Tiganca Zamfira, chip al pocăinței noastre

[lore86]

m-a cutremurat cazul ei.

Il postasem si eu in alta parte, repovestindu-l dar nu avusem nici un feed-back. Poate nici nu era topicul potrivit.

E uimitor faptul cum Domnul ne ofera acelmoment unic, de intoarcere.SI unora le da darul ca in clipa in care ii gaseste pregatiti intr-o stare de pocainta sa ii ia.

M-am intrebat de ce oare nu a mai trait Zamfira. sa se fi intors acasa si sa fi devenit o marturisitoare a credintei. Poate ca ar fi pierdut curatia acelei zile.Poate ca nu s-ar mai fi intalnit in afara gratiilor cu acea stare de pocainta rar intalnita.

Asa e firea umana...atunci cand ne e bine ne lasam pe "tanjala".Iar atunci cand un necaz ne apasa atunci rugaciunea se intensifica si apar si lacrimile care o insotesc.Iar cand o ducem bine lacrimile incep sa se usuce.

Marturisea si Nicole Grosu,o sfanta a temnitelor comuniste, ca trairea pe care a avut-o in inchisoare, puterea rugaciunii de atunci precum si pacea care izvorau din ea nu a mai intalnit-o niciodata dupa.

Cred ca de dragulpocaintei ei de atunci, Domnul i-a facut acest mare dar si a luat atunci cand era cea mai pregatita.

Sa ne ajute Dumnezeu sa ne prinda si pe noi clipa mortii in pocainta!

Ar trebui sa invatam odata pt todeauna sa nu judecam, pt ca nu stim pocainta, noi ramanem cu pacatul iar cel pe care l-am judecat s-a pocait.

În prealabil postat de Simply_me

Ar trebui sa invatam odata pt todeauna sa nu judecam, pt ca nu stim pocainta, noi ramanem cu pacatul iar cel pe care l-am judecat s-a pocait.

Adevarat. Asa ar trebui sa facem, desi mereu parctica e mult mai grea decat teoria. Insa nu e imposibil.

In rest, ce pot sa zic despre povestea acestei femei. Dansa este inca o dovada ca absolut toti oamenii, cu pacate mai mici, cu pacate mai mari, au sansa sa se mantuiesca si ca Dumnezeu nu uita pe nimeni si intinde sanse peste sanse, doar doar sa nu piarda nici un suflet. Foarte frumoasa povestea, nu prea am asa cuvinte ce sa spun. Intamplarea, cred eu, este mai presus de cuvinte. Sa luam aminte.

Cazul acesta mi-a adus aminte de o povestioara despre pocainta, spusa de Pr.Arsenie Papacioc. Tot posibilul sa o sitit; e tare frumoasa.

În ce priveste căinta am să vă spun o istorioară: când au căzut îngerii din cer, un înger n-a fost cu Lucifer, dar nu a fost nici cu îngerii care au rămas buni. Lucifer a fost trimis în iad cu ceata lui, iar îngerul acesta a rămas neutru. După ce s-a făcut această alegere, cu forta si cu viteza divină, el si-a dat seama că a gresit, dar cerurile s-au închis si el a rămas pe afară; si s-a rugat să-l primească, si nu l-a primit în cer, dar Dumnezeu i-a pus o conditie: "Să-mi aduci ce-i mai scump pe pământ!" - îngerii erau căzuti înainte de crearea omului, dar treceau miile de ani si el ar fi rămas tot pe afară, asa încât avea o bucurie, că totusi are o sansă.

Si s-a pogorât în adâncurile oceanelor si a adus el mai scump mărgăritar.

Nici nu s-a uitat la el Cerul. Nu l-a primit. - Dar, când lupti duhovniceste si nu câstigi, ai câstigat necâstigarea: faptul că tu stii că nu ai câstigat, deja esti câstigat! Deci, esti deasupra luptei.

Când a văzut că nu l-a primit Cerul, s-a desteptat îngerul: "Stai! Lui Dumnezeu nu-i trebuie lucruri materiale!"

La un râu doi copii se scăldau si, în joaca lor, unul a căzut si era să se înece, iar celălalt a sărit să-l salveze - s-au înecat amândoi. Si îngerul a luat inima copilului salvator si s-a suit cu ea la cer. Si Cerul nu s-a deschis!

- Vezi cât de învătat era îngerul acum?

Mergând el prin lume a văzut într-o pădure un bătrân care-si plângea păcatele lângă un copac. Dar îngerul îi vedea lacrimile ca de foc. Si a luat o lacrimă din aceea si a fugit cu ea la cer. Dumnezeu l-a primit imediat! - Cel mai scump lucru de pe pământ este lacrima pocăintei!' (Pr.Arsenie Papacioc)

În prealabil postat de Laura19

Cazul acesta mi-a adus aminte de o povestioara despre pocainta, spusa de Pr.Arsenie Papacioc. Tot posibilul sa o sitit; e tare frumoasa.

În ce priveste căinta am să vă spun o istorioară: când au căzut îngerii din cer, un înger n-a fost cu Lucifer, dar nu a fost nici cu îngerii care au rămas buni. Lucifer a fost trimis în iad cu ceata lui, iar îngerul acesta a rămas neutru. După ce s-a făcut această alegere, cu forta si cu viteza divină, el si-a dat seama că a gresit, dar cerurile s-au închis si el a rămas pe afară; si s-a rugat să-l primească, si nu l-a primit în cer, dar Dumnezeu i-a pus o conditie: "Să-mi aduci ce-i mai scump pe pământ!" - îngerii erau căzuti înainte de crearea omului, dar treceau miile de ani si el ar fi rămas tot pe afară, asa încât avea o bucurie, că totusi are o sansă.

Si s-a pogorât în adâncurile oceanelor si a adus el mai scump mărgăritar.

Nici nu s-a uitat la el Cerul. Nu l-a primit. - Dar, când lupti duhovniceste si nu câstigi, ai câstigat necâstigarea: faptul că tu stii că nu ai câstigat, deja esti câstigat! Deci, esti deasupra luptei.

Când a văzut că nu l-a primit Cerul, s-a desteptat îngerul: "Stai! Lui Dumnezeu nu-i trebuie lucruri materiale!"

La un râu doi copii se scăldau si, în joaca lor, unul a căzut si era să se înece, iar celălalt a sărit să-l salveze - s-au înecat amândoi. Si îngerul a luat inima copilului salvator si s-a suit cu ea la cer. Si Cerul nu s-a deschis!

- Vezi cât de învătat era îngerul acum?

Mergând el prin lume a văzut într-o pădure un bătrân care-si plângea păcatele lângă un copac. Dar îngerul îi vedea lacrimile ca de foc. Si a luat o lacrimă din aceea si a fugit cu ea la cer. Dumnezeu l-a primit imediat! - Cel mai scump lucru de pe pământ este lacrima pocăintei!' (Pr.Arsenie Papacioc)

Stiam povestioara dar m-am bucurat sa o recitesc.

Daca tot vorbim de pocainta poate mai stiti si alte povestiri.

[Lucian008]

În prealabil postat de Laura19

Cazul acesta mi-a adus aminte de o povestioara despre pocainta, spusa de Pr.Arsenie Papacioc. Tot posibilul sa o sitit; e tare frumoasa.

În ce priveste căinta am să vă spun o istorioară: când au căzut îngerii din cer, un înger n-a fost cu Lucifer, dar nu a fost nici cu îngerii care au rămas buni. Lucifer a fost trimis în iad cu ceata lui, iar îngerul acesta a rămas neutru. După ce s-a făcut această alegere, cu forta si cu viteza divină, el si-a dat seama că a gresit, dar cerurile s-au închis si el a rămas pe afară; si s-a rugat să-l primească, si nu l-a primit în cer, dar Dumnezeu i-a pus o conditie: "Să-mi aduci ce-i mai scump pe pământ!" - îngerii erau căzuti înainte de crearea omului, dar treceau miile de ani si el ar fi rămas tot pe afară, asa încât avea o bucurie, că totusi are o sansă.

Si s-a pogorât în adâncurile oceanelor si a adus el mai scump mărgăritar.

Nici nu s-a uitat la el Cerul. Nu l-a primit. - Dar, când lupti duhovniceste si nu câstigi, ai câstigat necâstigarea: faptul că tu stii că nu ai câstigat, deja esti câstigat! Deci, esti deasupra luptei.

Când a văzut că nu l-a primit Cerul, s-a desteptat îngerul: "Stai! Lui Dumnezeu nu-i trebuie lucruri materiale!"

La un râu doi copii se scăldau si, în joaca lor, unul a căzut si era să se înece, iar celălalt a sărit să-l salveze - s-au înecat amândoi. Si îngerul a luat inima copilului salvator si s-a suit cu ea la cer. Si Cerul nu s-a deschis!

- Vezi cât de învătat era îngerul acum?

Mergând el prin lume a văzut într-o pădure un bătrân care-si plângea păcatele lângă un copac. Dar îngerul îi vedea lacrimile ca de foc. Si a luat o lacrimă din aceea si a fugit cu ea la cer. Dumnezeu l-a primit imediat! - Cel mai scump lucru de pe pământ este lacrima pocăintei!' (Pr.Arsenie Papacioc)

O povestioara draguta si care are invataturile ei, dar... E bine sa avem grija, chiar si in cazul parabolelor care au ca scop transmiterea unui mesaj pozitiv, sa nu atingem invataturile de credinta. Nu exista asa ceva ca inger neutru. Nu exista inger sau om care sa se pocaiasca sincer si Dumnzeu sa nu il primeasca. E bine sa avem grija pentru ca unii ar putea intelege gresit.

Revenind la topic este cutremurator. Spre asa ceva ar trebui sa tindem toti.