Ne cunoaste Dumnezeu gandurile?

În prealabil postat de osutafaraunu

De ea (Biblia) însăşi.

Cu tot respectul cuvenit si cu speranta ca nu va par nepoliticos, permiteti-mi va rog o simpla opinie: Biblia nu se poate interpreta pe ea insasi. Asa cum o partitura nu se poate interpreta pe ea insasi, asa cum un poem sau un text dramatic au nevoie de un interpret, adica un om insufletit in carne si oase.

E drept, pe de alta parte, ca intre anumite/diverse parti ale textului biblic exista o multime de corelatii, date ca atare de autorii cartilor si de Autorul Ceresc. E drept acest lucru, insa una este corelatia, legatura, confirmarea intre locuri diferite, amplificarea si nuantarea etc., profetia chiar, relatia dintre tip si antitip (cum spune exegeza moderna), alta este interpretarea propriu-zisa. Aceasta o numim si talcuire sau incercarea de a gasi un folos duhovnicesc, nu doar un posibil sens semantic, un rost pentru imbunatatirea vietii noastre intru Hristos.
Erminia Duhului, pe de alta parte, este asa cum probabil stiti deja, un demers in care partenerul uman nu este exclus nicidecum de Dumnezeu. Dimpotriva, omul este chemat la o intreaga miscare sufleteasca si practica prin intalnirea cu cuvantul Scripturii.

Mai multe as putea sa spun, daca doriti, de-as avea la indemana o carte dintre cele care analizeaza profund, zic eu, cu rabdare si multa pricepere, fara discutii polemice inutile, problematica intepretarii. Adica o carte de exegeza si hermineutica biblica din multele existente, apusene si rasaritene.

Toate cele bune va doresc!
Dumnezeu sa ne miluiasca!