Ganduri despre dogmatica in general

Inainte sa ajungem sa mirosim paselute sub copac,precum simpaticul tauras mentionat mai sus,imbatati de parfumul inaltimilor inalte ale teoriei,hai sa adulmecam putin cu nasucul si praful practicii.Prin urmare am o singura intrebare foarte simpla:cum se manifesta in viata dvs,a fiecaruia de aici dragostea pentru Dumnezeu si pentru aproape? Concret si folosesc acest cuvant intrucat pe vasele care pe vremuri aduceau sclavi din Africa se tineau probabil cele mai inaltatoare si cutremuratoare discursuri despre libertate.Insa istoria a aratat ca in momentul cand lanturile au cazut,mai devreme sau mai tarziu,oamenii nu prea au stiut ce sa faca cu libertatea lor si unul din primele lucruri pe care l-au facut a fost sa-i copieze pe cei ce ii pusesera in lanturi,in anumite aspecte.Daca tot punem la stalpul infamiei,poate expresia este prea dura,dragostea diafana si cu inscriptia ,,adogmatic" pe ea, care invaluie acest azil de noapte modern,hai sa aratam,da poate nu ne inecam si de data asta in defintii,cum o intelege corect,concret,fiecare.Daca omului ii spui ca a luat-o pe aratura este cazu' sa-i arati si drumu drept,nu sa stai si sa te feliciti pt cat de inspirat ai fost cand l-ai oprit sa-l mustri,asta in timp ce ala deja se da de-a berbeleacul pe drumul ecolului vorbelor,si doar al lor, in pustiu.Fiti buni oameni buni,caci nimeni nu este bun decât unul Dumnezeu,si aratati si imaginea corecta,concreta,din viata fiecaruia.Teoretic nu am nici un fel de dubii ca sunt aici oameni care au o intelegere efectiv impresionanta dar practica ma intereseaza.Nu va faceti griji,nu va cer o lipsa de smerenie,ci doar aratarea coordonatelor corecte,concrete,din viata fiecaruia.Daca totusi este prea personala intrebarea atunci raminem cu prima ei parte,care o determina si pe a doua: cum se manifesta in viata dvs,a fiecaruia de aici, dragostea pentru Dumnezeu.

Doamne ajuta!+

[Tartaruga]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Inainte sa ajungem sa mirosim paselute sub copac,precum simpaticul tauras mentionat mai sus,imbatati de parfumul inaltimilor inalte ale teoriei,hai sa adulmecam putin cu nasucul si praful practicii.Prin urmare am o singura intrebare foarte simpla:cum se manifesta in viata dvs,a fiecaruia de aici dragostea pentru Dumnezeu si pentru aproape? Concret si folosesc acest cuvant intrucat pe vasele care pe vremuri aduceau sclavi din Africa se tineau probabil cele mai inaltatoare si cutremuratoare discursuri despre libertate.Insa istoria a aratat ca in momentul cand lanturile au cazut,mai devreme sau mai tarziu,oamenii nu prea au stiut ce sa faca cu libertatea lor si unul din primele lucruri pe care l-au facut a fost sa-i copieze pe cei ce ii pusesera in lanturi,in anumite aspecte.Daca tot punem la stalpul infamiei,poate expresia este prea dura,dragostea diafana si cu inscriptia ,,adogmatic" pe ea, care invaluie acest azil de noapte modern,hai sa aratam,da poate nu ne inecam si de data asta in defintii,cum o intelege corect,concret,fiecare.Daca omului ii spui ca a luat-o pe aratura este cazu' sa-i arati si drumu drept,nu sa stai si sa te feliciti pt cat de inspirat ai fost cand l-ai oprit sa-l mustri,asta in timp ce ala deja se da de-a berbeleacul pe drumul ecolului vorbelor,si doar al lor, in pustiu.Fiti buni oameni buni,caci nimeni nu este bun decât unul Dumnezeu,si aratati si imaginea corecta,concreta,din viata fiecaruia.Teoretic nu am nici un fel de dubii ca sunt aici oameni care au o intelegere efectiv impresionanta dar practica ma intereseaza.Nu va faceti griji,nu va cer o lipsa de smerenie,ci doar aratarea coordonatelor corecte,concrete,din viata fiecaruia.Daca totusi este prea personala intrebarea atunci raminem cu prima ei parte,care o determina si pe a doua: cum se manifesta in viata dvs,a fiecaruia de aici, dragostea pentru Dumnezeu.

Doamne ajuta!+

La mine dragostea de Dumnezeu se manifesta prin rugaciunea de a-i iubi mai mult pe oameni si a iesi cat mai mult din egoismul propriu. Cum sa ii iubesc? Sunt multe de spus. De exemplu incepand cu renuntarea la a-i mai judeca. Este extrem de greu, cine incepe sa se roage sa renunte la judecata isi da seama dintr-o data cat de mult judeca fara sa isi dea macar seama. Si nimeni nu renunta la a judeca semenul daca nu isi propune sa o faca. Si de ce si-ar propune cineva acest lucru? Nu-i sanatos sa judecam? Ei aici intervine iubirea, si cine se roaga sa il poata iubi pe aproapele din iubire de Dumnezeu intelege ca judecata este o bariera imensa in calea iubirii, de aceea oricat ne-ar putea noua parea sanatoasa, in realitate este paguboasa atat pentru cel care judeca cat si pentru cel ce este judecat. Nu degeaba Domnul a spus: nu judeca si nu vei fi judecat, pentru ca singurii care nu vor fi judecati sunt cei ce au atins desavarsirea in iubire. Incercati macar pentru o zi sa nu judecati pe nimeni ci sa va rugati pentru cei pe care ati fi vrut sa-i judecati, sa va rugati sa ii puteti iubi cu iubirea ce o are Dumnezeu pentru ei, si la sfarsitul zilei sa va cercetati sa vedeti daca ati reusit. Cred ca este challenge-ul cel mai dificil pe care mi l-am dat vreodata. Dupa ce ati incercat o zi, incercati apoi doua zile, apoi trei etc., si dupa o saptamana de incercari si esecuri garantate, cercetati-va daca simtiti mai multa iubire pentru cei pe care v-ati ferit sa ii mai judecati si pentru care ati preferat sa va rugati sa ii iubiti cu iubirea desavarsita a lui Dumnezeu in locul judecatii. Si continuati asa macar cateva luni. Daca ati facut acest exercitiu din iubire de Dumnezeu, o sa vedeti ce raspuns surprinzator o sa aveti la cercetarea proprie. Si o sa vedeti si ce fapte concrete vor decurge apoi in viata dvs. ...

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

cum se manifesta in viata dvs,a fiecaruia de aici, dragostea pentru Dumnezeu.

Vedeţi dv, pentru un ortodox, ca şi pentru un catolic, ar fi foarte neobişnuit să vorbească despre asemenea lucruri. În cercuri restrânse, da, dar nu în public. Nu "pe la colţuri". Poate că la calvini este practică comună, dar nu la noi. În plus, ar fi off-topic. Poate singura legătură cu topicul ar fi ceva de genul "un aspect al felului cum se manifestă dragostea pentru Dumnezeu în viaţa mea este studiindu-i învăţătura şi transmiţând mai departe ceea ce am primit".

Primo:Ar fi ceva neobisnuit sa tii lumina sub obroc.Nu am cerut confesiuni publice si nu am facut referiri la o anumita denominatie,nici cu privire la ea si nici din perspectiva ei.Am dorit doar sa inteleg ce inteleg oamenii prin acesta notiune,cum o aplica,la modul general nu prea au sfiala sa discute despre ea dar inteleg ca la momentul aplicarii personale,unde detalii poate nu mai sunt asa de comod de afirmat,este de dorit un fel de discretie.Multumesc oricum,nu-i o problema,o sa o tinem in continuare cu teoria pt ca este mai usor si practica ramine sa o judece Dumnezeu la fiecare.Stiti ce mi-a placut cel mai mult la dvs in postare?O alaturare pe care ortodocsii o resping si o indicare a persoanei pe sistem ,,fac cu ochiul sa se inteleaga si din avion". Secundo:Broscuta,meditez la cele scrise de tine.Multumesc pentru sfat,ai fi surprinsa profund ce fel de incercari am facut si cam cu ce imagine,proprie,m-am trezit fata-n fata.Asta este o alta discutie dar sfatul ramine ca unul cel putin interesant.

Mai aveam o intrebare,nu-i cazul sa se simta cineva obligat sa raspunda:care credeti ca era motivul urii profunde a fariseilor (termen general,i-am strans pe toti in el)fata de Hristos?Chiar am citit o opinie extrem de interesanta pe acesta tema cu care am fost de acord si promit sa o postez daca cumva gasiti intrebarea interesanta.Are legatura cu prima intrebare.Va rog sa nu va inghesuiti,nu cumva sa se altereze imaginea publica la care tinem atat de mult,eu zic sa ne pastram raspunsurile pentru clipe cand ne trage-m una-n pifometru(vorba lu' Badea)confesional din fireasca perspectiva a unor implinitori discreti ai voii lui Dumnezeu.Glumesc,trageti pe rand ca sa nu se loveasca gloantele intre ele si nu cumva sa intre doua in aceiasi rana :)

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Primo:Ar fi ceva neobisnuit sa tii lumina sub obroc.Nu am cerut confesiuni publice si nu am facut referiri la o anumita denominatie,nici cu privire la ea si nici din perspectiva ei.Am dorit doar sa inteleg ce inteleg oamenii prin acesta notiune,cum o aplica,la modul general nu prea au sfiala sa discute despre ea dar inteleg ca la momentul aplicarii personale,unde detalii poate nu mai sunt asa de comod de afirmat,este de dorit un fel de discretie.Multumesc oricum,nu-i o problema,o sa o tinem in continuare cu teoria pt ca este mai usor si practica ramine sa o judece Dumnezeu la fiecare.Stiti ce mi-a placut cel mai mult la dvs in postare?O alaturare pe care ortodocsii o resping si o indicare a persoanei pe sistem ,,fac cu ochiul sa se inteleaga si din avion". Secundo:Broscuta,meditez la cele scrise de tine.Multumesc pentru sfat,ai fi surprinsa profund ce fel de incercari am facut si cam cu ce imagine,proprie,m-am trezit fata-n fata.Asta este o alta discutie dar sfatul ramine ca unul cel putin interesant.

Mai aveam o intrebare,nu-i cazul sa se simta cineva obligat sa raspunda:care credeti ca era motivul urii profunde a fariseilor (termen general,i-am strans pe toti in el)fata de Hristos?Chiar am citit o opinie extrem de interesanta pe acesta tema cu care am fost de acord si promit sa o postez daca cumva gasiti intrebarea interesanta.Are legatura cu prima intrebare.Va rog sa nu va inghesuiti,nu cumva sa se altereze imaginea publica la care tinem atat de mult,eu zic sa ne pastram raspunsurile pentru clipe cand ne trage-m una-n pifometru(vorba lu' Badea)confesional din fireasca perspectiva a unor implinitori discreti ai voii lui Dumnezeu.Glumesc,trageti pe rand ca sa nu se loveasca gloantele intre ele si nu cumva sa intre doua in aceiasi rana :)

Motivul urii?
Care sa fie, daca nu dragostea de sine si atasamentele alea infantile (ale lor si ale noastre) toate, amenintate cu dezlipirea si durerile inerente?
Dar hai mai bine sa facem un excurs, pentru cateva clipe, in pustia egipteana, sa vedem ce mai zic moshii pe-acolo...:)

Cuviosul Pimen (Cel Mare) era de neam egiptean. El, luind pe sapte frati al lui, s-a dus in una din manastirile vietuitorilor din pustia Egiptului si s-a facut monah impreuna cu dansii.
Iar dupa citiva ani, maica lor vaduva, pornindu-se din dragoste fireasca catre fiii sai, s-a dus la dansii voind sa-i vada, dar nu s-a invrednicit de vederea fetei lor.
Si ducindu-se ea la biserica, astepta venirea lor.
Dar cand au venit ei la biserica si li s-a aratat ea lor, atunci ei au fugit inapoi si, intrind in chilie, au incuiat usa. Iar ea apropiindu-se de usa, a inceput a bate si a-i striga de afara, plangind cu umilinta. Dar ei nu i-au deschis, nici nu i-au raspuns.

Deci femeia plangind mult la usa chiliei lor, a auzit-o avva Anuvie, fratele lor cel mai mare, si intrind la dansii pe alta usa, a zis catre Pimen: "Ce sa facem cu batrana aceasta care plange si nu se duce de aici?"
Deci Pimen, sculindu-se si apropiindu-se de usa, a zis: "Batrano, pentru ce plangi?"
Iar ea, auzindu-i glasul si nevazindu-l, fiind usa inchisa, a zis: "Voiesc sa va vad pe voi, fiii mei. Au nu sunt eu maica voastra? Nu v-am alaptat pe voi la pieptul meu si nu v-am hranit? Iata acum, fiind la batranetile cele de pe urma, m-am tulburat mai mult auzind glasul tau si neputind sa te vad, deci as voi sa va vad mai nainte de a ma sfarsi."

Pimen i-a zis: "Aici voiesti sa ne vezi sau in veacul ce va sa fie?"

Ea a zis: "O, fiilor, daca aici nu va voi vedea, oare acolo va voi vedea?"

Pimen a zis: "Daca vei rabda cu marime de suflet sa nu ne vezi aici, acolo cu adevarat ne vei vedea, ca asa nadajduim noi spre iubirea de oameni a lui Dumnezeu."
Iar ea, auzind cele graite, a zis: "Daca, cu adevarat, va voi vedea acolo, atunci nu voiesc sa va mai vad aici!"

Apoi a plecat cu buna nadejde, bucurindu-se si voind ca mai bine sa-i vada in viata ce va sa fie, decat in aceasta viata vremelnica.

[Mihailc]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

care credeti ca era motivul urii profunde a fariseilor (termen general,i-am strans pe toti in el)fata de Hristos?

O întrebare foarte bună şi extrem de actuală pentru mulţi dintre noi. Fariseul este tipul de credincios care zace confortabil pe o tradiţie conscrată de prestigiul revelaţiei, a personalităţilor harismatice, a unui statu-quo religios care şi-a pierdut în timp vivacitatea şi trăieşte din amintiri sau în inerţia faptelor minunate ale altora, imaginându-şi că vrednicia acelora îi conferă o poziţie privilegiată în raport cu restul lumii.
Or Iisus n-a încetat o clipă să-i trezească din reveria lor autoflatantă.
În această situaţie, omul religios de tipul fariseului reacţionează violent, în virtutea instinctului de conservare, la o ameninţare care surpă din temelii sistemul securizant ilozoriu în care se simţea protejat de orice rău fizic sau metafizic şi nu numai atât, îl credea singurul în măsură să explice cum stă treaba cu adevărul şi mântuirea.

În prealabil postat de Mihailc

O întrebare foarte bună şi extrem de actuală pentru mulţi dintre noi. Fariseul este tipul de credincios care zace confortabil pe o tradiţie conscrată de prestigiul revelaţiei, a personalităţilor harismatice, a unui statu-quo religios care şi-a pierdut în timp vivacitatea şi trăieşte din amintiri sau în inerţia faptelor minunate ale altora, imaginându-şi că vrednicia acelora îi conferă o poziţie privilegiată în raport cu restul lumii.
Or Iisus n-a încetat o clipă să-i trezească din reveria lor autoflatantă.
În această situaţie, omul religios de tipul fariseului reacţionează violent, în virtutea instinctului de conservare, la o ameninţare care surpă din temelii sistemul securizant ilozoriu în care se simţea protejat de orice rău fizic sau metafizic şi nu numai atât, îl credea singurul în măsură să explice cum stă treaba cu adevărul şi mântuirea.

Stiti ce mi s-a intimplat azi dimineata?Dumnezeu a decis ca o zi sa spun doar ce gandesc.Un fel de ,,I can't lie" :) Prin urmare va urasc profund pt raspunsul dat intrucat pana la el ma credeam miezul desteptaciunii.Fac pariu ca nu sunt singuru cu acesta problema pe aici da sa vorbim in soapta si sa mergem pe varfuri sa nu se trezeasca...:) Acum este clar ca sunt un bou dar :) o sa va completez si eu,mai tarziu,pe trei studii de caz, ca sa zica lumea ca am zis si eu ceva notabil.PS:vroiam sa va spun ceva despre tipu cu ,,Dumnezeu a murit".Pe final a inebunit complet si isi semna corespondenta cu numele ,,Cel rastignit".Ioane te rog sa te abtii cu pilde din Pateric sau ceva similar.Pe cine ridica nivelul il extermin intrucat ne pune pe restu intr-o lumina proasta..zise fariseul din mine. Ne vedem mai tarziu dragi oameni fara solzi de piatra pe inima.

[Eugen7]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

...da sa vorbim in soapta si sa mergem pe varfuri sa nu se trezeasca...:) Acum este clar ca sunt un bou dar :) o sa va completez si eu,mai tarziu,pe trei studii de caz...

Iertati-mi indrazneala... consider relevante 3 studii de caz fariseu (iudeu): Nicodim, Iosif din Arimateea, Gamaliel.

Indraznesc sa (mai) supun atentiei si cazul "fariseiului desavarsit": Saul (care prin hristificare ESTE: Sfantul Pavel).

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

Domnule Eugen si dvs aveti o problema,v-am prevenit ca azi spun doar ce gandesc.Sunteti mult prea serios pt unul ca mine care nu prea se ia pe el insusi in serios.Adica imi rapiti satisfactia de a fi rautacios precum un mic duh rau,prin onsetitatea si bunatatea adresarii dvs.Va urasc si pe dvs.Studiul(ce titlu pompos pt o chestie usor semidocta)il scriu in noaptea acestea va avea o tema mai larga in care fariseii vor fi ultimul capitol.Tema este cumva ,,Sacrul si profanul"sau cum ne raportam noi la divinitatea.Vedeti dvs,cand vorbim la modul general este foarte simplu.Cumva parca vrem sa il trisam putin pe Dumnezeu: ,,Doamne ziceam si eu asa,o opinie,nu m-am referit la ceva concret".Da cand ne raportam direct,personal atunci parca o mica teama isi face aparitia:,,Pai cum sa spun asta daca nu o traiesc?ca parca nu prea simt ce spun da cand dadeam sfaturi era mai usor,ca eram neutru.Acu trebuie sa zic direct lui Dumnezeu,despre mine,si nu prea merge eschiva si ambiguitatea(cum s-o scrie cuvantul asta)si ascunsu elefantului in cires:,,Doamne,nu-i asa ca nu am zis nimic de mine?Adica stii ca te iubesc da nu prea as vrea sa zic asta..ca cine stie...daca nu te iubesc?".

Sa revin din aberatii:cu privire la studiu am ales trei cazuri.Adica cel ce l-a scris le-a ales,eu sunt doar scribu cu juma de norma.O sa vedem cum s-a raportat la Dumnezeu un prooroc,un apostol mare si religiosii vremii.Fiecare cu concluziile si invatamintele sale.Precizez ca opiniile nu sunt ortodoxe,ala de le-a scris are un nume similar cu un detergent da mi-a placut mie cum a analizat faza(altora s-ar putea sa nu le placa stilu da este interesant mesaju).Imi asum intreaga raspundere pt ce voi posta...blabla..alte minciuni.Pe scurt:o sa vedeti asa ca nu trageti inca :)