Ganduri despre dogmatica in general

[Mihailc]

În prealabil postat de catalin2

Panerezie, cum o numea Par. Staniloae citandu-l pe sf. Iustin Parvu.

Eşti sigur că l-a citat Stăniloae pe sf. Iustin Pârvu? Nu cumva pe alt Iustin, Popovici al sârbilor? Văd că nişti funcţia "parrot" nu mai face faţă elanului mărturisirii tale. Citatul ăsta celebru este scos din context şi folosit în scopul propagandistice, ca şi devalorizarea cuvântului "ecumenic" de partea cealaltă . Stăniloae se referea la programul ideologic al consiliului mondial al bisericilor, un fel de ONU al confesiunilor şi graba stupidă cu care unele autocefalii ortodoxe s-au grăbit să adere la structura respectivă.
Îmi arăţi şi mie un text al meu care să-ţi probeze acuzaţia de "idei ecumeniste"? Că eu ţi-am arătat cel puţin o postare prin care am arătat că m-ai nedreptăţit!

In ce descrii e vorba de praxie, nu de ortodoxie

Dar oare pot fi despărţite, în vieţuirea creştină autentică , doxa de praxis?

"Învăţătura faptelor este mult mai vrednică decât cea a cuvintelor". ( Sfântul Vasile cel Mare)

doar in pietismul ecumenist e ortopraxie fara ortodoxie.

Ar vrea ei! Văd totuşi că eşti plin de admiraţie pentru obiectul urii tale!

Un nestiutor ce se converteste la ortodoxie prima data invata si marturiseste dreapta credinta

Mai nou neştiutorii sunt incredibil de nerăbdători să-i înveţe pe alţii neştiinţa lor.

ca numai acuza, nu da si vreo explicatie.

Hai, măi, chiar nicio explicaţie?

Uite una din luna mai curent, dintr-o discuţie la care ai participat şi tu:

Dacă am încercat să scot în evidență punctele slabe ale unui mod de a gândi lucrurile, n-am făcut-o ca să impun niște conținuturi gata preparate, ci pentru a stimula o căutare continuă a fiecăruia de a înțelege pe cont propriu informațiile experimentate și transmise de alții. Nu ne folosește la nimic postura de colportori mentali ai Tradiției autentice (cazul nostru, al ortodocșilor) sau de roboți etici ale formelor ei îmbucătățite (catolicii și disidenții lor din mozaicul vetero și neo protestant).

”Avva Antonie a zis: într-o zi în care ședeam așezat lângă Avva Arfat, o fecioară a venit la noi și spuse: Părinte am postit două sute de săptămâni, mâncând doar la șase zile, am învățat pe derost Noul și Vechiul Testament, ce-ar mai trebui să fac?”. Zis-a bătrânul:”Disprețul este pentru tine ca onoarea?”. Ea spuse: ”Nu”, ”Pierderea ca și câștigul, străinii ca și părinții, sărăcia ca și bogăția?”. Ea zise:”Nu”. Bătrânul hotărî: ”Deci nu ai postit mâncând la șase zile, nici nu ai învățat Noul și Vechiul Testament, ci te amăgești singură. Du-te și muncește pentru că n-ai nicio virtute.”