ca aceasta atitudine e usor(deocamdata) devianta.

O să-şi revină stai lniştită. Până el singur nu ajunge la concluzia că nu va putea convinge pe cineva doar dacă acel cineva îi cere ajutorul şi este deschis noului, nu se va convinge că iubire cu forţa nu se poate. Fiecare am trecut sau trecem prin faze de genul acesta. Şi eu când am descoperit bogăţia acestui domeniu avem impresia că trebuie să-i schimb pe toţi...dar nu e chiar aşa...poţi să faci mai rău decăt bine deşi tu eşti convins că faci binele. Eu am ajuns la o concluzie: nu poţi schimba destinul omului decât dacă el îţi dă acceptul. M-am gândit că poţi face un om să devină vegetarian...dar poate asta nu-i spre mântuirea lui...poate el din omul care era devine mai rău, mai mândru... şi atunci ce voi face? ce rapuns voi da la Judecată? Corect este să dăm exemplu prin fapte...iar când ni se cere să şi vorbim.

În prealabil postat de lore86

AM intalnit oameni care isi petrec noptile in rugaciune, iar chipul lor radiaza de lumina, asemeni sfintilor. Dar aceeasi oameni mananca mancare fiarta,peste, fructe,legume crude sau murate, uneori si lactate. (nu seminte,nu faina de nu stiu care s.a)
Nu cred ca noi ducem o ortodoxie mai curata si mai frumoasa ca aceia. MAnanca cu bucurie,multumindu-i Domnului ptr toate. SI mai ales Rugandu-se atat inainte cat si dupa masa.

Mântuirea nu stă în faptul că mânânci sau nu peşte sau altele. Noi cei care suntem vegetarieni nu ne vom mântui mai repde ...sunt convins de asta...mântuirea ţine de cum înclinăm noi spre pofta stomacului. Am dat eu un exemplu mai sus: "Şi mai cred că "a nu consuma carne" nu ne va mântui mai repede, ci mântuirea va depinde de cum avem sufletul legat de aceste mâncăruri. De exemplu degeaba eşti vegetarian şi mănânci mult şi cu poftă şi îţi stă mintea tot la carne. În cazul acesta mai bine stă cel care mănâncă o bucăţică de peşte făcând acest lucru ca pe o necesitate sau ca pe o iubire faţa de cel care l-a îmbiat cu această bucată de peşte. Însă, renunţarea la mâncărurile grele sunt sfaturi pe care le găsim la Sf Apostol Pavel şi la sfinţii noştri părinţi. Să nu ne îngrijim de trup (respectiv ce mâncăruri) mai mult decât de suflet, de biserică, de rugăciune, de spovedanie, de milostenie."

În prealabil postat de lore86

AM intalnit oameni care isi petrec noptile in rugaciune, iar chipul lor radiaza de lumina, asemeni sfintilor. Dar aceeasi oameni mananca mancare fiarta,peste, fructe,legume crude sau murate, uneori si lactate. (nu seminte,nu faina de nu stiu care s.a)
Nu cred ca noi ducem o ortodoxie mai curata si mai frumoasa ca aceia. MAnanca cu bucurie,multumindu-i Domnului ptr toate. SI mai ales Rugandu-se atat inainte cat si dupa masa.

Acum tu nu ştii ce mănâncă respectivii oameni în particuar. Ei se feresc de a-i vedea oamenii că postesc. Părinţii înaintaţi duhovniceşte mănâncă cu ce sunt îmbiaţi..bineînţeles au şi ei limitele lor.
Iar dacă mănâncă aşa cum spui tu înseamnă că acesta este nivelul la care ei au ajuns. Asta nu înseamnă că nu se poate mai mult. Părintele Ghelasie de la Frăsânei spunea:"Sfântul Antonie cel Mare mânca o astfel de pâine (pâine pustnicească) şi a trăit peste o sută de ani. Mulţi pustnici, ajungând să folosească pâinea coaptă, s-au îmbolnăvit, făcând carenţe de hrănire. Această pâine aduce o ameliorare îndeosebi în bolile psihice şi în potolirea patimilor. Indeosebi în specificul tradiţiei carpatine este folosită această pâine pustnicească, deodată cu gestul iconic al închinării (rugăciunea)." - extras din "Reţetele Medicinii Isihaste"
Părintele Paisie Aghioritul spunea "Noi trebuie să-L ajutăm pe Dumezeu ca El să ne ajute". Şi cum îl ajutăm: prin rugăciuni, post s.a.m.d

În prealabil postat de lore86

Cred ca grija excesiva ptr ce bagam in gura sufoca acea grija(Doamne, ce bine ar fi daca ar fi si ea excesiva) ptr ceea ce scoatem din gura,sau ptr ceea ce gandim, facem.

Te contrazic. Să ştii că cee ce bagi în gură poate genera ceea ce vei scoate din gură. Un om care mănâncă des carne este mai mai agitat şi mai predispus mâniei. Deci este posibil ca ceea ce scoate din gură într-un moment de cumpănă să nu fie tocmai plăcut. Părintele Arsenie ne explică frumos aceste aspect.

În prealabil postat de lore86

Nu ne preocupa atat grija de a ne sfinti, de a perseversa in rugaciune, in lucrarea faptelor buna, in lupta cu patimile cat ne preocupa grja ptr o hrana sanatoasa. Si deja o grija care umbreste grija de cele sfinte nu mai e buna. Devine, asa cum am spus, ortorexie.

De acord cu tine. Pe primul loc să fie Dumnezeu, rugăciunea şi faptele noastre şi apoi grija pântecului. Un lucru te rog ... să încerci să înţelegi ...nu ai cum să judeci ceva ce nu trăieşti...eu te îţeleg pe tine...tu pe mine mai greu. Nu spun acest lucru din mândrie ci doar pentru a mă face înţeles. Că sunt unii care nu au altă preocupare decât ceea mănâncă ...da nici eu nu sunt de acord cu ei. Mâncarea mai uşoară te ajută să te eliberezi de patimi .. sunt lucruri atât de frumoase în noi care stau blocate din cauza patimei stomacului. După un timp de regim vegetarian... mi-am descoperit pasiunea cititului. Înainte greu deschideam o carte...acum mă simt neîmplinit dacă trec câteva zile şi am mai citit nimic. Şi sunt multe altele de spus ...dar mă opresc aici...:Nu mai judecaţi aşa uşor şi nu vă opuneţi unor lucruri folositoare care de altfel le regăsim în sfaturile părimţilor care ne sfătuiesc să ne ferim de mâncare grea care ar putea să ne ţină departe de rugăciune. 1:

În prealabil postat de lore86

Asadar revin cu ideea, ce ramane ca o concluzie,sa trecem grija cea trupeasca pelocul doi,lasand pe primulloc grija cea adevarata, aceea de a spori in rugaciune si fapte bune si de a incepe lupta ptr despatimire. Sa ne ingrijim si de ce mancam, dar nu excesiv, iar ceea ce consumam sa consumam cu multumire, cu rugaciune si cu nadejdea ca Domnul ne va purta de grija.

Sa pastram curata ortodoxia, nu ortorexia!

Hăi să vedem ce spune părintele Ghelasie:

“Locul memoriilor păcatului” este în “trup” şi Sufletul este doar “rănit” de acestea. Sufletul “participă” la “memoriile păcatului trupesc”, dar “Firea de Suflet” este dincolo de acestea.

Biblic, DUMNEZEU face mai întâi “Trupul” şi apoi Creează Sufletul pe care îl “Suflă” după “măsurile Trupului”. Sufletul este Creat după “Memorialul-măsurile” Trupului. Anticii filosofi, consideră Spiritul -Sufletul ca “Informaţia” corpului, pe baza cărei se “formează Corpul. Biblic, este tocmai invers. “Trupul” este “Informaţionalul” Sufletului.

Marea importanţă a Trupului din Creştinism, trebuie cu insistentă evidenţiată.
Omul nu este UNIREA Spiritului cu Trupul, ci tocmai în orientarea cealaltă, a UNIRII Trupului cu Spiritul.
Atenţie la această distincţie, ca “sens de la “Trup” spre Spirit (nu de la Spirit spre Trup cum zic anticii).
Omul nu este “Spirit întrupat”, ci este “Trup În - Spiritualizat”.
La antici, Spiritul se face şi '“materie”, pe când Biblic, “materia” nu se face şi “Spirit”, ci “UNEŞTE “materia cu Spiritul” şi face un “COMUN neamestecat”, adică se “face Trup”.
Atenţie la accepţiunea Creştină a Trupului, care nu este “simpla materie”, ca la antici, ci este “UNIREA materiei cu Spiritul”.

Concepţia că Spiritul se poate “face o_manifestare materială” este tot aşa de greşită ca şi considerarea că “materia poate evolua şi deveni şi Spirit”.
Spiritul nu se face “manifestare materială”, ci “Participă” la “manifestarea materiei”. Şi de asemenea, “materia” nu devine Spirit, ci “Participă” la cele Spirituale.
În sensul Creştin, nu se pune problema “Spirit şi materie”, ci problema “'Suflet şi Corp”. Corpul este “întâlnirea” într-un “Comun” al Sufletului şi al materiei. Ca Antropologie Creştină, Fiinţa Omului este „SUPRAFORMĂ - Asemănarea” CHIPULUI Lui DUMNEZEU, este Formă Creată ca Suflet şi energii de Suflet ca materie şi UNIREA acestora într-un “Comun”, ca_Trup.

Trupul-corpul nostru nu este simpla materie, ci un “Memorial de Comun Fiinţial propriu”.
Paradoxal, “Centrarea Fiinţialului” nostru nu este în Suflet, ci în Trup, care devine astfel “Templul Sacru” al Fiinţei. Şi păcatul a atins tocmai “SACRALITATEA” Trupului, care 1-a făcut “casa păcatului şi a morţii”. De aceea DOMNUL HRISTOS a ÎNVIAT cu TRUPUL şi L-a RIDICAT la Cer, că TRUPUL este UNITATEA SACRĂ a Fiinţialului Propriu.
Încă odată menţionăm, ca Trupul să nu se confunde cu simpla materie, ci să fie considerat “Comunul de Întâlnire” dintre Suflet şi materie. “HAINA de DUH”, ca “Trup înduhovnicit”, este tocmai această SACRALITATE” a Trupului - UNITĂŢII, ICONICUL Creştin.

A reface “Sacralitatea” Trupului, este “metoda” Medicinii noastre Isihaste. Şi Omul a stricat această Sacralitate prin “mâncarea păcătoasă”, deci prin “Mâncarea ne-păcătoasă” să se revină la Sacralitate.

[lore86]

Ovidiu, observ doua tendinte destul de diferite intr tine si Ionut.
In mare suntem de accord. De fapt, vedem lucrurile diferit in mici puncte.

Personal,un lucru nu reusesc sa il impropriez in conceptia mea de romanca autentica.: tot soiul de semninte si fructe exotice. Ma multumesc cu ce ofera gradina noastra romaneasca , precum si livada noastra.

Acum extra: cred ca e destul de riscant sa devi dependent, mai mult sau mai putin constient, de o alimentatie exotica. S-ar putea sa vina timpuri in care nici banalul grau nu il vom gasi cu usurinta. Cred ca o simplificare a vietii in sensul cunoscut de stramosii nostri este cea mai benefica. Sa invatam sa mancam simplu, dar cu multumire.

Eu duc o lupta extrem de grea ptr intoarcere la origini. Adica este foarte greu sa renunti la alimentatie fast-food, la mezeluri, la margarina, la painea pufoasa cu 3 euri, la ultragustoasele iaurturi din comert--cu sau fara fructe--, la lapte si lactate din comert, . s.a.
Dar prin darul Domnului aproape am reusit.

Am ramas la mancarea fiarta ca mancare de baza, avand cateva suplimente de fructe si legume crude pe zi. De asemena lactatele de la tarani, cerealele integrale s.a

Nu mi-am propus si nu cred ca as vrea sa trec pe alimentatie exotica. Incerc sa mananc cel putin ca bunicii mei, ne indreptam spre simplitatea lor.(desi abia am facut primii pasi)
Desi , repet, e o lupta extrem de grea in conditiile in care societatea promoveaza o viata cu totul diferita.
A...si desi mananc asa, am o dorinta foarte mare de citit in ultima vreme:)

Dar ideea principala ramane: intai cele duhovnicesti, apoi restul...

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de lore86

Personal,un lucru nu reusesc sa il impropriez in conceptia mea de romanca autentica.: tot soiul de semninte si fructe exotice. Ma multumesc cu ce ofera gradina noastra romaneasca , precum si livada noastra.

Acum extra: cred ca e destul de riscant sa devi dependent, mai mult sau mai putin constient, de o alimentatie exotica. S-ar putea sa vina timpuri in care nici banalul grau nu il vom gasi cu usurinta. Cred ca o simplificare a vietii in sensul cunoscut de stramosii nostri este cea mai benefica. Sa invatam sa mancam simplu, dar cu multumire.

Eu duc o lupta extrem de grea ptr intoarcere la origini. Adica este foarte greu sa renunti la alimentatie fast-food, la mezeluri, la margarina, la painea pufoasa cu 3 euri, la ultragustoasele iaurturi din comert--cu sau fara fructe--, la lapte si lactate din comert, . s.a.
Dar prin darul Domnului aproape am reusit.

Am ramas la mancarea fiarta ca mancare de baza, avand cateva suplimente de fructe si legume crude pe zi. De asemena lactatele de la tarani, cerealele integrale s.a

Nu mi-am propus si nu cred ca as vrea sa trec pe alimentatie exotica. Incerc sa mananc cel putin ca bunicii mei, ne indreptam spre simplitatea lor.(desi abia am facut primii pasi)
Desi , repet, e o lupta extrem de grea in conditiile in care societatea promoveaza o viata cu totul diferita.

Apropo de chestii exotice, măsline cumperi? :) Dar portocale, lamîi...

Am mai întîlnit părerea asta, că e mai bine să consumăm alimente care se găsesc numai în zona unde trăim. Pentru că o dată ce distanţa creşte, produsele trebuie conservate mai intens, se culeg crude ca să se coacă pe drum sau pe raftul magazinului şamd.

Eu nu văd o problemă în a înlocui ciocolata cu curmalele, "sucurile" acidulate cu ananasul... De ce să nu cumpărăm semniţe de fistic, caju, migdale? Dacă ţi se par scumpe, compară-le cu cît cheltui pe bomboane, ciocolată, carne şi alte lucruri pe care vegetarienii nu le cumpără.

Ieri am mîncat pentru prima oară amaranth. Este interesant, ca şi quinoa. Asta da seminţe exotice! Dar hrişca, năutul, soia şi fasolele nu-s nici pe departe în categoria lor, se găsesc de multă vreme în România. Ucrainienii consumă frecvent hrişcă, francezii şi multe alte ţări o cultivă pe suprafeţe mari.

Să ştii că vegetarienii trebuie să consume cît mai divers şi mai mult decît ceilalţi, ca să compenseze spre exemplu proteinele care se găsesc în carne. De aia avem acum năut (făcut cu usturoi crud) în frigider, de aia am atîtea boabe în cămară. Altfel ajungem la deficienţe şi la boli, după cum am constatat citind despre vitamina B12.

Nu am pretenţia să înţelegi toate acestea dintr-o dată, dar văd că ai pus început bun şi pe partea asta, alimentară, şi mă bucur foarte mult pentru că începi să te gîndeşti mai mult la sănătatea ta şi a familiei tale.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de lore86

Ionut,
intamplarea face ca am petrecut in mai multe randuri cateva zile in manastiri unde oamenii traiesc ca sfintii. Nu am intalnit nicaieri asa o lupta acerba ptr a manca sanatos, de aici si concluzia mea ca aceasta atitudine e usor(deocamdata) devianta.
AM intalnit oameni care isi petrec noptile in rugaciune, iar chipul lor radiaza de lumina, asemeni sfintilor. Dar aceeasi oameni mananca mancare fiarta,peste, fructe,legume crude sau murate, uneori si lactate. (nu seminte,nu faina de nu stiu care s.a)
Nu cred ca noi ducem o ortodoxie mai curata si mai frumoasa ca aceia. MAnanca cu bucurie,multumindu-i Domnului ptr toate. SI mai ales Rugandu-se atat inainte cat si dupa masa.

Eu am vizitat mănăstiri unde se consumă carne, mai exact la Timişeni (doar jumate de obşte se abţin) şi la Bodrog. Nici alimentaţia unora, nici a celorlalţi nu este model pentru mine. Dacă vorbim despre vieţuirea lor duhovnicească, da, ei sînt exemple demne de urmat, dar aici criticăm aspectul materialnic al vieţii, adică partea Martei fără de care Maria ar muri de foame.

În prealabil postat de lore86

Si bunicii nostri mancau si traiau cumpatat.Si erau...mult mai in putere ca noi. Spre ex, bunicul la 89 de ani cosea de nu se tineau tinerii in rand cu el, il lasau inainte zicand ca li frica sa nu le taie picioarele. Muncea de dimineata pana seara. Apoi s-a simtit rau,l-acuprins o neputinta, a stat o luna in pat(fara a fi dependent de el) dupa care s-a stins cu pace.

O bunică de-a mea a trăit 88 de ani. La bătrîneţe muncea "mai mult ca unul tînăr", cum obişnuia să zică. Programul de lucru era de la 04:00 la 20:00. Era o femeie zveltă, se mişca uşor, mînca orice, nu mult, fără complicaţii gastronomice. Cealaltă bunică a fost prin construcţie mai mare, greoaie. Muncea şi ea, dar uite că stilul greşit de alimentaţie i-a stricat echilibrul şi ajunsese corpolentă, ceea ce nu-i uşor pentru nimeni.

Uită-te şi tu cîţi oameni de la ţară, în special femei, sînt la limita obezităţii. De ce? Pentru că mănîncă dezordonat, mult, şi deşi nu stau toată ziua, grăsimea nu se topeşte de la sine.

În prealabil postat de lore86

Cred ca grija excesiva ptr ce bagam in gura sufoca acea grija(Doamne, ce bine ar fi daca ar fi si ea excesiva) ptr ceea ce scoatem din gura,sau ptr ceea ce gandim, facem.
Nu ne preocupa atat grija de a ne sfinti, de a perseversa in rugaciune, in lucrarea faptelor buna, in lupta cu patimile cat ne preocupa grja ptr o hrana sanatoasa. Si deja o grija care umbreste grija de cele sfinte nu mai e buna. Devine, asa cum am spus, ortorexie.
Sunt de acord ca traim intr-o lume in care ne sunt servite otravuri in ambalaje frumos colorate si cu gust bun. Si din comodiate si ignoranta le consumam.

În Filocalie am găsit că ignoranţa este un foarte grav păcat. Ignoranţa faţă de ceea ce îţi face rău.

Da, grija pentru ceea ce mîncăm trebuie să fie pe planul secund, de acord. De aici pînă la ignoranţa totală este mult, Loredana. Iar ăsta este un flagel, este dezastrul zilelor noastre, deoarece trăim într-o lume care nu realizează pericolul alimentaţiei greşite, al otrăvii pe care o consumăm noi şi familiile noastre. Dacă nu ne pasă, vom sfîrşi tragic.

În prealabil postat de lore86

Dar avem si alternative: fructe si legume din piata,lactate de la tarani,chiar si carne daca este tot din surse sigure dela tarani, crescuta la curte(carnea de pui din comert e un pericol major ptr sanatate, la fel ca si lactatele ambalate in cutii de carton sau plastic).
Asta e una.

Asta rămîne la stadiul de teorie, că practica... ştii tu.

În prealabil postat de lore86

Cu totul altceva e sa spui ca doar mancarea cruda e sanatoasa, si culmea cea fiarta distruge vitaminele si din cea crude,

Nu e culmea deloc. Prin tratare termică se distrug enzime şi vitamine. Recunosc că este posibil să mă fi înşelat afirmînd sus şi tare că toate vitaminele sînt distruse prin fierbere, dar trebuie să fii de acord că o parte sînt distruse sau alterate prin coacere, fript sau fierbere - chiar şi prin expunere la aburi. Voi mai căuta opinii ale nutriţioniştilor şi ale fitoterapeuţilor care au un cuvînt greu de spus în ce priveşte metodele corecte de gătit.

În prealabil postat de lore86

eventual sa recomanzi ca solutie fructele"de dulce"(adica cu tot cu viermi) si alte lucruri asemnatoare pe care din repulsie refuz sa le pomenesc aici.

Tit 1, 15: "Toate sunt curate pentru cei curaţi"

Asta apropo şi de discuţia despre aghiazmă pe care am avut-o cîndva. Totul trebuie să fie sfinţit, începînd cu mintea noastră şi pînă la apa pe care curge la robinet.

"Alte lucruri asemănătoare" sînt pentru cazuri-limită, cînd vrei să-ţi salvezi viaţa şi nu ai ce mînca. Nu interpreta greşit.

Dar hai să te întreb şi eu: cînd pregăteşti carnea, asta nu-ţi provoacă repulsie? Ai tăiat vreodată o găină cu cuţitul sau cu toporul? Ţi se pare normal să faci aşa ceva? Cînd prepari peştele cum miroase în bucătărie? E simplu să-l tranşezi, eventual să-l cureţi? Nu mai spun de curăţatul unei păsări sau ce mai pomenesc de animalele mari...

În prealabil postat de lore86

Cred ca ar fi minunat daca raporturile s-ar schimba si grija ptr santatea sufletasca ar inlocui ptr cea trupeasca, fara a o neglja pe cea din urma. Nu hrana ne mantuie, ci cuvantul Domnului care ar trebuie sa lucreze in viata noastra. In definitiv,trupul va fi dat taranei dupa un nr de ani, pe cand sufletul si comoara adunata ptr mantuirea lui va fi vesnica.

Trupul trebuie să devină templu al Duhului Sfînt şi trebuie curăţat şi pregătit o dată cu sufletul la locaş al Domnului. Prima grijă trebuie să rămînă pentru suflet, evident. Ea nu trebuie "să înlocuiască" grija pentru trup, nicidecum! O dată ce apar bolile, nu te mai poţi ruga corect, mintea nu mai este la fel de clară şi de zveltă. Durerile copleşesc atenţia faţă de ispite, viaţa omului se schimbă, programul îi este afectat. Omul nu mai poate fi prezent la Liturghie săptămînal din cauză că nu mai rezistă sau trebuie să stea internal în spital sau chiar la pat. Este o eroare pe care o fac cei ce amînă pocăinţa pentru la bătrîneţe, dar atunci se trezesc neputincioşi şi incapabili de a mai duce o viaţă creşninească din cauza trupului afectat de tot soiul de probleme.

În prealabil postat de lore86

Acum extra, spunea Sf lavrentie al Cernigovului ca acei crestini care vor fi mai slabi in credinta ptr a nu si-o pierde in timpul prigoanei lui Antihrist vor primi boli in trup prin care se vor curata repede.

Nu căuta în cuvintele lui motive pentru o sinucidere lentă şi voită. E ca şi cum te-ai apuca de fumat sau de băut, este perfect similar. Nici măcar nu ştim sigur dacă prigoana va începe în timpul vieţii noastre.

În prealabil postat de lore86

Asadar revin cu ideea, ce ramane ca o concluzie,sa trecem grija cea trupeasca pelocul doi,lasand pe primulloc grija cea adevarata, aceea de a spori in rugaciune si fapte bune si de a incepe lupta ptr despatimire. Sa ne ingrijim si de ce mancam, dar nu excesiv, iar ceea ce consumam sa consumam cu multumire, cu rugaciune si cu nadejdea ca Domnul ne va purta de grija.

Sa pastram curata ortodoxia, nu ortorexia!

Despătimirea include şi lupta împotriva lăcomiei pîntecelui, nu uita. De ce crezi că s-au inventat posturile, degeaba? Iar dacă posturile sînt bune, de ce să nu postim în continuu? De cînd am început a ţine posturile împreună cu soţia, ne-am simţit atît de bine mîncînd vegetale încît am tras concluzia că este de preferat modul acesta de alimentaţie. Bravo Sfinţilor care au rînduit peste jumătate de an de post, măcar să forţeze deciziile creştinilor cînd aşează bucate pe masă în faţa membrilor familiei.

[Florin-Ionut]

Domnule Zaharia,

În prealabil postat de zaharia_2009

Reflectati numai la urmatorul aspect : daca hrana preparata termic ar avea vreun efect negativ (bine inteles, nu pun in discutie orice fel de preparare termica) cit de mic asupra omului , inchipuiti-va ca de la descoperirea focului si pina in prezent omul ar fi trebuit sa fi disparut de mult de pe fata pamintului numai din cauza alimentatiei . Ceea ce nici pe departe nu este adevarat .

Nici măcar un singur efect negativ?! De ce trebuie să cred eu ceea ce susţineţi mai sus? Cum puteţi demonstra că este adevărat? Vedeţi că aici oamenii cer studii şi cercetare serioasă pentru orice afirmaţie făcută de oricine, chiar dacă are titlul de doctor în domeniu. :)

În prealabil postat de zaharia_2009

Dar s-a dovedit clar experimental, clinic, teoretic ca acelasi aliment poate fi un medicament sau o otrava pt. om , in functie de cum este preparat !

Păi tocmai aia e problema, că e gătit! Dacă ar fi consumate în stare naturală, alimentele nu ar dăuna omului sau animalelor. Sper că este limpede că mă refer strict la vegetale.

În prealabil postat de zaharia_2009

Sunt vitamine care se distug prin fierbere dar altele nu .

Sînt extrem de curios care sînt aceste vitamine. Dacă nu dezvoltaţi afirmaţia asta, trimiţînd la cel puţin o sursă verosimilă, nu mai are rost să continuăm pe tema de faţă.