Ce este pacatul? Definitia ortodoxa vs. romano-catolica si protestanta

[Eugen7]

În prealabil postat de nutucutu

Ceea ce vreti sa faceti dumneavoastra este sa demonstrati ca spiritualitatea ortodoxa este superioara celei catolice.

Va marturisesc cu toata onestitatea ca nu sunt in masura sa fac astfel de aprecieri in ceea ce priveste sfintenia, hristificarea. Dar facand apel la constiinta doresc sa marturisesc ca acea superioritate spirituala ortodoxa pe care remarcati ca o afirm trebuie legata strict de deplinatate si nu de eroare. In sesnul ca spiritualitatea romano-catolica s-ar fi limitat doar la Golgota si nu ar fi nazuit la o treapta superioara mai inalta: Taborul.
(Voi reveni intr-o postare ulteroara cu detalii, intrucat doresc asca cum am afirmat anterior ca prin dialogul nostru onest sa intelegem Adevarul pentru mantuirea noastra, ceea ce cu adevarat ne diferentiaza... nu ajuta cu nimic sa ne ascundem "dupa deget" diferentele: filioque, purcedere, catholic... important este ce intelegem prin acei termeni si nu termenii in sine.)

În prealabil postat de nutucutu

Nu sint eu in masura sa fac analize si comparatii pentru ca nu am citit si studiat suficient; chiar daca e asa nu ma influenteaza in viata mea.

Sunt in asentimentul dvs. de aceea reinoiesc apelul la persoane compentente atat romano-catolice cat si ortodoxe sa ne indice lucrari de specialitate (citate, pagini) elocvente pentru subiectul discutat.

Faptul ca exista diferente in spirtualitatile romano-catolice nu implica negarea reciproca a hristificarii, chiar daca asa cum am precizat, din cate am inteles pana in prezent, tina hristificarii este diferita in romano-catolicism (Golgota) si ortodoxie (Tabor, Schimbarea la Fata).

Consider ca acesta este un punct de plecare pertinent in cercetarea noastra onesta.

În prealabil postat de nutucutu

Deasemenea, intimplator am citit putin si din Tomas Spidlick si am citit si parerea mai multor ortodocsi ca acesta ar fi militat pentru nu stiu ce schimbari radicale in Biserica Catolica.

Va marturisesc ca nu am studiat corespunzator opera Pr. Prof. Thomas Spidlik, insa recomandarile pe care le-am primit (direct sau indirect, inclusiv prof. univ. teologie ortodoxa precum Ahidiac. Ioan Ica jr.) precum si cat am "rasfoit" lucrarile dumnealui ma indreptatesc sa va indemn sa nu plecati "urechea" la parerile unor ortodocsi ce nu au competentele necesare.

Biserica Romano-Catolica a facut schimbari de la Sfanta Traditie (dupa 1054 mai accentuat)... iar recent incearca sa faca schimbnari in directia Sfintei Traditii (primul mileniu). Imi permit sa mentionez cateva schimbari pe care le consider bune in directia Patristica: Reintroducerea unei rugaciuni de invocare a Duhului Sfant in Luturghie (chiar daca nu are sensul Epiclezi din Liturghia ortodoxa), documnetul Sanctitatii Sale Papa Ioan Paul al II-lea in care clarifica "filioque" subliniand ca purcerea implica faptul ca Tatal este originea...
Desigur ca astfel de schimbari au survenit si ca urmare urma dialogului onest cu Biserica Ortodoxa si trebuie apreciate ca atare.

În prealabil postat de nutucutu

Va spun sincer parerea mea: ortodocsii sint obisnuiti ca atunci cind se vorbeste despre catolici sa se vorbeasca in special al modul negativ. Nu am citit nici o lucrare scrisa de un ortodox care sa analizeze obiectiv relatia dintre cele doua biserici. Daca lucrarea nu are injurii si invective de-a dreptul, are mesajul celalalt, ca pentru ruptura sintre cele doua Biserici ar fi vinovati numai si numai catolicii.

Imi aduc aminte de o pilda din Patristica: "cand intri in ringul de box, nu conteaza cine da prima lovitura, cine initiaza lupta... ci vinovat este cel care da mai tare. Daca il lovesti pe atacatorul tau mai tare decat te-a lovit el... si chiar il omori... el e vinovat de lovitura... insa tu esti vinovat de moarte". Ideea este simpla, lupta trebuie sa fie in dragoste, in adevar si nu trebuie sa aiba ca scop moartea, vatamarea... ci Adevarul. In acest sens este elocvent pasajul din Epistola lui Iuda in care se prezinta lupta satanei cu Sfantul Arhanghel Mihai. Desi satana il ispitea pe Sfantul Arhanghel Mihai sa raspunda la injurii cu injurii, la lovituri grele cu lovituri grele... Sfantul Arhanghel Mihail nu a cazut in ispita ci cu harul lui Dumnezeu a indeplinit voia lui Dumnezeu: Adevarul, Dragostea... a luat trupul Sfantului Mosie, in lupta... insa fara pacat, caci nu a putut fi acuzat de satana nici de injurii si nici de lovituri grele...
Oare nu putea Sfantul Arhaghel Mihail sa ii dea o "bataie" duhovniceasca zdravana satanei asa cum o facuse inainte cand l-a invins in lupta si l-a alungat din cer? Desigur ca putea... dar nu era cazul. satana era deja osandit si mort duhovniceste....
"ferice de cei ce inteleg si fac voia lui Dumnezeu"

Cine este fara de pacat? Cu totii am gresit... important este cum ne indreptam, cum traim dupa Sfanta Traditie, dupa Sfintii Parinti. Ei sunt etalonul. Si oricine se indeparteaza de ei trebuie sa revina la comuniunea cu ei.
Astfel consider pertinent ca acesta trebuie sa fie directia atat la Bisericii Roamno-Catolice cat si a Bisericii Ortodoxe: cum sa traim asemnea Sfintilor Parinti, in duhul teologiei lor, in duhul spiritualitatii lor.

Vorbesc ca un "nebun" poate... dar cu ce ma ajuta pe mine ca ortodox ca altii sunt mai pacatosi sau mai rataciti sau mai schismatici decat mine? La ce ma ajuta pe mine ortodox fiind sa fiu in Biseirca si sa nu ascult de Hristos... sa vad clar ca viata mea nu se hristifica corespunzator... dar sa ma "consolez" cu ideea ca altii (eretici, schismatici, atei) sunt mai rataciti dacat mine? ... si mai grav in loc sa ma gandesc cum sa ajut la tamaduirea lor cu harul lui Dumnezeu daca pot, eu ma gandesc cum sa le dau in "cap" ... uitand ca Dumnezeu spune "Mila voiesc iar nu jertfa" si de asemenea "ia seama la tine insuti ca sa nu cazi si tu in ispita".

In Romania, trebuie sa recunoastem ca avem o trista experienta cu Biserica Greco-Catolica. Motive de vehementa si neincredere in BC sunt in acest sens din partea ortodocsilor... insa consider ca nu este o solutie atitudinea: "cel muscat de sarpe se teme si de soparla". Nu doresc sa intru in amanunte pe acest subiect intrucat consider ca polemica este garantata. Doresc sa sublinez totusi ca nu traim nici in trecut nici in viitor ci in prezent. Trebuie sa ne dorim mantuirea in prezent, aici si acum.

În prealabil postat de nutucutu

Tomas Spidlick, catolic si iezuit, vorbeste obiectiv atit despre Biserica Ortodoxa cit si despre Biserica Catolica.El vorbeste si despre devierile din Biserica Ortodoxa, despre ereziile aparute in spatiul ortodox, fara sa piarda din vedere esenta, adica spiritualitatea ortodoxa. Dar el a ramas catolic, preot si om de stiinta. Si eu cred ca lucrarile lui merita citite pentru ca sint obiective si nepartinitoare, cel putin asa le-am vazut eu.

Sunt in asentimentul dvs. Consider scrierile sale obiective si pertinente mai ales pentru romano-catolici dar si pentru ortodocsi. Este remarcabil cum un preot prof romano-catolic reuseste o monumentala lucrare de sinteza patrisitca si filocalica ortodoxa, contribuind astfel la valorificarea tezaurului filocalic si patristic in spatul vestic unde, mai ales in prezent este o criza spirituala acuta datorita filozofiei materialiste care acapareaza mintile oamenilor... si din nefericire spiritualitatea romano-catolica nu a reusit sa contracareze exagerarile fundamentalismului materilaist ascus bine sub o fateta "umanista" in care binele si raul au fost extrem de bine amestecate sub notiunea de "vital".

În prealabil postat de nutucutu

In concluzie, poate ca in spatiul catolic nu se vorbeste prea mult despre harul/starea omului similara cu cea traita de apostoli la Schimbarea la fata. Dar asta nu inseamna ca nu se vorbeste despre tinta suprema a crestinului (unirea cu Domnul sau).

Exact. Aceasta este si parera mea pe care am conturat-o pana in prezent.
Consider pertinenta afrimatia: Faptul ca nu se vorbeste prea mult in spiritualitatea romano-catolica despre Tabor nu este un motiv suficient pentru a nega posibilitatea experientei mistice a starii de pe Tabor (care este centrala in spiritualitatea ortodoxa), desi putem afirma cu cetitudine ca starea spirituala a hristificarii corespunzatoare Golgotei este nedeplina (inferioara) in comparatie cu cea a Taborului (Scimbarea la Fata).
(Voi reveni cu detalii in alta postare).