Un exercitiu de imaginatie

[Eugen7]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Foarte frumoasa ideea acestui topic si din cele scrise de cei ce au postat razbate o dorinta sincera,frumoasa, de a trai,fie si pe calea imaginatiei,in zilele Noului Testament.Insa vestea buna este ca nu va ramane doar un exercitiu al imaginatiei.Fiecare de aici,fara nici o exceptie,va sta intr-o zi,fata in fata cu Hristos,cu Maica Domnului si cu toti sfintii.Acesta este o realitate ce poate fi plina de bucurie sau te poate ingrijora profund,depinde de starea in care ne gasim.Cred ca daca privirea spre trecut ne va determina pe fiecare sa cautam si mai mult in noi insine,inspirati de acele momente,ceea ce este mai bun,mai curat,sa vrem sa fim ceea a dorit Hristos sa fim,atunci trecutul va fi o punte a sperantei spre viitor,chiar in ciuda unor aparente vitrege din prezent.Nu doar sa admiram ci sa traim pentru ca intalnirea imaginata pe acest topic chiar va avea loc.Sa pun si eu o intrebare,tot de imaginatie dar si cu potential de introspectie, de final: cum credeti ca va fi acel moment cand veti sta fata in fata cu Hristos,cand tot ce ati crezut,trait,sperat va sta fata in fata cu Adevarul? Este un raspuns ce nu putem sa-l dam decat prin viata noastra,privind la ce am fost,ce suntem si ce trebuie sa fim.Asa sa ne ajute Dumnezeu!+

Subscriu asertiunii pertinente.
In acest sens doresc sa adaug: "Hristos Iisus si ieri si astazi si in veci este acelasi" (Evrei 13,8).

Cine vrea, poate sa intalneasca si ACUM (prezent continuu, atemporal) pe Hristos Iisus si pe Sfintii Sai precum la Schimbarea la Fata pe muntele Tabor.

Si nu este un exercitiu de imaginatie (fabulatie) este o realitate cognitiva intelectuala umana (rationala si contemplativa) inechivoca faptul ca sfinti precum: Sfantul Simeon Noul Teolog, Sfantul Nichita Stitathul, Sfantul Grigorie Palama, Sfantul Luca al Crimeei, Sfantul Serafim de Sarov l-au vazut (duhovniceste) pe Hristos Iisus si harul Dumnezeiesc (necreat)... si orice poate ajunge la acest nivel de viata duhovniceaca intru Hristos Iisus, in Sfanta Sa Biserica, prin Sfintele Tainte, dupa invatatura Sfintilor Parinti.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

Mulţumesc de mesaj, Eugen!

[Eugen7]

În prealabil postat de Annyta

Mulţumesc de mesaj, Eugen!

Doamne ajuta Annyta. Sa multumim Domnului si Sfintilor Sai... caci de la ei invatam: teologia, teopraxia, teognosia.

Domnul Iisus Hristos sa ne daruiasca har si pace.

Domnule Eugen,sa stiti ca acest ,,Acum"este esenta,ma bucur enorm ca ati pronuntat acest cuvant.Am auzit toti despre acea talentata si tanara pianista din Romania care a fost gasita moarta in apartamentul sau din Viena.Un anevrism cerebral,o hemoragie si totul s-a terminat abrupt.Viitorul parea atat de frumos si promitator,avea si o fetita minunata si totusi acum i-a sosit clipa,si tot ce era lumesc a devenit nerelevant.Oamenii au omagiat-o,s-au tras salve,a primit o decoratie pe sicriu.Aceste aspecte insa sunt efemerul lumii.Oare in ce stare a plecat la Dumnezeu?Isi marturisise pacatele,se impartasise,traise o viata curata?Nu stim dar Dumnezeu stie.Totul a venit pe neasteptate,cand nimeni nu ar fi crezut.

Lumea spune: ,,Esti tanar,ai timp".Fals,poti pleca la noapte(Luca 12,20) sau peste cateva momente de acum.Lumea spune ,,Mai este pana la judecata,mai are Dumnezeu rabdare".Fals,momentul doar Tatal il stie si precum este aratat in Sfanta Scriptura clipa va veni pe neasteptate(Matei 24,36-44).Lumea spune: ,,N-ai gija,nu esti mai rau ca altii".Fals,asta nu te mantuieste si nici nu te face mai bun.Uitati-va la spusele Apostolului Pavel,indemnul este pentru toti: ,,În numele lui Hristos, aşadar, ne înfăţişăm ca mijlocitori, ca şi cum Însuşi Dumnezeu v-ar îndemna prin noi. Vă rugăm, în numele lui Hristos, împăcaţi-vă cu Dumnezeu!"(II Corinteni 5,20).

Nimic nu este mai important decat cum vei fi cand iti va sosi ceasul.Iar acel moment poate fi oricand.S-ar putea sa nu mai ajungi la urmatoarea spovedanie si sa iti para rau ca nu ti-ai marturisit pacatele.S-ar putea sa nu mai ai parte de Impartasanie si cat vei regreta ca nu te-ai straduit mai mult sa fii vrednic de ea.S-ar putea sa nu mai ajungi la urmatoarea slujba si cat iti va parea de rau ca te gandeai la problemele tale efemere cand se inaltau rugaciuni catre Dumnezeu sau ca cele spuse de parinte,in predica,ti-au intrat pe o ureche si ti-au iesit pe alta.Nu este o gluma,totul este foarte serios doar necuratul vrea sa luam totul la un pret derizoriu,platind cu sufletul.

Totul este acum,maine s-ar putea sa fie prea tarziu.Sa luam aminte,cum spuneti dvs,la pilda celor zece fecioare.Timpul este acum.Fiecare clipa care curge va sta in folosul nostru sau spre judecarea noastra,nu este o inclinatie morbida sau apocaliptica,ci un indemn pe care toata Scriptura,toti sfintii,l-au dat.Trebuie sa luam totul foarte in serios,sa curatam din launtru orice s-ar pune intre noi si Dumnezeu.Orice facem trebuie sa fie din acesta perspectiva,a mantuirii sufletului.Orice spunem,orice vorba si orice actiune ne vor sta in fata.Sa luam totul foarte in serios,sa ne ajutam,sa ne sprijinim unii pe altii,Biserica are usile deschise,sa intram in ea,sa nu stam afara,sau singuri sau neglijenti.Este soarta noastra pentru o eternitate,aici si acum se decide si nu stim cat timp avem fiecare.

Fratilor,oameni buni,sa luam totul foarte in serios,este cel mai important lucru pe care il putem face in acesta viata.Este un dar viata,un dar ce iti da timp sa te pregatesti pentru vesnicie.Cu credinta in suflet si sa facem tot ce putem noi pentru mantuire si Dumnezeu ne va sta alaturi in tot timpul pana la sfarsitul veacurilor.Doamne ajuta!+

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Totul este acum, maine s-ar putea sa fie prea tarziu.Sa luam aminte,cum spuneti dvs,la pilda celor zece fecioare. Timpul este acum. Fiecare clipa care curge va sta in folosul nostru sau spre judecarea noastra,...

Aş dezvolta acestă idee menţionând faptul că după concepţia marelui teolog, Sf. Maxim Mărturisitorul, Adam a fost creat fără imaginaţie. Mintea lui era curată, uniformă, statornică, în aceeaşi activitate. De aceea nu-şi închipuia nimic, nici nu se robea simţurilor şi formelor lucrurilor ce decad sub simţuri. Ci fără a întrebuinţa puterea inferioară a fanteziei a-şi imagina forme, culori, chipuri şi distanţe, privea cu peterea superioară a sufletului, care-i intelectual, cuvinte imateriale, limpezi şi spirituale.

Dumnezeu este în afară de toate simţurile şi lucrurile ce se simt, afară de orice formă, culoare, distanţă şi loc, ca o fiinţă fără formă, neînchipuită, fiind pretutindeni şi mai presus de orice, - tot astfel este dincolo de orice închipuire, în afară de orice imaginaţie. Prin urmare, fantezia e o putere sufletească incapabilă a se uni cu Dumnezeu, din cauza unor neajunsuri ale ei.

Revenind la ideea Pelerinului spre Rasarit să luăm aminte căci timpul este mai scump decât aurul, aşadar să nu dăm curs imaginaţiei în detrimentul rugăciunii, imaginaţia fiind o putere sufletească incapabilă a se uni cu Dumnezeu.

[Eugen7]

În prealabil postat de ovidiu b.

Aş dezvolta acestă idee menţionând faptul că după concepţia marelui teolog, Sf. Maxim Mărturisitorul, Adam a fost creat fără imaginaţie. Mintea lui era curată, uniformă, statornică, în aceeaşi activitate. De aceea nu-şi închipuia nimic, nici nu se robea simţurilor şi formelor lucrurilor ce decad sub simţuri. Ci fără a întrebuinţa puterea inferioară a fanteziei a-şi imagina forme, culori, chipuri şi distanţe, privea cu peterea superioară a sufletului, care-i intelectual, cuvinte imateriale, limpezi şi spirituale.

Dumnezeu este în afară de toate simţurile şi lucrurile ce se simt, afară de orice formă, culoare, distanţă şi loc, ca o fiinţă fără formă, neînchipuită, fiind pretutindeni şi mai presus de orice, - tot astfel este dincolo de orice închipuire, în afară de orice imaginaţie. Prin urmare, fantezia e o putere sufletească incapabilă a se uni cu Dumnezeu, din cauza unor neajunsuri ale ei.

Revenind la ideea Pelerinului spre Rasarit să luăm aminte căci timpul este mai scump decât aurul, aşadar să nu dăm curs imaginaţiei în detrimentul rugăciunii, imaginaţia fiind o putere sufletească incapabilă a se uni cu Dumnezeu.

Subscriu asertiunii pe care o consider pertinenta.
In acest sens doresc sa adaug ca una este imaginatia ca facultate intelectuala contemplativa si alta este contemplatia intelectuala duhovnicesca conform filocaliei.

Mintea induhovnicita nu are nevoie de imaginatie intrucat are cognitia intelectuala (atat rationala cat si contemplativa) a realitatii atat fizice cat si duhovnicesti. Cand mintea (intelectul uman) a "gustat" (duhovniceste evident) din comoare contemplatiei (vederea duhovniceasca pe acest nivel) nu se mai amageste cu nici o imaginatie... dupa cum ne invata Sfintii Parinti Filocalici.

Totusi din punct de vedere filozofic nu trebuie sa blamam imaginatia, intrucat o minte onesta (precum cea a lui Socrate) poate ajuge la concluzia ca Dumnezeu trebuie cautat, dorit, iubit si nu putea concepe viata fara conlucrare, comuniune cu divinitatea.
Imaginatia ajuta foarte multe intelectul uman si in stiinta, in intelegerea modului in care functioneaza universul (fara a putea face referire la cauza si scopul acestui mod de functionare al universului).

Asadar, consider ca putem concluziona: imaginatia duhovniceasca este de factuira draceasca, insa imaginatia filozofica, stiintfica nu este nici buna nici rea in since ci poate fi utila in aceste domenii folosita adecvat dar poate fi si daunatoare folosita iadecvat.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

[antiecumenism]

-imaginatia asta daca o lasam prea mult sa zburde in trecut poate fi periculoasa.

Să consultăm însă chiar scrierile patristice. Textul ce urmează apartine Sfântului Nicodim Aghioritul, fiind extras din cartea sa Războiul nevăzut.

"Să stii că Lucifer, cel ce fusese întâiul între îngeri, aflându-se la început mai presus de imaginatie si afară de orice formă, culoare si perceptie, ca minte ratională, imaterială, fără formă si fără trup, mai apoi râvnind în mintea sa să devină întru totul egal cu Dumnezeu, a căzut în această mult divizată, grosolană si multiformă imaginatie. Astfel, din înger fără formă, nematerial si nepătimas, a devenit diavol, oarecum material, pluriform si pătimas.
Deci, învată din acestea, iubite, că diferitele forme ale imaginatiei, după cum sunt inventii si născociri ale diavolului, tot asa îi sunt lui si foarte pe plac. Pentru că, după unii sfinti, imaginatia este puntea pe care trec demonii ucigători si se amestecă în suflet, fâcându-l sălas al gândurilor rele si al tuturor patimilor necurate, sufletesti si trupesti. [...]

O! Dar diavolul cel ucigător de oameni a făcut ca, întocmai precum el a căzut prin imaginatie, tot asa si Adam să-si închipuie că poate deveni egal cu Dumnezeu, si prin această închipuire să cadă. Astfel, din acea viată cugetătoare, îngerească, indisolubilă si statornică, a fost aruncat de diavol în imaginatia robită simturilor, multiformă si nestatornică, si în starea animalelor irationale. [...]"

Deci, frate, dacă doresti să te eliberezi degrabă de aceste patimi si răutăti, dacă voiesti să te feresti de feluritele curse si mestesugiri ale diavolului si dacă iubesti a te uni cu Dumnezeu si a dobândi dumnezeiasca luminare, atunci luptă-te din răsputeri a-ti goli mintea de orice formă, culoare si spatialitate. Pe scurt, de orice imaginatie si aducere aminte a lucrurilor bune sau rele, pentru că toate acestea sunt plăgi, umbre si neguri care întunecă puritatea, nobletea si strălucirea mintii. Nici o patimă trupească sau sufletească nu poate pătrunde în minte pe altă cale decât prin imaginarea lucrurilor senzoriale. Imaginatia si memoria sunt treptele înselăciunii vrăjmasului, dar mai cu seamă imaginatia: într-însa este rădăcina oricărui păcat.

Sârguieste-te, deci, a-ti păstra mintea curată de orice imaginatie, asa cum a creat-o Dumnezeu.“

[sophia]

Of Doamne, trebuie sa apara tot timpul unul si altul care sa strice "jocul" si sufletul, sa se puna invers.

Acum ca Il avem tot timpul in noi, sau ca imaginatia este ceva rau...
Mi se pare chiar rautate.

Mereu uitam sau nu vrem sa stim/intelegem ca suntem oameni, cu tot ceea
ce ne caracterizeaza.

Acum incercam sa ni-L imaginam pe Iisus ca om, asa ca si noi, cu care sa putem vorbi, sa-l putem vedea, auzi. Ce este asa de rau in asta?

Poate ca tocmai asta ne-ar face mai bine. Asa l-am intelege mai bine, decat din carti abstracte.

Toti aceia care au trait atunci, ca oameni sunt niste modele pentru noi. Au fost aievea.
Noi nu putem pricepe filozofii, pilde si lucruri abstracte, ci numai pe cei ca si noi.
Eu nu cred ca exista minte induhovnicita? Adica cum?
Toti cei care au trait/traiesc dupa El, se bazeaza pe imaginatie, pe intelegere mentala/sufleteasca, interpretare, abstract.

EL, alti sfinti, sunt in sufletul nostru tot pentru ca asa ne imaginam si dorim.

Cei din acele vremuri I-au avut printre ei, au trait cu ei si totusi n-au putut percepe si intelege si noi cei de acum care nu i-am cunoscut putem mai bine?

Nu reusesc sa va inteleg si nici nu va cred in ceea ce scrieti. Copiati niste termeni de undeva.

Tocmai de aceea I-A facut atunci ca oameni, sau i-a ales dintre ei, pentru ca oamenii sa-i poata vedea aievea si intelege. Sa le fie un exemplu viu.
Altfel I-AR fi lasat numai ca niste fiinte fara trup, sau cu aripi ca ingerii etc.

In fond si icaonele sunt tot dupa imaginatie facute. Nu? Si ele totusi ne sunt aproape si ne inchinam la ele.

Si toata simbolistica din biserica, tot pe imaginatie se bazeaza, ca nu taiem oameni si ii mancam la sfanta Euharistie. sa ma ierte Dumnezeu, dar incerc numai sa explic niste lucruri.

Suntem oameni si vad ca nu suntem multumiti, nu ne convine.


Legat de modul de viata de pe atunci (ce spunea Pelerinul). Totusi nu inteleg un lucru. Erau multi cei care credeau in El si Ei, care ii urmau si etc. Si totusi unde erau acestia cand El a fost pus pe Cruce, cand trebuiau sa-l apere?
De ce erau acolo numai acei care il sustineau pe Barabas?

Noi astazi suntem mai multi ca cei de atunci, chiar si numai cei care Il urmam.
Si azi l-am fi putut apara si salva.Teoretic. Cei de atunci ai lui Barabas erau tari, curajosi.
Cei ai Lui aveau frica. De ce oare?

Se punea aici intrebarea ce aveau cei de atunci si noi nu avem, sau invers. De ce ei puteau unele lucruri.
1. N-aveau multe. Ce aveau sa lase pentru a-l urma? Casa, lucruri, averi nu aveau, scoala, serviciu, nu aveau.
Ei puteau trai si asa, puteam umbla nomazi.
Noi nu. Noi avem legi, reguli, lucruri, familie, prieteni care ne fac stabili, ne leaga.
2. Aveau: Il aveau pe El, pe apostoli, pe Maica Sa. Ii aveau aievea, ii ascultau. Vedeau minunile Lui/Lor.
Si acceptau asa totul, fara cartire. Si mai ales traiau aievea acele minuni. Aveau ceva "palpabil".
Aveau alta constructie, inclusiv sufleteasca.
Noi suntem mult modificati, prelucrati, scoliti, slabiti trupeste si sufleteste.

Sophia, îmi pare rău că te-ai supărat! Nu ştiu să răspund prea bine tuturor întrebărilor tale, dar sfinţii, pictorii de icoane... nu se bazează pe imaginaţie, ci pe revelaţie, pe trăirea poruncilor lui Dumnezeu... Relaţia noastră cu duhovnicul nu este imaginaţie, iar acolo, la momentul spovedaniei, se află, nevăzut, Însuşi Domnul.

Eu cred că putem comunica cu Hristos acum, aşa cum au mai afirmat şi alţi forumişti. Însă, aşa cum ne spunea părintele odată, de multe ori nu mai putem auzi cuvântul lui Dumnezeu, pentru că nu suntem pregătiţi să îl ascultăm...

[Eugen7]

În prealabil postat de Annyta

sfinţii... nu se bazează pe imaginaţie, ci pe revelaţie, pe trăirea poruncilor lui Dumnezeu... Relaţia noastră cu duhovnicul nu este imaginaţie, iar acolo, la momentul spovedaniei, se află, nevăzut, Însuşi Domnul.

Eu cred că putem comunica cu Hristos acum, aşa cum au mai afirmat şi alţi forumişti. Însă, aşa cum ne spunea părintele odată, de multe ori nu mai putem auzi cuvântul lui Dumnezeu, pentru că nu suntem pregătiţi să îl ascultăm...

Subscriu asertiuneii tale Annyt pe care o consider elocventa.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.