de ce a fost inventat divortul?

[zaharia_2009]

Raspunzind direct la intrebarea din deschidere, divortul este o inventie pt. ca omul sa se poata osindi singur, mai mult si mai bine !
Dumnezeu nu a inventat si nu a binecuvintat divortul ci doar il ingaduie !

Aceasta problema , prezentata, nu poate fi rezolvata decit de un duhovnic care sa te cunoasca cit de cit . Doar prin vizite cind si cind pe la un duhovnic , ori schimbind duhovnicii, nu se rezolva nimic.
Desfacerea unei casatorii este un lucru extrem de serios , ori asta necesita o grea cintarire a situatiei, o buna cunoastere macar a unuia dintre parteneri , o cercetare in timp a evolutiei in primul rind a penitentului .
Restul sfaturilor recomandate pe thread sunt doar orientative . Tratamentul duhovnicesc este strict individualizat ! Fiecare are calea lui de mintuire care tine de pacatele lui . Si chiar daca pacatele sunt aceleasi pt. toti pamintenii modul in care le facem este strict individualizate .

In rest, am doua observatii:
- acest thread nu este ce crezi tu , un loc de alinare la nevoie ci un loc de mare incercare . Vei vedea cind vei primi si raspunsuri care te deranjeaza ;
- este absolut neaparat ca pe Dumnezeu sa il tratam ca atare, ca pe imparatul imparatilor (gindeste-te doar ce insemneaza a fi imparat , sa conduci un imperiu, pe pamint . Cum te porti cu un imparat pamintean, cum te comporti cu el, cita indrasneala , cit curaj, cit tupeu ai cu el , cel putin ca sa apari in fata lui si nu mai mult ,cit iti permiti sa il soliciti ?? s.a.m.d... dara-mi-te cu imparatul imparatilor !) si nu ca pe oameni, ca pe semenii nostrii, cu multa indrasnire, cerindu-i ceva anume , sau facindu-l responsabil de raul care ni se intimpla ! Chiar si disimulat , la modul : nu inteleg... daca El a unit , de ce tot El accepta desfacerea ????

Acestea fiind zise , iti doresc spor duhovnicesc !

[apophis]

Deja ai bagat-o in ceata. Degeaba se duce la duhovnic prietene, ala e tot un om care o sa-i spuna ce crede el ca ar trebui sa faca.

In final e decizia ei, dar decat sa-si manance nervii cu respectivul specimen, mai bine isi vad amandoi de treburile lor, separat.

[zaharia_2009]

În prealabil postat de apophis

Deja ai bagat-o in ceata. Degeaba se duce la duhovnic prietene, ala e tot un om care o sa-i spuna ce crede el ca ar trebui sa faca.

In final e decizia ei, dar decat sa-si manance nervii cu respectivul specimen, mai bine isi vad amandoi de treburile lor, separat.

Citind acest raspuns ales m-am bucurat mult zi am zis : uite, am descoperit un ortodox !

[apophis]

În prealabil postat de zaharia_2009

Citind acest raspuns ales m-am bucurat mult zi am zis : uite, am descoperit un ortodox !

:) Zici tu, ortodox sunt doar pentru ca asa m-au boteza parintii. In realitate lucrurile nu stau chiar asa, de multe ori ma vad nevoit sa nu fiu deloc de acord cu lumea de pe aici.

La psiholog ar fi o idee buna, dar nici ala nu o ajuta prea mult, decat cu niste sfaturi. Plus ca, de cele mai multe ori, psihologii sunt mai dusi cu pluta decat credem noi. Psihologul zice si el ce a invatat din carti. Viata insa, nu se defasoara dupa carti.

Plus ca la terapia de cuplu trebuie sa mearga si fat frumos, doar ca el face terapie de cuplu cu the bitch, o altfel de terapie.

[stefan florin]

În prealabil postat de apophis

:) Zici tu, ortodox sunt doar pentru ca asa m-au boteza parintii. In realitate lucrurile nu stau chiar asa, de multe ori ma vad nevoit sa nu fiu deloc de acord cu lumea de pe aici.

La psiholog ar fi o idee buna, dar nici ala nu o ajuta prea mult, decat cu niste sfaturi. Plus ca, de cele mai multe ori, psihologii sunt mai dusi cu pluta decat credem noi. Psihologul zice si el ce a invatat din carti. Viata insa, nu se defasoara dupa carti.

Plus ca la terapia de cuplu trebuie sa mearga si fat frumos, doar ca el face terapie de cuplu cu the bitch, o altfel de terapie.

acum si tu....NU fii atat de pesimist!

[DianaRoxana]

Nu ma asteptam sa primesc asa repede raspunsuri si indrumari. Va multumesc pt sfaturi si le apreciez. Faptul ca nu am luat o hotarare a fost recomandarea parintelui la care am fost de a nu actiona pripit, de a avea multa rabdare (stau prost la capitolul rabdare) si de a ma ruga. Nu stiu de ce, dar mi-a fost teama sa imi incarc constiinta cu o astfel de decizie si pe urma sa imi apara in minte intrebarea "si daca....?". Si in plus... am senzatia ca toata viata mea se sfarseste fara el. Nicidecum nu imi pot inchipui viitorul alaturi de altcineva si singura.... mi se rupe inima sa ma gandesc ca as putea fi singura tot restul vietii. Adevarul e ca de cand ma rog sub indrumarea unui parinte sunt mai constiincioasa si desi in exterior inca nu am vazut foarte multe modificari simt ca se petrece ceva in sufletul meu. Inca nu stiu ce dar incerc sa imi dau seama. Doar ca nu pot scapa de tristetea care ma urmareste ca o umbra si gandul ca nu stiu ce am gresit si nu stiu de ce nu mi s-a dat sansa de a-mi repara greselile.
Si... imi era si mie usor sa dau sfaturi celor care au trecut prin situatii asemanatoare. Dar fiind chiar eu in cauza imi dau seama ca niciodata nu reactionezi la durere asa cum te-ai astepta. Si speri pana in panzele albe sa se intample o minune....

[kikyo_ea]

Trebuie sa ai incredere in deciziile Domnului. El stie mai bine de ce ai nevoie. Dragoste cu forta nu se poate. Chiar daca tu ai avut toata bunavointa, trebuie sa fie si sotul implicat. Parereaea este ca trebuie sa se decida. In Sfanta Scriptura scrie ca este in regula sa divortezi daca principala cauza este adulterul. Dar trebuie sa iti duci viata altfel dupa aceea. Ai grija de sufletul tau si gandeste-te daca merita sa mai dai o sansa casniciei. Daca nu, cauta alta cale - una binecuvantata care sa te aduca mai mult catre Domnul.

[apophis]

De ce sa fii singura tot restul vietii? Viata merge inainte, iti garantez ca nu ai cum sa fii singura toata viata decat daca vrei asa.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de DianaRoxana

recomandarea parintelui la care am fost de a nu actiona pripit, de a avea multa rabdare

Un sfat foarte bun.

(stau prost la capitolul rabdare)

În acest caz, este necesar să vă rugaţi şi să lucraţi pentru a fi înzestrată cu mai multă răbdare. Răbdarea face parte dintre cele 12 roade ale Spiritului Sfânt. Spre deosebire de darurile Lui, care ni se dau gratuit, adică fără nicio legătură cu meritul nostru, roadele Lui sunt rezultatul cooperării dintre El şi noi. Darurile au un singur autor: Spiritul Sfânt. Roadele au doi autori, care lucrează împreună: Spiritul Sfânt şi noi. Aşadar, răbdarea nu este virtute infuză, ci e ceva care se cere sculptat de Duhul şi de noi înşine în inima noastră.

Cam câtă răbdare să aveţi ? Câtă are şi Dumnezeu. El este modelul nostru. Dumnezeu are cu noi o răbdare uriaşă, care ne uluieşte pur şi simplu. El este capabil să ne aştepte chiar şi o viaţă întreagă. Spre exemplu, pe tâlharul din dreapta l-a aşteptat o viaţă întreagă să se întoarcă la El. Pe mine m-a aşteptat decenii. Chiar şi acum, când mai cad, încă dovedeşte multă răbdare, cu toate că acum nu mai am nicio scuză şi nu mai pot spune, ca în trecut "nu am ştiut, Doamne, nici nu Te-am cunoscut !".

Aşadar, trebuie să aveţi îndelungă răbdare. Dumnezeu operează, de obicei, prin oameni. V-aţi gândit că, poate, sunteţi agenta Lui în lucrarea de salvare a soţului ? Cum să-l lăsaţi acum, cum să-l abandonaţi ? Nu aţi vrea ca Dumnezeu să vă abandoneze, aşa-i ? Atunci, nu îl abandonaţi nici dv, chiar şi dacă v-ar abandona el (ceea ce, din fericire, înţeleg că nu e cazul). Când v-aţi căsătorit, aţi promis că veţi fi alături de el la bine şi la rău. Aţi făcut-o, când a fost bine. Acum, lui îi este foarte, foarte rău. Se pare că este bolnav de moarte. Din câte înţeleg, este în mrejele păcatului de moarte al preacurviei. Asta înseamnă că, dacă Dumnezeu i-ar tăia firul vieţii acum, cât e deasupra prăpastiei, se va prăvăli în ea într-o clipă şi nu va mai ieşi de acolo în veci de veci. Sunt sigur că nu asta vreţi pentru soţul dv. Sunt sigur că, dacă s-ar întâmpla, v-ar părea rău. V-aţi reproşa atunci că nu aţi făcut destul, aţi încerca, poate, să reparaţi prin pomeni şi altele prescrise, dar ar fi, probabil, prea târziu pentru el.

Aşadar, ajutaţi-l acum, cât este încă ziuă pentru el, nu îl lăsaţi tenebrelor morţii sufleteşti. Dezvăluiţi-L pe Cel de sub văl, pe preaputernicul şi dulcele nostru Domn şi Dumnezeu. Învăţaţi-l învăţătura Lui, care e pentru oameni, ca să le fie lor bine. Învăţaţi-l ce spune învăţătura Lui despre chemarea familiştilor, care este de a avea un Dumnezeu în Cer şi o femeie pe pământ.

Cum să faceţi aceasta ? Nu e necesar, poate nici înţelept, să fiţi prea didactică. Trataţi-l cu cea mai eficientă armă de propagandă a credinţei din toate timpurile: exemplul personal de curăţie şi iubire.

În Cristos, Domnul nostru,
M.D.

P.S: Şi, ca să răspund la întrebarea din titlul topicului: probabil că ideea de divorţ e foarte veche în istorie. Dar, divorţul ca instituţie juridică, aşa cum îl cunoaştem acum, e opera romanilor. Este vorba de romani păgâni, care au divorţat, precum Iulius Cezar, divorţat de două ori. De romani creştini care să divorţeze, eu, unul, nu am auzit.

[AlinB]

În prealabil postat de DianaRoxana

Nu ma asteptam sa primesc asa repede raspunsuri si indrumari. Va multumesc pt sfaturi si le apreciez. Faptul ca nu am luat o hotarare a fost recomandarea parintelui la care am fost de a nu actiona pripit, de a avea multa rabdare (stau prost la capitolul rabdare) si de a ma ruga. Nu stiu de ce, dar mi-a fost teama sa imi incarc constiinta cu o astfel de decizie si pe urma sa imi apara in minte intrebarea "si daca....?". Si in plus... am senzatia ca toata viata mea se sfarseste fara el. Nicidecum nu imi pot inchipui viitorul alaturi de altcineva si singura.... mi se rupe inima sa ma gandesc ca as putea fi singura tot restul vietii. Adevarul e ca de cand ma rog sub indrumarea unui parinte sunt mai constiincioasa si desi in exterior inca nu am vazut foarte multe modificari simt ca se petrece ceva in sufletul meu. Inca nu stiu ce dar incerc sa imi dau seama. Doar ca nu pot scapa de tristetea care ma urmareste ca o umbra si gandul ca nu stiu ce am gresit si nu stiu de ce nu mi s-a dat sansa de a-mi repara greselile.
Si... imi era si mie usor sa dau sfaturi celor care au trecut prin situatii asemanatoare. Dar fiind chiar eu in cauza imi dau seama ca niciodata nu reactionezi la durere asa cum te-ai astepta. Si speri pana in panzele albe sa se intample o minune....

Nu-ti poate da nimeni de aici un sfat mai de "Doamne ajuta" pentru ca nu ai precizat niste lucruri f. importante:

1. Cati ani aveti fiecare?

2. De cat timp sunteti casatoriti?

3. Aveti copii?

4. Cum era relatia intre voi inainte ca sotul sa ajunga la concluzia ca vrea sa te paraseasca?

5. Cat de departe a mers in relatia cu persoane pentru care vrea sa te paraseasca? O cunosti? Ce crezi ca ii leaga?