Un exercitiu de imaginatie

[Eugen7]

În prealabil postat de ovidiu b.

Aş dezvolta acestă idee menţionând faptul că după concepţia marelui teolog, Sf. Maxim Mărturisitorul, Adam a fost creat fără imaginaţie. Mintea lui era curată, uniformă, statornică, în aceeaşi activitate. De aceea nu-şi închipuia nimic, nici nu se robea simţurilor şi formelor lucrurilor ce decad sub simţuri. Ci fără a întrebuinţa puterea inferioară a fanteziei a-şi imagina forme, culori, chipuri şi distanţe, privea cu peterea superioară a sufletului, care-i intelectual, cuvinte imateriale, limpezi şi spirituale.

Dumnezeu este în afară de toate simţurile şi lucrurile ce se simt, afară de orice formă, culoare, distanţă şi loc, ca o fiinţă fără formă, neînchipuită, fiind pretutindeni şi mai presus de orice, - tot astfel este dincolo de orice închipuire, în afară de orice imaginaţie. Prin urmare, fantezia e o putere sufletească incapabilă a se uni cu Dumnezeu, din cauza unor neajunsuri ale ei.

Revenind la ideea Pelerinului spre Rasarit să luăm aminte căci timpul este mai scump decât aurul, aşadar să nu dăm curs imaginaţiei în detrimentul rugăciunii, imaginaţia fiind o putere sufletească incapabilă a se uni cu Dumnezeu.

Subscriu asertiunii pe care o consider pertinenta.
In acest sens doresc sa adaug ca una este imaginatia ca facultate intelectuala contemplativa si alta este contemplatia intelectuala duhovnicesca conform filocaliei.

Mintea induhovnicita nu are nevoie de imaginatie intrucat are cognitia intelectuala (atat rationala cat si contemplativa) a realitatii atat fizice cat si duhovnicesti. Cand mintea (intelectul uman) a "gustat" (duhovniceste evident) din comoare contemplatiei (vederea duhovniceasca pe acest nivel) nu se mai amageste cu nici o imaginatie... dupa cum ne invata Sfintii Parinti Filocalici.

Totusi din punct de vedere filozofic nu trebuie sa blamam imaginatia, intrucat o minte onesta (precum cea a lui Socrate) poate ajuge la concluzia ca Dumnezeu trebuie cautat, dorit, iubit si nu putea concepe viata fara conlucrare, comuniune cu divinitatea.
Imaginatia ajuta foarte multe intelectul uman si in stiinta, in intelegerea modului in care functioneaza universul (fara a putea face referire la cauza si scopul acestui mod de functionare al universului).

Asadar, consider ca putem concluziona: imaginatia duhovniceasca este de factuira draceasca, insa imaginatia filozofica, stiintfica nu este nici buna nici rea in since ci poate fi utila in aceste domenii folosita adecvat dar poate fi si daunatoare folosita iadecvat.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.