despre imbracaminte si machiaj

[Yasmina]

În prealabil postat de Tartaruga

Interesant :) Eu nu am bagat niciodata de seama asemenea detalii. Dar imi aminteste de o excursie facuta in Paris, unde m-am trezit din intamplare (daca "intamplarea" exista intr-adevar) in fata marii moschee din Paris. Curiozitatea m-a impins inauntru si ajungand la camera de rugaciune (cu intrare interzisa non-musulmanilor) vad prin usa larg deschisa ca in camera erau doar barbati in timp ce femeile dispareau dupa o perdea. Asa ca le-am pandit pe unele care ieseau ca sa le intreb de ce se ascund dupa acea perdea. Mi-au raspuns ca din cauza pozitiei in timpul rugaciunii, care se face exact cum ati descris, cu fruntea pe podea si fundul in sus, pozitie care ar fi prea atragatoare pentru barbati care astfel nu s-ar mai concentra la rugaciune. Si stiti ca toate aceste femei se imbraca cu fuste largi si lungi pana in pamant. Asa ca nu m-am abtinut sa nu le intreb daca ei sunt chiar atat de slabi. M-au privit cu niste ochi mirati ca si cum as fi fost picata din cer si mi-au spus ca barbatii se uita dupa femei, nu i-am vazut pe strada? Le-am raspuns ca acolo nu sunt pe strada ci la rugaciune, cum sa se uite dupa femei cand vin la rugaciune? M-au privit cu niste ochi foarte mirati, si mai mirati, ca si cum as fi spus cine stie ce minuni sau nazdravanii, iar eu am plecat tragand concluzia ca doar Harul lui Dumnezeu ii poate face altfel pe crestini, ii poate ajuta sa traiasca duhovniceste mai presus de materie. Citindu-va insa pe dvs. impreuna si cu alte marturii de acelasi gen, incep sa cred ca doar eu sunt cu capul in nori si poate sta omul si gol pusca la rugaciune in biserica si eu tot nu il observ :))

Eu nu sunt de parere ca ma pot imbraca oricum sau sta in orice pozitie doar pt ca oamenii ar trebui sa fie niste Sfinti si sa nu-i intereze postura mea sau hainele mele desucheate atunci cand se roaga.Asta este ca si cum as iesi sa conduc masina pe autostrada cu picioarele,punandu-mi credinta ca ma vor ocoli ceilalti.

Cred ca aceasta atitudine vine dintr-un egoism feroce care te indeamna sa faci absolut orice pentru binele ,comfortul si placerea personala neluand in calcul reactile sau ispitele pe care le poti starni in sufletul cuiva.
Pe scurt:"este problema lor,si nu a mea!"

Imi pare culmea ironiei sa starnesti pe cineva,iar apoi sa-i spui ca este problema lui ca nu se poate stapani!

Multa vreme,am avut o ispita in biserica care nu-mi dadea pace si ma indeparta foarte suparator de la Sf.Liturgie:copiii plangareti!
Cat am mai suferit de aceasta iritare,pana cand cumva misterios,s-a rezolvat de la sine dupa postul Pastilor!