In care se va demonstra ca Pamantul poate sa fie plat, nu sferic

[vsovivivi]

Soarele este fie semisferă de foc (din apă e şi focul) cu faţa plană spre pământ, paralelă mereu cu planul mărilor, sau este doar un disc de foc (foucul are la bază particule de apă) luminând în ambele direcţii, o faţă plană sus şi o faţă plană jos... iar luna este o semisferă de ghiaţă plină cu ghiaţă sau o coajă semisferică de ghiaţă goală la interior ca un bol, ca un vas, sau plină cu apă şi are faţa rondă mereu spre noi, adică niciodată nu se înclină.

Deşi către pământ soarele are o suprafaţă plan-circulară paralelă cu mările care luminează spre jos şi luna are o suprafaţă semisferică exterioară ce este luminată, nouă ni se pare că soare luminează direct luna din pricina că aşa ni se pare că vedem la fazele lunii crezând noi că razele luminoase merg drept prin mediu şi că formele şi poziţiile sunt acolo sus aşa cum vedem noi imaginile de jos formându-ne în minte o deducţie mincinoasă.

Noi neavând înţelepciune şi crezând în ce vedem fără să ne folosim mintea cea bună ignorăm unghiul de refracţie al luminii, al razelor luminii prin mediu, ignorăm curbura pe care o fac razele de la o distanţă mai mare, curbură sesizabilă în efectele de fata morgana, adică pe şosea sau pe nisip vezi luciu de apă, sau pe mare vezi vapoare că dispar parcă sub apă, de parcă ar fi un deal de apă confundând unii acest fenomen cu curbura pământului de parcă ea s-ar sesiza la doar 2-3 km, la cât începe să se vadă doar catargul şi vaporul parcă e sub linia orizontului. Vaporul e mult mai aproape, la 2-3 km sau mai puţin şi tu crezi că e foarte departe.

Dacă am socoti şi cu mintea ceea ce vedem, corelând corect ceea ce ştim şi am văzut şi am înţeles, putem pricepe că la răsărit şi apus de soare noi vedem imaginea semisferei soarelui de parcă partea plană ar fi perpendiculară pe planul mărilor, adică imaginea lor pe care o vedem la zenit, când vedem soarele perfect drept deasupra. Asta ne induce ideea că soarele ar fi sferic fiindcă neglijăm unghiul de refracţie adică curbura razelor luminoase prin mediu. La fel păţim şi cu luna, noi credem că vedem drept ceea ce vedem, dar drept vedem doar când luna este la zenit, iar în rest, vedem luna cu faţa ei rondă care devine tot mai înclinată faţă de planul mărilor cu cât e mai departe de noi căci noi vedem mereu faţa ei rondă pe care o vedem la zenit, oriunde s-ar afla ea, chiar la răsărit sau apus noi vedem faţa completă a lunii, aceiaşi faţă a ei.

Deci atât soarele care luminează cât şi luna care este luminată deşi ele au faţa plană respectiv faţa rondă paralele cu planul mărilor, noi le vedem de parcă ar face un unghi, astfel că noi vedem imaginile lor pe cer de parcă ele s-ar afla la zenit faţă de noi, adică le vedem imaginea lor pe care o văd cei ce se află perfect sub ele, deşi în cazul nostru atât soarel cât şi luna se află spre răsărit sau spre apus, adică nu sunt exact deasupra. Defapt formele văzute de noi sunt exact imaginea lor de la zenit.

Acuma, dacă noi credem că soarele luminează direct luna şi partea întunecată se datorează luminării directe care nu ajunge pe partea rondă a lunii opusă direcţiei spre soare, acest lucru este complet fals. Luna este luminată indirect de soare, ea este luminată de reflecxia din planul pământului şi mărilor ca dintr-o oglindă, căci atât soarele cât şi partea rondă a lunii sunt paralele cu planul pământului şi a mărilor, deci partea aia întunecată a lunii se datorează faptului că din oglinda pământului razele nu ajung să vadă partea aia a lunii, dar noi vedem o imagine a lunii nu paralelă ci de parcă ea ar fi la zenit dar o vedem la un anumit unghi, deci vedem de parcă luna ar fi răsucită spre noi, ca să vedem mai bine partea neluminată, deci noi vedem faţa completă a ei deşi ea se află la un anumit unghi pe cer faţă de noi.

Pe scurt, noi vedem parcă un V dar soarele şi luna ne dau forma şi imaginea pe care o au la zenit de parcă ar fi fixe şi perpendiculare pe axele V-ului oricât ar fi unghiul V-ului deşi ele nu se află la zenit decât la eclipsa de soare, şi asta din pricina unghiului de refracţie a luminii şi imaginii prin mediu, din pricina curburii razelor, căci noi nu vedem drept aşa cum ni se pare că vedem. Deci cu cât V-ul este mai deschis nouă ni se pare că suprafaţa plană a sorelui este mai înclinată pe planul mărilor până devine perpendiculară când V-ul are unghi de 180 grade, dar şi imaginea lunii este aceiaşi deşi ea se află la răsărit sau apus sau la zenit, iar acest lucru este imposibil dacă n-ar fi refracţia luminii prin mediu şi am vedea drept până la ele.

Deci aşa se explică de ce vedem partea neagră a lunii, la fazele ei, de parcă soarele ar lumina-o direct şi partea neagră s-ar datora faptului că razele drepte nu ajung pe partea rotundă din partea opusă soarelui. Defapt rezele ce ajung la partea rondă a lunii vin din oglinda pământului dar fiindcă noi vedem mereu feţele de la zenit ale soarelui şi lunii avem impresia că soarele o luminează direct mai ales când soarele şi luna se află ambele pe cer în acelaşi timp şi se vede că luna are porţiuni neluminate sau negre.

Iar stelele sunt luminate fie direct de discul solar, de partea cealaltă plană sau semisferică a soarelui, fie doar din oglinda pământului şi partea semisferică a soarelui nu luminează, fie au şi ele un foc din apă care luminează din ele spre jos, spre pământ.

În cer nu există pământuri, planete, sori sferici, meteoriţi, decât apă, foc, nori, ghiaţă, şi gaze-mirosuri şi alte lucruri ce se ridică de jos... însă şi cerul şi fulgerul şi timpul şi toate cele create şi auzite, inclusiv cuvintele rostite, privirea, lumina, curenţii şi câmpurile electromagnetice, legile, sunt din apă toate căci din apă au apărut la porunca lui Dumnezeu toate deci toate au la bază particula de apă pură şi cristalină din care s-au format prin Cuvânt, iar omul, Adam şi Eva, şi apoi Iisus Fiul Mariei care avea şi firea Lui Dumnezeu Fiul ce avea aceiaşi fire cu Tatăl şi Duhul, a fost făcut cu mâinele lui Dumnezeu din ţărînă Adam, apoi Eva din Adam şi apoi Iisus din Maria Fecioara. Deci nu numai din Cuvânt ci Eva şi Fiul Omului au fost făcuţi din Adam respectiv din Maria Fecioara curată cu Mâinile Sfintei Treimi. Iar Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu cel mai dinainte de veci este acelaşi cu Fiul Omului, cu Mântuitorul Cel promis că se v-a naşte din Femeie, astfel că în El se regăsesc blânde şi supuse şi neamestecate ambele firi: cea de făptură făcută prin Cuvânt şi de creatură creată şi plămădită cu mâinile lui Dumnezeu, fire de om în care i-a suflat Dumnezeu în nări, în faţă, duh de viaţă, şi cea necreată ci născută din Tatăl mai înainte de vecii pentru om, fire de Dumnezeu Adevărat din Dumnezeu Adevărat, aşa cum este scris la simbolul credinţei că s-a născut Fiul lui Dumnezeu pentru om şi pentru plăcerea Lui Dumnezeu.

Frumos, nu?

...Biblia e mai mult decat depasita: e ridicola. La fel si cei care o iau, la capitolul cosmologie, ad litteram.

Nu pot să înţeleg de ce oameni inteligenţi ca voi îşi folosesc atât de prost inteligenţa, susţinând „platitudinea” pământului.
În alte privinţe ştiţi să interpretaţi simbolic, metaforic, duhovniceşte Scriptura. De ce vă cramponaţi de literă în cazul ăsta? Chiar credeţi că există o conspiraţie mondială, bine pusă la punct, a oamenilor de ştiinţă, ca să ne prostească pe toţi?
PIerdeţi timp preţios şi multă energie, ba chiar vă alteraţi gândirea, nedându-vă seama la câte sofisme recurgeţi pentru a vă argumenta prejudecăţile.

[vsovivivi]

Dacă ne-a dat Domnul să vedem cam cum e făcută creaţia, Cerul şi Pământul, şi cum sunt Soarele, Luna şi Stelele pe cer şi cum luminează ele în mişcările lor cereşti, acum a venit rândul să descoperim distanţele până la ele.

Astfel dacă de la cel mai de jos punct al creaţiei, fundul pământului, şi până în vârful cel mai înalt al creaţiei, partea de deasupra apelor cele de deasupra cerului, sunt 50.000 de părjini după măsura îngerului, şi de la soare şi lună până la fundul pământului sunt 25.000 de prăjini atunci să vedem cam cât e o prăjină.

1prăjină=0,723512 Km=723,512m

De la sfera perfectă soare-lună care apare pe cer la eclipsa de soare şi până la suprafaţa plană a pământului şi mărilor este o distanţă de 5.297,715Km, adică de la mijlocul cerului şi până pe uscat.

Lungimea şi lăţimea suprafeţei plane a pământului şi mărilor este de 2x12.790km=25.580Km, iar aria pământului este de 16.3584.100 Km^2 (Km patraţi, puteţi verifica şi voi calculând distanţa de la Bucureşti-Tokio-NewYork-Bucureşti sau Marseille-Ontario-Sapporo-Marseille şi dă cam 25.580Km). Nu există glob şi lăţimea e cât lungimea pe oricare direcţie aleasă pe hartă.

Astea sunt cifrele reale şi exacte!

Distanţa cea mai mare din creaţie, de la un capăt la altul este de 36.175,600Km pe diagonală sau de deasupra creaţiei şi până în fundul pământului, adică diametrul creaţiei.

Cine nu crede Adevărul... crezând că scriptura e metaforică şi alegorică, nu le doresc să moară ci să fie sănătoşi ca toţi să se mântuiască şi să ajungă la Lumia Vieţii Veşnice.

[Eugen7]

În prealabil postat de N.Priceputu

Nu pot să înţeleg de ce oameni inteligenţi ca voi îşi folosesc atât de prost inteligenţa, susţinând „platitudinea” pământului.
În alte privinţe ştiţi să interpretaţi simbolic, metaforic, duhovniceşte Scriptura. De ce vă cramponaţi de literă în cazul ăsta? Chiar credeţi că există o conspiraţie mondială, bine pusă la punct, a oamenilor de ştiinţă, ca să ne prostească pe toţi?
PIerdeţi timp preţios şi multă energie, ba chiar vă alteraţi gândirea, nedându-vă seama la câte sofisme recurgeţi pentru a vă argumenta prejudecăţile.

Subscriu asertiunii pertinente.
Doamne ajuta.

[vsovivivi]

Se pare că voi nu ştiţi decât să aplaudaţi minciuna gLumii pe care o luaţi drept dreptate plină de adevăruri evidente doar fiindcă e propagată de o nebunie întreagă printr-o râvnă îngrijorată a prostiei celebre şi îngrijorătoare, deşi v-am spus cinstit şi fără patimă tot ce ştiam de sus, de la Dumnezeu.

Dacă voi nu credeţi decât ce vreţi voi atunci pentru ce mă acuzaţi pe mine de lipsă de înţelepciune? Dar vă veţi convinge cândva unde şade Dreptatea aşa că nu mă supăr că nu vreţi să faceţi efertul de a pricepe, însă că Scriptura este o minciună şi o poveste şi doar o născocire plină de basme şi metafore şi vise şi halucinaţii, aia s-o spuneţi altora, nu mie păcătosului, căci Biblia şi tot Cuvântul lui Dumnezeu este defapt istoria cea Adevărată şi reală a omului cu Dumnezeul său şi cu sfinţii şi drepţii şi îngerii şi demonii şi moartea... şi Învierea.

Nu puteţi crede fiindcă nu vreţi să vă îndoiţi de minciună şi necredinţă ci voi vă îndoiţi mereu musai numai de Dumnezeu căci aşa v-a păcălit un sofist plin de sofisme sofisticate pentru ca necrezând voi în Dumnezeu să nu mai căutaţi Împărăţia şi Taina Sfinţeniei şi Taina Vieţii Veşnice, ci să vă încântaţi şi să vă flataţi compătimindu-vă în fatalitatea superstiţioasă a deznădejdii şi să păcătuiţi liniştiţi la nesfârşit în iluzia că năluca voastră va dăinui deşi nu vă întoarceţi niciodată din eretisme şi nu vă pocăiţi şi nu vă mai smeriţi niciodată în taină ci iată că voi mă mustraţi pe mine îndemnându-mă să nu cred în ce este scris ci să socotesc Scriptura o minciună şi nu un Adevăr care cu cât o adânceşti devine tot mai profundă şi mai tainică şi tot mai Adevărată depăşind ceea ce este scris negru pe alb cu ceea ce nu este scris dar este Adevărat şi care nu neagă niciodată ceea ce este scris decât ceea ce este răstălmăcit adică învârtoşat spre pierzare.

Nu vă mustru, nu vă dau lecţii, însă o să vă mustre Adevărul căci numai Adevărul vă va face liberi tot aşa cum şi pe mine mă Eliberează mereu... veţi fi liberi de mândrie şi minciună şi înşelare şi ispisma viermochiului pofticios ce vă prelungeşte ispita pe care o săvârşiţi în închipuire, adică spurcăciunea pustiirii la loc sfânt se va stinge iar lăudăroşenia deşertăciunii deşertăciunilor ca stăpâni ai deşertului va muri, adică locul cel cumplit unde nu mai există taine sfinte ci tainele răutăţii se va preschimba în loc de slavă a Lui Dumnezeu Cuvântul.

Pocăiţi-vă deci cât mai este soarele sus pe cer ca să vă ierte aproapele care vă mâncă şi vă bea năluca omului plin de averi furate, necinstite, pe care o lăsaţi peste tot în urma voastră de parcă ar face singură pui vi din pricina vredniciei voastre, lăudându-vă că sunteţi originea unor noi şi noi pui de năpârcă şi de VIPeresuri otrăvitoare ce pun capcane înaintea celor cu care locuiţi şi printre care vă învârtiţi.

Deci vă iert şi vă doresc mântuirea ca să vă bucuraţi şi voi cândva de Adevăr.

În prealabil postat de vsovivivi

ci iată că voi mă mustraţi pe mine îndemnându-mă să nu cred în ce este scris ci să socotesc Scriptura o minciună şi nu un Adevăr care cu cât o adânceşti devine tot mai profundă şi mai tainică şi tot mai Adevărată depăşind ceea ce este scris negru pe alb cu ceea ce nu este scris dar este Adevărat şi care nu neagă niciodată ceea ce este scris decât ceea ce este răstălmăcit adică învârtoşat spre pierzare.

Nu, Ovidiu, nimeni n-a spus că Scriptura ar fi minciună. Cred, însă, că mai de folos ne este să extragem din ea semnificaţiile, sensurile adânci, adică dumnezeieşti, pentru că prin ele ne vorbeşte Dumnezeu, şi să avem grijă să nu ne închinăm literei, care e scrisă de mână omenească, conform cu ştiinţa vremii la care a fost scrisă. Însă ştiinţa nu rămâne pe loc, raţiunea fiind un dar cu care Dumnezeu l-a înzestrat pe om.
E adevărat că despărţită de Dumnezeu, raţiunea ne înşeală, făcându-ne să înţelegem sucit lucrurile. Deci nu fără Dumnezeu, nu fără Biserică, nu fără rugăciune să căutăm să înţelegem Scriptura.
Ştiu că ţii foarte mult la opiniile tale şi că nu te voi convinge cu nimic, aşa că mă voi opri aici, rugându-te să mă ierţi dacă te-am supărat.

[andra_v]

Ratiuni ideologice. Ideologia este regina si i se cuvine in orice imprejurare intaietatea.

[vsovivivi]

În prealabil postat de N.Priceputu

Nu, Ovidiu, nimeni n-a spus că Scriptura ar fi minciună. Cred, însă, că mai de folos ne este să extragem din ea semnificaţiile, sensurile adânci, adică dumnezeieşti, pentru că prin ele ne vorbeşte Dumnezeu, şi să avem grijă să nu ne închinăm literei, care e scrisă de mână omenească, conform cu ştiinţa vremii la care a fost scrisă. Însă ştiinţa nu rămâne pe loc, raţiunea fiind un dar cu care Dumnezeu l-a înzestrat pe om.
E adevărat că despărţită de Dumnezeu, raţiunea ne înşeală, făcându-ne să înţelegem sucit lucrurile. Deci nu fără Dumnezeu, nu fără Biserică, nu fără rugăciune să căutăm să înţelegem Scriptura.
Ştiu că ţii foarte mult la opiniile tale şi că nu te voi convinge cu nimic, aşa că mă voi opri aici, rugându-te să mă ierţi dacă te-am supărat.

Ar fi perfect dacă te-ai putea opri aici, şi dacă ar fi aşa precum spui că ţin foarte mult la opiniile mele încât să nu mi le pierd, căci nu sunt de la mine însumi, dar chiar dacă ar fi de la mine însumi şi ar fi la fel cu cele din scriptură atunci nu aş greşi nimănui cu nimic fiindcă de la Tatăl ar fi ele chiar dacă eu aş fi originea lor.

Însă tu iată că răstălmăceşti cuvintele sf. ap. Pavel care spune că nu în cuvinte şade omul ci în lucrarea lui duhovnicească, deci nu trebuie să cădem pe spate în faţa acelora care sunt foare vorbitori ca să se arate ei că ştiu, că pot, că au, că vor, că sunt ci să-i cunoaştem după lucrarea lor duhovnicească şi după roadele lor... tu însă ai adus deci un argument anapoda, smintit, cu care susţii încă neimportanţa literelor şi punctelor şi virgulelor şi spaţiilor din scriptură de parcă n-ar conta ele ci ar ucide... păi nu ele ucid, şi cum or să ucidă ele?.. ci arhiconii care vă păcălesc spre răstălmăcirea lor ca să vă siluiţi, să vă autosiluiţi, suicigându-vă pe calea viceversa, pe calea pierzării.

Deci dragul meu, nici o cirtă din scriptură nu va trece până ce nu se vor împlini toate iar Cuvântul lui Dumnezeu nu va trece chiar dacă cerul şi pământul va trece... deci iată supremaţia literei care nu ucide ci dă viaţă... viaţă veşnică. Deci cine ucide? Păi răspunsul e dat de Hristos: tot ceea ce iese din gura omului spurcă pe om căci omului îi e milă de păcate şi mândrii şi de aia ucide el păcătosul... din vrăjeala vorbelor goale... exact aşa cum te-ai oprit dumneata de la dialogul cu mine minţind că cică eu m-aş certa cu dumneata, când eu iată îţi mulţumesc pentru mustrarea strâmbă şi nedreaptă şi-ţi luminez ochişorii în continuare, nu cu părerile mele ci cu părerile Celui Preaînalt după rânduiala lui Melchisedek... în sensul că sunt şi eu un biet păcătos căruia nu-i place mustrarea ci alintarea, deşi ştiu că este scris: ''nu va lăsa nepedpsit Domnul pe cel ce ia în deşert numele Său.''

Sigur că e greu de priceput ce înseamnă un melc, un his, un ede, şi-un k... e foarte greu şi de aceea ţi-am arătat că pământul plat denivelat la suprafaţă e rond în adâncul apelor care-l mărginesc pe lateral şi pe deasupra merg soarele, luna şi stelele, pe sub apele cele de deasupra cerului, cele care nu se adună în adunările lor.

Problema cea mare este aia a imposibilului, şi iată că Dumnezeu a făcut imposibilul pentru om:

Pe pământ de merg, merg de parcă eu aş sta şi pământul ar merge sub mine deşi el stă şi eu merg şi când mă opresc şi caut unde mă aflu realizez că tot în centrul cercului mă aflu având absolut totul de jur împrejur de parcă nu aş fi mers deloc deşi toate sunt mereu altfel în jurul meu. Acest lucru e imposibil şi iată că imposibilul există şi omului i-a fost dăruit! Şi asta ce înseamnă oare decât că Domnul a fost cel mai democrat Dumnezeu dintre oameni şi cel mai democrat om dintre dumnezei. Adică oriunde te-ai afla pe pământ, tu eşti centrul întregii lumi, şi eşti încoronat cu lumina şi cu stelele şi umezit de nori, şi nu numai tu, ci orice făptură. La Dumnezeu toate sunt cu putinţă chiar şi imposibilul... cu condiţia să nu ispiteşti pe cel mai slab şi mai sărac decât tine. ''Unde nu e nici Dumnezeu nu cere... iar la pomul lăudaqt să nu mergi cu sacul... spart... ştii tu, cu burduful vechi peticit cu petice noi, căci Noi, noi le vom face pe toate.''