Harul nu se impartaseste doar prin Sacramente

În prealabil postat de Decebal

Domnu Cezar, aţi urmărit acea înregistrare cu părintele Ilie Cleopa? Aţi citit sau nu teologie ortodoxă la viaţa dumneavoastră? Aţi înţeles ceva din ea? Grigorie Palama, Simeon Noul Teolog, Siluan Athonitul vă spun ceva? Toată Tradiţia autentică a Bisericii vorbeşte clar despre împărtăşirea Sfântului Spirit nu exclusiv prin sacramente. dacă dumneavoastră nu vreţi să acceptaţi Sfânta Tradiţie a Bisericii Ortodoxe spuneţi şi mergeţi şi daţi-vă demisia din ortodoxie; dacă totuşi vreţi ortodoxie, atunci adaptaţi-vă.


Cam uşor vreţi dumneavoastră şi unii ortodxişti să ajungeţi la sfinţenie.


vă las sănătos să aprofundaţi "ortodoxia" de larg consum, consumeristă, falsificată de nişte şmecheri interesaţi, strecurată şi filtrată în mod autentic după duhul veacului acestuia. Rezultatele "creştinismului ortodox" făcut pentru plăcerea auzului majorităţii democratice neiniţiate autentic în viaţa spirituală şi hrănită pe bani frumuşei cu surogate se văd la tot pasul şi al naibii de bine. Românii "ortodocşi", "credincioşii" în marea şi zdrobitoarea lor majoritate sunt ocupaţi şi preocupaţi în general exclusiv cu cele ale veacului acestuia, deşi mai răsare de la Dumnezeu câte unul sau altul pentru a mai cerceta şi lucrurile adevărului. Christos a venit să propovăduiască şi să instituie o Împărăţie a Spiritului, împărăţie din care se vede cu ochiul liber că "ortodocşii" în marea lor majoritate nu vor să facă parte.

Prietene, vino cu mine la tara, in satul meu natal din Baragan si traieste acolo o saptamana, cot la cot cu o baba analfabeta, nonagenara (are 97 ani), care m-a tinut in brate cand m-a botezat Preotul satului si ... vei vedea acolo Imparatia Spiritului in carne si oase!
Sa iti taci gura si sa-ti deschizi toti porii fiintei cand s-o pregati maicuta sa mearga la Liturghie, cand s-o intoarce ea garbovita de la Pomenirea mortilor, cand o curata mormintele din tintirim de scaieti si de toate celelalte...
Cand o zice ea un "Bogdaproste...", abia soptit dar cu o forta tainica de-ti fuge pamantu de sub picioare...
Cand o povesti ea, printre suieraturi astmatice, cum facea parintele locului slujbele toate, pe vremea cand eram ocupati de nemti, de rusi, de altii...
Cand si-o ridica ea mana la o inchinaciune...
Cand va ridica in sfarsit ochii ei cu priviri nesfarsite, albastre, in care joaca si licaresc deopotriva dragostea si suferinta, bucuria si amarul, vii si mortii neamului astuia de analfabeti peste care te-ai ridicat tu sa glasuiesti mistere...
Cand te va privi baba, cu sfiala si nenumita gingasie, cu panza ei de lacrimi diafane, cu rugaciunea nespusa pe gura dar tremurind in toata faptura ei asa cum tremura luminita candelei nestinse intr-un trup de pacatos al Domnului!
Sa te vad atunci, Decebal, pe dupa care gnoze te vei mai piti.

Nu frate, n-o sa ai nimic altceva de facut, decat sa-ti iei portia de nod in gat, mainile la framantat, lopata de rusine adinca si un hohot mare de plans interior. Si ai vrea sa cazi la pamint si sa imbratisezi tacut picioarele crapate de un veac preumblat in Hristos, ale sfintei aceleia analfabete din care au inceput deja sa rasara, in lume, ghiocei si fluturi de lumina...

Ii vei intelege, poate, atunci, si pe Sfintii din care ai citit cu inima ta impietrita si carora ai indraznit sa le scrii numele. Vei lua aminte, poate, abia atunci, la Pasul nesfarsit de tainic al Domnului printre "analfabetii" Sai...