Implicarea Bisericii in politica , un aspect deloc de neglijat !

[AlinB]

În prealabil postat de stefan florin

sunt informatii VAZUTE cu proprii mei ochi (unele dintre ele-felul sau despotic de a se purta cu preotii)

Adica ai fost de fatza cand s-a intamplat..ce?
Esti sigur ca stii toate datele problemei?
"Purtat despotic" suna atat de vag..

iar celelalte (informator al securitatii) luate de la CNSAS-a fost dovedit ca a fost informator la SECU

Poate a fost o greseala, poate a avut un rol formal in treaba cu "informatorul", poate s-a pocait.

DA, doresc alegeri libere ale ierarhilor-VOX POPULI, VOX DEI

Asa, acum esti bun sa dai niste exemple de biserici ortodoxe unde s-a practicat sau se practica asta?

[DragosP]

În prealabil postat de AlinB

Asa, acum esti bun sa dai niste exemple de biserici ortodoxe unde s-a practicat sau se practica asta?

Aici, la noi, ACUUUUUMMMMM!!!!!
Democraţie mânca-ţi-aş!

[stefan florin]

În prealabil postat de AlinB

Poate a fost o greseala, poate a avut un rol formal in treaba cu "informatorul", poate s-a pocait.

poate...

Asa, acum esti bun sa dai niste exemple de biserici ortodoxe unde s-a practicat sau se practica asta?

ti-am mai raspuns odata la intrebarea asta. TOTUL are un inceput

[Decebal]

În prealabil postat de AlinB

Ca sa sumarizez, ceea ce ti-a scapat cu desavarsire: Biserica are mandatul si autoritatea de sus pentru a da directive in plan duhovnicesc, dar nu are mandat si autoritate pentru planul politic.

Poate faci cumva şi ne arăţi pe ce bază afirmi că Biserica nu are mandat şi autoritate pentru planul politic. Şi aici nu mă refer neapărat la directive, pentru că este mai greu pentru Biserică să dea ordine, dar mă refer în primul rând la recomandări pentru anumite politici pentru ca să trăim într-o lume mai dreaptă, etc. Şi Biserica se mai poate implica într-un fel în politică şi anume prin oamenii pe care îi are care pot face lobby sau pot chiar să căştige pe alţii la punctul de vedere (dacă îl are) al Bisericii sau pot chiar să ia decizii sub influenţa sau presiunea Bisericii, putând fi ameninţaţi inclusiv cu excomunicarea, dacă nu cumva şi cu blesteme. Cine este creştin ortodox trebuie să practice şi să caute să răspândească ortodoxia în orice loc s-ar afla pe ierarhia socială, economică, politică, culturală, etc. De aceea spune Cabasila că botezul presupune hotărârea dăruirii vieţii lui Christos, iar la Liturghie se afirmă foarte clar dăruirea întregii vieţi lui Christos; unde aceste lucruri nu se întâmplă avem cazuri grave de creştinism îndoielnic, iar dacă aceste lucruri mai sunt şi promovate sau chiar şi numai tolerate de vreo biserică, atunci există un mare semn de întrebare cu privire la deplinătatea acelei biserici, nu întâmplător existând multe semne de întrebare asupra catolicităţii Bisericii Ortodoxe şi asupra veritabilităţii creştinismului sau pseudo-creştinismului din cadrul ei.

În prealabil postat de AlinB

Si te mai intreb, ce opreste societatea civila, ortodoxa sa infiinteze astfel de organisme? De ce ar trebui ele infiintate si administrate de BOR?
Ca sa se ridice unii si sa tzipe "dictatura"?

Aici nu este vorba despre nici o dictatură ci de crearea unor organisme ale societăţii civile care să reprezinte creştinismul ortodox şi pe creştinii ortodocşi, de crearea deci a unor organisme de alternativă la ceea ce ne oferă prin aşa zisa societate civilă diferite grupuri de interese, vezi cazul aşa ziselor organizaţii soroşiste. Biserica Ortodoxă trebuie ea însăşi să se afirma ca un grup de interese, evident că vorbim despre interesele creştinilor ortodocşi şi nu doar ale popilor aşa cum de multe ori vor unii "de la ciolan". Atâta timp cât Biserica nu organizează sau nu susţine, evident că nu cu ochii închişi, organizaţii pentru societatea civilă care să reprezinte interese ale creştinilor ortodocşi se face vinovată de neasumarea unor responsabilităţi legitime, şi asta în vreme ce "poporul piere din lipsă de învăţătură".

În prealabil postat de AlinB

Nu cumva ar trebui infiintate de BOR tocmai pentru ca societatea civila prea-cucernic-ortoroxa nu e in stare sa le infiintze sau daca e capabila sa le infiintze, functioneaza haotic iar pe alocuri se fac de ras cu ineptiile unora dintre membrii lor?

Şi normal că nu se înfiinţează sau că funcţionează haotic atâta timp cât cei care se află la conducerea Bisericii nu se ocupă cu instituirea unei reale ordini creştineşti a lucrurilor în interiorul Bisericii. Subestimaţi valoarea organelor centralizatoare sau poate pur şi simplu vreţi să le absolviţi de responsabilităţile pe care le au, însă practica Bisericii romano-catolice demonstrează virtuţile unei anumite ordini şi discipline care lipsesc foarte mult în biserica ortodoxă. Atâta timp cât popii se interesează majoritar sau exclusiv de interesele lor personale sau de grup se crează şi se exercită chiar din interiorul Bisericii Ortodoxe presiuni asupra mirenilor pentru a le spune "la revedere" sau chiar "la adio". Vedeţi că la ultimul recensământ au ieşit faţă de cel din 2002 cu vreo 2,4 milioane de ortodocşi mai puţin pe teritoriul României; probabil că dumneavoastră şi factorilor responsabili vi se pare un număr neglijabil.

În prealabil postat de Decebal

Poate faci cumva şi ne arăţi pe ce bază afirmi că Biserica nu are mandat şi autoritate pentru planul politic. Şi aici nu mă refer neapărat la directive, pentru că este mai greu pentru Biserică să dea ordine, dar mă refer în primul rând la recomandări pentru anumite politici pentru ca să trăim într-o lume mai dreaptă, etc. Şi Biserica se mai poate implica într-un fel în politică şi anume prin oamenii pe care îi are care pot face lobby sau pot chiar să căştige pe alţii la punctul de vedere (dacă îl are) al Bisericii sau pot chiar să ia decizii sub influenţa sau presiunea Bisericii, putând fi ameninţaţi inclusiv cu excomunicarea, dacă nu cumva şi cu blesteme. Cine este creştin ortodox trebuie să practice şi să caute să răspândească ortodoxia în orice loc s-ar afla pe ierarhia socială, economică, politică, culturală, etc. De aceea spune Cabasila că botezul presupune hotărârea dăruirii vieţii lui Christos, iar la Liturghie se afirmă foarte clar dăruirea întregii vieţi lui Christos; unde aceste lucruri nu se întâmplă avem cazuri grave de creştinism îndoielnic, iar dacă aceste lucruri mai sunt şi promovate sau chiar şi numai tolerate de vreo biserică, atunci există un mare semn de întrebare cu privire la deplinătatea acelei biserici, nu întâmplător existând multe semne de întrebare asupra catolicităţii Bisericii Ortodoxe şi asupra veritabilităţii creştinismului sau pseudo-creştinismului din cadrul ei.


Aici nu este vorba despre nici o dictatură ci de crearea unor organisme ale societăţii civile care să reprezinte creştinismul ortodox şi pe creştinii ortodocşi, de crearea deci a unor organisme de alternativă la ceea ce ne oferă prin aşa zisa societate civilă diferite grupuri de interese, vezi cazul aşa ziselor organizaţii soroşiste. Biserica Ortodoxă trebuie ea însăşi să se afirma ca un grup de interese, evident că vorbim despre interesele creştinilor ortodocşi şi nu doar ale popilor aşa cum de multe ori vor unii "de la ciolan". Atâta timp cât Biserica nu organizează sau nu susţine, evident că nu cu ochii închişi, organizaţii pentru societatea civilă care să reprezinte interese ale creştinilor ortodocşi se face vinovată de neasumarea unor responsabilităţi legitime, şi asta în vreme ce "poporul piere din lipsă de învăţătură".


Şi normal că nu se înfiinţează sau că funcţionează haotic atâta timp cât cei care se află la conducerea Bisericii nu se ocupă cu instituirea unei reale ordini creştineşti a lucrurilor în interiorul Bisericii. Subestimaţi valoarea organelor centralizatoare sau poate pur şi simplu vreţi să le absolviţi de responsabilităţile pe care le au, însă practica Bisericii romano-catolice demonstrează virtuţile unei anumite ordini şi discipline care lipsesc foarte mult în biserica ortodoxă. Atâta timp cât popii se interesează majoritar sau exclusiv de interesele lor personale sau de grup se crează şi se exercită chiar din interiorul Bisericii Ortodoxe presiuni asupra mirenilor pentru a le spune "la revedere" sau chiar "la adio". Vedeţi că la ultimul recensământ au ieşit faţă de cel din 2002 cu vreo 2,4 milioane de ortodocşi mai puţin pe teritoriul României; probabil că dumneavoastră şi factorilor responsabili vi se pare un număr neglijabil.

Nu credeam sa dau vreodata dreptate bunului nostru coleg de forum, mereu-maniosul meu adversar Decebal/Savonarola/Tikkun Olam/etc., dar aici are dreptate: Biserica, cat activeaza in lume si in trup, trebuie sa duca lupta pentru spirit si cu mijloace mai mult sau mai putin lumesti, altfel ar semana cu niste guru care toate ziua ar face doar meditatie, fara sa se mai preocupe de "fleacuri" precum atragerea de ucenici, sau dreptatea dintre oameni sau relatia speciei cu Divinul.

În prealabil postat de Decebal

Bineînţeles că în primul rând asta trebuia şi trebuie să fie ordinea, însă lucrurile sunt mai complicate pentru că se mai şi intercondiţionează, în sensul că şi Biserica are nevoie de un anumit mediu pentru a îşi dezvolta "spaţiul vital", pentru a se dezvolta, pentru a creşte, pentru a avea în fond o viaţă normală. După cum s-a văzut un sistem totalitar ateu socialist a fost de natură să calce în picioare viaţa Bisericii şi să impună limite absolut inacceptabile, cu scopul de a închide gura Bisericii şi posibilităţile ei de influenţare a societăţii. Deci vedeţi că nu aţi spus absolut nimic diferit, în citatul pe care l-aţi comentat afirmasem foarte clar întâietatea planului spiritual şi teologic înaintea celui social.


În această problemă am spus clar că nu cred că lucrurile stau aşa şi m-am bazat tocmai pe teologia Părintelui Stăniloaie în care Biserica trebuie să transforme întreaga lume, altfel spus transformarea spirituală se răsfrânge sau trebuie să se răsfrângă şi în celelalte planuri ale vieţii, iar asta este în deplină concordanţă cu făgăduinţa făcută în liturghia răsăriteană, anume "Toată viaţa lui Christos să o dăm", ceea ce înseamnă că trebuie să ne străduim ca toate aspectele vieţii să fie transformate în sensul creştin al lucrurilor.

Nu exclud că ar exista posibilitatea să apară tot felul de dubioşi care au impresia că dacă fac sau au făcut un lucru oarecare pe plan social ar fi mari creştini. Ordinea este clar stabilită şi transformarea pe care Biserica o vizează este în primul rând una spirituală şi aici de fapt trebuie concentrată acţiunea Bisericii din punctul meu de vedere cu ajutorul lui Dumnezeu.


Cred totuşi că trebuie să existe anumite legi, atât unele ecleziale cât şi unele statale. Nu este vorba despre măsuri comuniste; Biserica a interzis avortul de mult timp fără să fi fost comunistă. Însă în ceea ce priveşte România fenomenul avortului a fost unul mult prea amplu, ale cărui consecinţe trebuiau prevăzute de mult şi luate măsuri, luate poziţii. Unii au luat poziţii, Biserica s-a limitat în comportamente din cauze extrem de bizare, şi extrem de bizar de necunoscute şi de neexplicate. În primul rând aşa zisa libertate a avortului nu a constituit una dintre revendicările revoluţionarilor din '89; nu am auzit pe nici un revoluţionar cu o asemenea revendicare. În al doilea rând, încă de la începutul anilor '90 dimensiunile îngrijorătoare ale acestui fenomen, dacă luăm în calcul poziţia BOR că avortul este crimă, şi asta nu doar din punct de vedere duhovnicesc, adică nu este văzut doar ca un păcat de moarte, erau cunoscute; am văzut pe internet poziţii ale lui Ioan Alexandru ori ale lui Ioanichie Bălan, semne care arată că amploarea fenomenului uciderii prin avorturi era cunoscut la niveul BOR, şi sunt sigur că inclusiv la nivelul autorităţilor ecleziale, nu doar la nivel de duhovnici. Bineînţeles că duşmanii României care au făcut lovitura de stat din România din '89 au planificat cu mare grijă acest aspect al liberalizării avortului, în condiţiile în care inginerii sociali ai Occidentului ştiau cu siguranţă ce situaţie grea din punct de vedere economic şi social avea să urmeze prin tranziţia de la sistemul socialist la sistemul de piaţă liberă. În contextul în care s-ar mai fi născut vreo câteva milioane bune de români după '90 tranziţia nu avea nici o şansă să reuşească, revolta socială de proporţii împotriva regimului venit prin lovitură de stat fiind absolut iminentă. Planificatorii noii ordini mondiale au aranjat bine condiţiile aşa încât să se lucreze atât pe partea reducerii populaţiei cât şi pe partea evitării pe cât posibil a condiţiilor favorizante unei revolte de proporţii.

Fenomenul fiind cunoscut iar consecinţele, pentru nişte oameni zdraveni la cap, fiind anticipabile, cei care nu au luat măsuri nu doar că sunt vinovaţi sau responsabili, chiar şi indirect, chiar şi numai la nivel moral, pentru uciderea prin avorturi, dacă luăm de referinţă poziţia BOR că avortul este ucidere, dar sunt vinovaţi şi pentru consecinţele inevitabile, cum este spre exemplu îmbătrânirea României, scăderea serioasă a populaţiei, şi mai ales în contextul în care noi românii trebuia să fim la ora actuală în jur de peste 30 de milioane de oameni şi cu o pondere mai mare a copiilor şi tinerilor, sau cum este spre exemplu schimbarea raportului între pensionari şi persoanele active în câmpul muncii. Evident că sunt şi alţi factori care au dus la astfel de stări de lucruri, însă fenomenul avorturi petrecut prin intermediul sistemului de sănătate din România (sistem care şi-a încălcat jurământul, pentru că jurământul lui Hipocrate specifică clar refuzul avortului) a contribuit cu proporţia lui la actualele crize din domeniul demografic, social, economic şi de fapt în toate planurile, în special prin diminuarea potenţialului uman sau al resurselor umane pentru toate domeniile; putem vedea spre exemplu cine era România în perioada comunistă pe plan sportiv la jocurile olimpice şi cine este astăzi România, înainte România era constant printre primele ţări de pe Planetă la Jocurile Olimpice, azi este o ţară care se chinuie din greu pentru a câştiga vreo câteva medalii, iar aceste lucruri vin şi din lipsa bazinului demografic din care să mai fie tineri care să facă sport şi dintre care să se facă selecţii. Dar acesta este numai un mic aspect al realităţii; se pot vedea multe altele. Românii, ca popor, nu luaţi individual, care au săvârşit avort în masă, clasa politică aproape în integralitate şi alte instituţii responsabile poartă culpă în faţa istoriei şi în faţa lui Dumnezeu pentru ceea ce s-a întâmplat şi pentru consecinţele care au venit şi care vor veni. Însă, aşa cum este normal, responsabilitatea cea mai mare revine factorilor de conducere.

Dacă sunt unii care au ceva opoziţii, le transmit că în Coran există o interdicţie expresă ca să nu se comită avorturi în situaţii de sărăcie. Românii care au luat de multe decizia de avort pe aşa zise motive economice trebuiau consiliaţi şi avertizaţi foarte clar asupra unor astfel de lucruri, pentru creştini suferinţa împreună în sărăcie fiind calea de urmat, aşa cum specifică de altfel şi Coranul. Fenomenul trebuia de asemenea discutat foarte serios la nivel naţional atât la nivel politic cât şi la nivel religios iar tăcerea de mormânt în care a fost învăluit fenomenul aruncă o culpă extrem de gravă asupra tututor instituţiilor responsabile.

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când mă gândesc la toată viaţa mea, chiar şi aşa cum a fost sau în halul în care a fost, CU NICI UN CHIP NU MI-AŞ FI DORIT SĂ FIU AVORTAT. Şi cred că şi ceilalţi sunt de aceeaşi părere. Acest fenomen de avorturi nu mi se pare altceva decât unul bazat pe o ideologie sau pe o gândire de tip nazist sau bolşevic, doar că aici nu mai este vorba despre eliminarea celor de o anumită rasă sau clasă socială, ci de eliminarea celor indezirabili pe nişte criterii absolut aleatorii şi în realitate nejustificate.

Cred deci că avortul trebuie interzis şi că Biserica are obligaţia de a promova o asemenea politică şi de a se asigura pe toate căile posibile care îi stau la îndemână ca această politică să fie decisă şi aplicată în practic, precum trebuie controlată inclusiv prin intermediul organelor ecleziale pentru aceia care fac parte dintre creştinii ortodocşi. Asta în sensul că fiecare cult trebuie să se ocupe de oamenii lui, nu în sensul în care ar fi vorba despre o chestiune egoistă.

În ceea ce priveşte homosexualitatea, este bine ştiut că din punct de vedere religios este un păcat foarte grav, un păcat de moarte, iar din punct de vedere psihiatric ori psihanalitic, din câte am citit până acum, acest fenomen este văzut ca o perversiune, ca o inversiune sexuală, ca un lucru în mod cert anormal deşi nu ştiu cât de patologic. Însă este clar că din punct de vedere religios este vorba despre o boală spirituală gravă. Homosexualilor în mod clar trebuie să li se respingă aşa zisele "căsătorii" sau cum le-or mai denumi, şi în mod special adopţia de copii. În primul rând că aici nu este vorba despre copiii proprii ai homosexualilor. În al doilea rând, din punct de vedere spiritual este din start absolut inacceptabil. În al treilea rând trebuie avute în vedere posibilităţile de corupere morală, spirituală precum şi alte consecinţe nefaste pe care le poate avea pentru dezvoltarea unui asemenea copil dat pe mâna homosexualilor. Nu ştiu dacă trebuie băgaţi la puşcărie, dar în mod clar trebuie controlat fenomenul pentru ca nu cumva actualii homosexuali să îi pervertească şi pe alţii la problema lor, la anormalitatea lor, ca să mă exprim în termeni mai soft.

Din nou, de acord perfect cu colegul Decebal.

[AlinB]

În prealabil postat de Decebal

Poate faci cumva şi ne arăţi pe ce bază afirmi că Biserica nu are mandat şi autoritate pentru planul politic. Şi aici nu mă refer neapărat la directive, pentru că este mai greu pentru Biserică să dea ordine, dar mă refer în primul rând la recomandări pentru anumite politici pentru ca să trăim într-o lume mai dreaptă, etc. Şi Biserica se mai poate implica într-un fel în politică şi anume prin oamenii pe care îi are care pot face lobby sau pot chiar să căştige pe alţii la punctul de vedere (dacă îl are) al Bisericii sau pot chiar să ia decizii sub influenţa sau presiunea Bisericii, putând fi ameninţaţi inclusiv cu excomunicarea, dacă nu cumva şi cu blesteme. Cine este creştin ortodox trebuie să practice şi să caute să răspândească ortodoxia în orice loc s-ar afla pe ierarhia socială, economică, politică, culturală, etc. De aceea spune Cabasila că botezul presupune hotărârea dăruirii vieţii lui Christos, iar la Liturghie se afirmă foarte clar dăruirea întregii vieţi lui Christos; unde aceste lucruri nu se întâmplă avem cazuri grave de creştinism îndoielnic, iar dacă aceste lucruri mai sunt şi promovate sau chiar şi numai tolerate de vreo biserică, atunci există un mare semn de întrebare cu privire la deplinătatea acelei biserici, nu întâmplător existând multe semne de întrebare asupra catolicităţii Bisericii Ortodoxe şi asupra veritabilităţii creştinismului sau pseudo-creştinismului din cadrul ei.

Eu zic asa: Biserica (ierarhii) sa se ocupe de mantuirea sufletelor si oamenii din Biserica (mirenii) sa se ocupe de a pune crestinismul in lucru in cadrul societatii.

Aveti vreo problema cu aceasta perspectiva?

Sigur ca aveti, pentru ca in societate nu exista suficient material crestin viguros astfel incat sa devina forta politica.

Asta e tragedia cu care ne confruntam si desi calea cea buna si cu scaun la cap ar fi preocuparea ca o parte cat mai mare din societate sa devina crestina astfel incat acest angrenaj de forta sa se produca, ambitia noastra omenasca spune altceva: preotul sa lase crucea si Evanghelizarea, si sa se arunce in mocirla luptei poliice ca asa in mod sigur, multe suflete va castiga pentru Dumnezeu.

Hilar. Ba nu, patetic.

Aici nu este vorba despre nici o dictatură ci de crearea unor organisme ale societăţii civile care să reprezinte creştinismul ortodox şi pe creştinii ortodocşi, de crearea deci a unor organisme de alternativă la ceea ce ne oferă prin aşa zisa societate civilă diferite grupuri de interese, vezi cazul aşa ziselor organizaţii soroşiste. Biserica Ortodoxă trebuie ea însăşi să se afirma ca un grup de interese, evident că vorbim despre interesele creştinilor ortodocşi şi nu doar ale popilor aşa cum de multe ori vor unii "de la ciolan".

Pai cum ziceam, loc pentru asa ceva este gramada, dar nu avem material de croiala, desi cu mila lui Dummnezeu si multa greutate ceva ceva s-a infiripat pe linia asta, avem vreo 20-30 organizatii crestin ortodoxe plus filiale care ceva ceva fac ele, fiecare pe felia lui, dar daca e vorba de a fi o forta politica - sa fim seriosi, daca s-au mai unit sa urneasca ceva, mare branza n-a iesit, ba pe alocuri au mai cochetat si cu ridicolul (cand s-au bagat in chestiunea cipusoarelor).

Atâta timp cât Biserica nu organizează sau nu susţine, evident că nu cu ochii închişi, organizaţii pentru societatea civilă care să reprezinte interese ale creştinilor ortodocşi se face vinovată de neasumarea unor responsabilităţi legitime,

Haha, pai daca ar organiza Biserica cei ca tine ar zice ca sunt organisme dictatorial controlate "de la centru".
Pofitm, faceti voi cat va tine si ce va tine - rezultatul? Am scris mai sus.

şi asta în vreme ce "poporul piere din lipsă de învăţătură".

V-ati gandit sa va inrolati intr-o campanie de distribuire de Biblii?
Cam asa vad si neoprotestanatii lucrurile.
Citi scuzele lor chiar aici, pe forum. Pai de ce o lasat ortodoxia? Pai nu o gasit acolo ce vroiau..
Chit ca n-au fost practicanti, ca n-au incercat sa fie practicanti, nu au incercat sa-si cunoasca credinta decat superficial - Biserica singura e de vina pentru ratacirile lor.

Şi normal că nu se înfiinţează sau că funcţionează haotic atâta timp cât cei care se află la conducerea Bisericii nu se ocupă cu instituirea unei reale ordini creştineşti a lucrurilor în interiorul Bisericii.

Spui asta din prisma unuia care a lucrat efectiv la asa ceva sau a "analistului politic", a celui care sta pe gard, sparge seminte si isi da cu parerea?

Subestimaţi valoarea organelor centralizatoare sau poate pur şi simplu vreţi să le absolviţi de responsabilităţile pe care le au, însă practica Bisericii romano-catolice demonstrează virtuţile unei anumite ordini şi discipline care lipsesc foarte mult în biserica ortodoxă.

Si dracii sunt si mai bine organizati. Au o ierarhie imbatabila. Ati auzit vreo unul sa faca chestii ingeresti?
N-ati vrea sa-i dati de exemplu?

Atâta timp cât popii se interesează majoritar sau exclusiv de interesele lor personale sau de grup se crează şi se exercită chiar din interiorul Bisericii Ortodoxe presiuni asupra mirenilor pentru a le spune "la revedere" sau chiar "la adio". Vedeţi că la ultimul recensământ au ieşit faţă de cel din 2002 cu vreo 2,4 milioane de ortodocşi mai puţin pe teritoriul României; probabil că dumneavoastră şi factorilor responsabili vi se pare un număr neglijabil.

Si ce, ar fi trebuit sa fie tinuti cu forta in tara?
Sau cumva au aparut in statistici 2.4 milioane in plus de catolici, neoprotestanti, musulmani, etc.?

[AlinB]

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

Nu credeam sa dau vreodata dreptate bunului nostru coleg de forum, mereu-maniosul meu adversar Decebal/Savonarola/Tikkun Olam/etc., dar aici are dreptate: Biserica, cat activeaza in lume si in trup, trebuie sa duca lupta pentru spirit si cu mijloace mai mult sau mai putin lumesti, altfel ar semana cu niste guru care toate ziua ar face doar meditatie, fara sa se mai preocupe de "fleacuri" precum atragerea de ucenici, sau dreptatea dintre oameni sau relatia speciei cu Divinul.

Mai bine "guru" pentru unii decat "Sfanta Inchizitie" pentru multi altii.

[Decebal]

Aveţi o perspectivă greşită, domnule AlinB. Şi vă rog să mă iertaţi dar eu văd că preoţii se ocupă în foarte mică măsură de mântuirea oamenilor, iar în mare măsură se ocupă de interesele lor personale sau de grup; mântuirea oamenilor este undeva printre ultimele locuri în priorităţile popilor, cel puţin din ceea ce am văzut eu până acum, nemaipunând la socoteală că unii dintre clerici ar trebui să îşi vadă în primul rând de propria lor încreştinare şi mântuire şi abia după aceea să îşi mai vadă şi de a altora. Doar purtarea unei bărbi, a unor straie preoţeşti şi un glas mai bun decât al altora nu te face mai creştin decât alţii.

Iar modelul pe care îl propuneţi este greşit pentru că presupune prea multă lipsă de ordine, lipsă de coordonare şi lăsare de izbelişte a mirenilor de către clerici. Acolo unde este Duhul Sfânt este unitate, dragoste, conlucrare, nu dezbinare şi lucrare fiecare pe contul lui. Iar o mistificare pe care văd că persistaţi să o faceţi este aceea că nu ar fi oameni, însă dacă nu sunt oameni nu putem să aruncăm totul pe seama lui Dumnezeu şi a oamenilor; cei care sunt responsabili sunt şi cei vinovaţi de astfel de stări de lucruri, iar dumneavoastră îi culpabilizaţi chiar la modul indirect prin această critică pe care o faceţi. Deci dacă nu există oameni, dacă nu există creştini suficienţi şi dacă nu sunt suficienţi pentru o implicare mai mare socială decât pentru propria lor supravieţuire sau îmbogăţire, astea se datorează lipsei de proiect, lipsei de responsabilitate pentru nişte responsabilităţi legitime, lipsei de angajare în lucruri serioase şi de mare anvergură, lipsei de ascultare faţă de Dumnezeu, faţă de Sfânta Scriptură, faţă de Sfânta Tradiţie, etc.

În prealabil postat de AlinB

desi cu mila lui Dummnezeu si multa greutate ceva ceva s-a infiripat pe linia asta, avem vreo 20-30 organizatii crestin ortodoxe plus filiale care ceva ceva fac ele, fiecare pe felia lui,

Îmi cer iertare, domnule AlinB, dar eu nu ştiu despre ce organizaţii vorbiţi, nu am auzit de ele, nu am auzit să le fi promovat cineva, oricât de nedesăvârşite ar fi ele, nu am auzit să le fi promovat cineva de la nivel oficial şi central, nu am auzit de ele pe Trinitas TV, aşa cum pe televiziunea patriarhului nu aud şi nu am auzit de foarte multe lucruri de care trebuia şi trebuie să aud şi să audă şi alţii. Cu alte cuvinte ceea ce înţeleg este că aceste organizaţii sunt lăsate într-un fel sau altul de izbelişte, oamenii de iniţiativă şi de caracter sunt în continuare batjocoriţi de clerici într-un fel sau altul, sunt lipsiţi de sprijin, etc.

În prealabil postat de AlinB

Si ce, ar fi trebuit sa fie tinuti cu forta in tara? Sau cumva au aparut in statistici 2.4 milioane in plus de catolici, neoprotestanti, musulmani, etc.?

Oricât încercaţi să "băgaţi sub preş", acest deficit de 2,4 milioane de ortodocşi este un argument al eşecului lamentabil al Bisericii Ortodoxe Române, şi în primul rând al celor responsabili. Şi nu este vorba doar despre imigraţie, deşi şi aici sunt mari probleme pentru că la imigraţie s-a ajuns din cauza dezastrului economic de la noi din ţară, dezastru economic şi politic, şi chiar şi demografic, faţă de care BOR şi clericii în primul şi principalul rând stau nepăsători asistând cum se ruinează această ţară, cum se ruinează acest popor şi această naţiune, asistând cum se depopulează Ţara şi Biserica, ci este vorba şi despre sporul demografic negativ. Ce-a făcut BOR pentru a preîntâmpina aceste lucruri, pentru a se lupta împotriva lor? Ce-a făcut de la nivel oficial? Preocuparea în special pentru interesele clericale, şi lăsarea de izbelişte a românilor ortodocşi pentru a se descurca ei de capul lor fără nici o orientare, fără nici o grijă pastorală reală; chiar în urmă cu nu foarte mult, anul ăsta sau anul trecut am văzut o emisiune manipulatoare la Trinitas TV, mistificatoare, cu privire la problema avorturilor, unde se încerca să se ajungă la concluzia că România oricum, chiar şi fără avorturi, era pe un trend demografic negativ, trecându-se sub tăcere responsabilitatea Bisericii şi lipsa de implicare, în special de la cel mai înalt nivel, pentru ca să se ia nişte măsuri politice împotriva acestui flagel ucigaş; o altă tentativă de manipulare a opiniei publice, prin care clericii (popii) încearcă să se scoată "basma curată", este perpectiva individualistă asupra fenomenului, adică tratat doar la un nivel individual, ca şi păcat (de moarte), ori problema este că un astfel de tratament este valabil doar atunci când vorbim despre un număr relativ mic de cazuri, pentru că atunci când vorbim despre avorturile din România vorbim despre un fenomen amplu, de masă care trebuia şi trebuie să fie tratat şi din perspectiva aceasta de masă, nu doar la nivel individual, ori asta implica implicarea Bisericii de la nivelul oficial, Sfântul Sinod, atât în relaţia cu poporul cât şi în relaţia cu factorii politici, neimplicarea, pasivitatea, nepăsarea, tăcerea vinovată aruncând culpa asupra BOR care se face vinovată, chiar şi în mod indirect, chiar şi numai moral, de tolerarea şi pasivitatea acestui fenomen de avorturi, aşa cum este vinovată şi pentru pasivitatea în alte chestiuni. Tentativa de manipulare a BOR vine tocmai din aceea că se încearcă să se treacă cu vederea aceste lucruri, această pasivitate vinovată, se încearcă aruncarea responsabilităţii doar pe factorii economici, de educaţie (sau de lipsa ei), politici, sociali, şamd, ca şi cum BOR, şi în mod special clericii / popii, dar şi creştinii mireni ar fi lipsiţi de responsabilitate în toată chestiunea, ori tocmai aici este problema: BOR a fost şi este şi va fi responsabilă şi vinovată pentru aceste rezultate, pentru aceste eşecuri, pentru toată pasivitatea, toleranţa faţă de rău, tăcerea vinovată, lipsa de implicare, lipsa de transformare a societăţii româneşti în sens creştin. Asta este metoda popilor de a fugi de răspundere, numai că şmecheria popilor s-ar putea să aibă vreun succes doar înaintea oamenilor, pentru că noi ştim cât de mult ţin ei la imagine, la strălucirea exterioară, şi nu la esenţă, nu la fondul lucrurilor, dar înaintea lui Dumnezeu lucrurile stau şi vor sta într-un cu totul alt fel; păcat doar de cei care sunt în continuare păcăliţi de şmecheria şi perversitatea popilor. Dacă BOR şi-ar fi făcut datoriile pe care le avea, şi pentru care dealtfel sunt şi plătiţi (iar unii chiar prosperă bine de tot, cu profituri grase), şi ortodocşii sau pseudo-ortodocşii ar fi continuat pe linia greşită, BOR ar fi fost absolvită de vină, altfel în sitauţia în care a decurs istoria, BOR este vinovată.

Este vorba deci despre un spor demografic negativ, la care contribuţie semnificativă nu are doar emigraţia, ci şi problemele sociale, economice, problemele familiilor, avorturile şi în general această mentalitate care este promovată în ultimii 22 de ani dinspre occident (occidentul căzut în păcate evident, că mai există şi occidentali sănătoşi (la cap), şi în general ăia sunt catolici şi protestanţi) şi care militează împotriva valorilor creştine şi tradiţionale şi pentru non-valori şi pentru ceea ce catolicii au denumit "cultura morţii", dar eu i-aş spune incultura morţii pentru că în acest caz este evident că nu avem de-a face cu o cultură, ci cu o incultură şi rea-credinţă strigătoare la cer. BOR trebuia şi trebuie să lupte pe toate fronturile posibile împotriva acestui curent de mentalitate malefic, curent care este foarte puternic susţinut de mass-media (evident de acelea de inspiraţia lor şi finanţate de oamenii Satanei), iar pe de altă parte trebuie să lupte pentru promovarea şi implementarea valorilor autentice creştine şi tradiţionale în această lume modernă, iar cele două, adică modernitatea şi valorile tradiţionale şi creştine nu sunt deloc incompatibile, mai mult supravieţuirea modernităţii fiind direct legată de continuitatea şi persistenţa valorilor creştine şi tradiţionale. Altfel spus BOR trebuie să lupte atât pe plan ideatic, de mentalitate, politic şi aşa mai departe, cu baza în fundamentul spiritual al lucrurilor, în Dumnezeu şi în credinţa şi nădejdea fără îndoială în Acesta pentru întemeierea şi re-întemeierea întregii vieţi a creştinilor ortodocşi şi a întregii societăţi în Christos şi în valorile autentice, adică în cele creştine. Duhul Sfânt a lucrat şi încă mai lucrează în această direcţie, şi cred că încă va mai lucra, totul este ca BOR şi în special popii să nu se mai opună Duhului Sfânt, să nu mai facă rezistenţă Duhului lui Christos şi mai mult să conlucreze cu Acesta, să se lase inspiraţi şi purtaţi mai departe de Duhul vindecării şi al puterii, de Duhul adevărului şi al dragostei.

Atâta timp cât mirenii vor tăcea din gură şi nu vor pune presiune concretă asupra popilor, atâta timp cât cei valoroşi nu vor reuşi să penetreze structurile clericale pentru a îi înlocui pe cei care stau acolo doar pentru bani şi pentru alte interese (materiale, dar nu numai, ci chiar şi interese împotriva BOR şi în general a Bisericii lui Christos), atâta timp cât cei care sunt în funcţii nu vor asculta de Dumnezeu, de Christos ci de interesele lor personale sau de grup şi de acele interese care sunt de fapt ilegitime şi lucrează exact împotriva adevăratelor interese legitime ale Bisericii, va fi vai şi amar de capul poporului, şi inclusiv de capul popilor, va fi tot mai stimulată renunţarea la Biserica Ortodoxă. Practic, o parte din BOR, şi în special dintre popi, merge la ora actuală spre propria ei auto-distrugere, şi numai întoarcerea adevărată la Dumnezeu şi ascultarea PRACTICĂ de Christos poate opri tendinţa negativă pe care au luat-o unii, nu toţi, din BOR.

Iar privitor la cei care deja sunt emigraţi, şi despre care nu se ştie dacă se vor mai întoarce în România, BOR, Statul Român, alte organizaţii, precum şi oamenii trebuie să vegheze la păstrarea identităţii naţionale şi religioase a românilor ortodocşi emigraţi, pentru că pe acele plaiuri străine sunt ameninţaţi atât cu pierderea identităţii naţionale cât şi a celei religioase.

Plecarea peste hotare a 2,4 milioane de crestini este un fapt, nu o interpretare (daca o fi exacta cifra asta si daca oamenii aceia chiar sunt ce spunem noi sau spun ei ca sunt).

Acum, faptu-i fapt, insa ce interpretare vom aduce? Aici e-aici...

Eu zic asa: orice am gandi noi, prizonieri ai intereselor noastre subiective, sa luam in calcul si pe Domnul, ca doar lucreaza in istorie (stie careva ca s-ar fi retras la pensie?).

Oare ce voieste Dumnezeu prin aceasta plecare a crestinilor nostri in lume? Oare exodul acesta nu face parte din Planul lui Dumnezeu?

Nu m-as mira ca Europa sa primeasca tocmai acum, la vreme de exod, o mostra de crestinism romanesc... Oameni care merg la biserica, fac semnul Sfintei Cruci, isi tin traditiile etc.

Ce va iesi din asta eu nu stiu. Vom trai si vom vedea.
Insa nu pricep de ce trebuie sa privim toate chioris, sceptici, pesimisti, nemultumiti, raniti, maniati, indignati, incruntati, dezamagiti si vesnic in banda negativa... Ochiul bun si ochiul rau... Eterna problema de asezare sufleteasca.

P.S. N-am spus ca-n tara nu avem probleme si inca grozav de mari, cumplite chiar. Nu spun aceasta, spun doar sa ne-amintim mereu ca Domnul vede, Domnul ingrijeste, Domnul lucreaza in noi, in omenirea intreaga. Nu poate fi altcumva, iar noi sa nu uitam in nici un caz aceasta, ca doar nu suntem orfani.