Ganduri despre dogmatica in general

[AlinB]

În prealabil postat de Tartaruga

Acum vedeti aberatia de care m-ati acuzat aiurea? Ce tot le place la oameni sa acuze cu aberatii cand totul este atat de simplu? Domnul si-a dat sangele spre iertarea pacatelor iar omul, eliberandu-se de povara pacatelor sale si deci de jugul necuratului, face fapte bune. Dupa care nu faptele il salveaza ci puterea mantuitoare a Jertfei Domnului, acel graunte care trebuia sa moara pentru ca multi altii sa fie vii. Faptele bune arata doar iubirea lui fata de Dumnezeu si aceasta iubire e judecata pentru ca omul neiubitor pur si simplu nu suporta sa stea in prezenta lui Dumnezeu.

Deci cum functioneaza asta practic?
In care moment omul este absolvit de pacate mai exact?

Moment dupa care, omul nu mai pacatuieste deloc?
Daca pacatuieste este iertat instant?
Este iertat dupa o mica pocainta? Medie? Mare? In functie de pacate?

De ce unii fac fapte bune mai putine, altii mai multe?
Nu primesc acelasi har?