Experiente luminoase in iubire/casatorie

[Floare alba]

În prealabil postat de Mihailc

(...) m-am gândit să inaugurez un subiect cu potențial ziditor despre experiențe pozitive în iubire și/sau căsătorie, mai ales că predominante pe forum, dar și în viață, par să fie mai degrabă exemplele negative.
Nu e vorba aici de laudă, ci de mărturisire întru folosul aproapelui care, poate, și-a împuținat nădejdea că lucrurile pot să meargă și bine între doi oameni uniți la un moment dat de o formă sau alta de iubire.

Mihailc, la recomandarea acestui topic de catre N.Priceputu, voi incerca sa va spun din experienta vietii mele ca si femeie casatorita care iubeste si este iubita. Inainte de orice va rog sa ma iertati pentru indrazneala. Va voi povesti simplu, asa cum traiesc eu si simt.

Nici nu stiu cum sa incep...sa va spun cum ne-am cunoscut, ar lua ceva timp si poate unii s-ar plictisi, desi pentru mine are o importanta deosebita. Voi trece insa peste inceputuri, voi spune doar ca iubirea mea pentru sotul meu nu a fost una fulminanta, ci una care a crescut incet, incet. Am inceput cu increderea in el, apoi respectul si abia dupa aceea a aparut iubirea. La el a fost invers, s-a indragostit pe loc de mine. Eram amandoi studenti, in orase diferite, ne intalneam mai rar, dar abia asteptam sa ne intalnim. Ni se citea pe chip iubirea unul pentru celalalt.
Ne-am casatorit dupa 3 ani de prietenie, dupa multe framantari din partea mea. Stiam ca el nu este dintre cei care merge des la biserica, insa cum mi-a respectat acest lucru si mi-a promis ca nu ma va opri de la a merge eu, mi-am pus casatoria in purtarea de grija a lui Dumnezeu. Si nu, nu o spun ca sa fac impresie, chiar asa mi-am spus atunci, cand m-a cerut in casatorie intr-o binecuvantata Noapte de Inviere, dupa ce luasem Lumina. A rupt o crenguta de cires de deasupra capului (eram la tara), a ingenunchiat si m-a cerut de sotie. A fost un moment de mare emotie pentru amandoi. Acum obisnuim sa le povestim copiilor despre acel frumos moment.
Nici acum sotul meu nu vrea sa mearga la biserica (are ceva contra preotilor, din pacate, si oricat am incercat sa-i spun ca exista si preoti in adevarul sens al cuvantului, nu vrea sa auda, toti cei pe care i-a cunoscut mai indeaproape nu prea s-au dovedit demni de acest nume). Nu s-a spovedit niciodata, nu vede necesitatea. Iar cand eu incerc sa-i vorbesc de aceste lucruri ma roaga sa ma opresc. I-am spus si duhovnicului meu acestea si m-a sfatuit sa fiu rabdatoare cu el si sa ma rog pentru el, lucru pe care il fac de cand ne cunoastem.
Ati putea spune ca sunt in inselare, ca aceasta nu e adevarata fericire. Insa tot ceea ce fac pentru sotul meu fac cu gandul la Dumnezeu. Incerc sa nu fiu cicalitoare si sa-l inteleg cand e obosit, chiar daca si eu sunt. Ii respect familia, ba chiar ma inteleg bine cu soacra si cumnata mea in ciuda diferentelor de opinie dintre noi. Nu l-am mintit niciodata, nu i-am ascuns nimic niciodata. Am cautat sa fiu blanda cu el, atunci cand el isi mai pierde cumpatul. Si mereu, cand pot, ma rog pentru el, sa-l intoarca Dumnezeu la dreapta credinta. Vom face peste cateva zile 14 ani de casatorie binecuvantata de Dumnezeu cu doi copii sanatosi. Am trecut prin multe incercari si ispite de-a lungul acestor ani, care insa ne-au unit si mai mult. Unii spun, dupa un timp, ca se iubesc ca la inceput, eu as spune ca ne iubim mai mult ca la inceput.
Sunt mult mai multe de spus, nu pot cuprinde acum totul, insa nici nu stiu daca am sa mai revin cu vreo postare. Cel rau ne gadila amorul propriu si putem cadea in extrema cealalta daca nu avem grija. Intotdeauna ce e mult strica, asa imi spunea bunica mea. Om de mare valoare!
Vreau doar sa transmit esentialul, ca se poate o casnicie frumoasa atunci cand cel putin unul din soti are dragoste si frica de Dumnezeu. Pana la sfarsitul vietii poate sa-l aduca si pe celalalt alaturi de el. Trebuie sa iubim dezinteresat, fara sa consideram ca ne sacrificam, sau daca consideram sa o facem cu bucurie, nu cu tristete. Si sa lasam mandria deoparte, nu facem decat sa ne otravim sufletul cu ea. Nu teoretizez, eu chiar pun in practica aceste lucruri, pe cat pot.

Inca odata va cer iertare. Dumnezeu sa ne ocroteasca pe toti.