Mantuirea

[Decebal]

În prealabil postat de Tartaruga

In sfarsit a iesit la iveala punctul de ruptura intre ceea ce afirmati dvs. si ceea ce afirm eu: cine seamana de fapt: dvs. spuneti ca biserica iar eu spun Dumnezeu.

Biblia cine spune? Eu vad ca spune tot Dumnezeu, spune ca El seamana iar apostolii (biserica) culeg de unde nu au semanat . Este deci cuvantul dvs. impotriva celui dumnezeiesc.

Bun, deşi am promis că voi reveni doar mâine am revenit tot în seara asta ca să pun lucrurile la punct aşa cum trebuie şi să mai dezvălui încă o dată manipularea sectară. Şi pornim de la versetele la care s-a făcut trimitere fără totuşi a se da vreoi trimitere, pentru că nu-i aşa? Tartaruga nu trebuie să prezinte vreun fundament pentru afirmaţiile pe care le face, la ea afirmaţiile ei anti-biblice sunt dogme din start şi nici nu mai trebuie justificate cu nimic, iar după versete vom vedea şi care este interpretarea lor, dar de această dată nu vom mai asculta o interpretare sectantă, făcută după ureche şi în conformitate cu hermeneutica de baltă pe care le practică Adriana Tartaruga, ci vom vedea interpretările a doi Sfinţi Părinţi: Augustin şi Chiril al Alexandriei.

Dar să începem cu versetele, iar acestea fac parte din evanghelia după Ioan chiar dacă interlocutoarea Tartaruga nu binevoieşte să îşi mai şi devoaleze sursele de inspiraţie pentru ereziile ei sectante:

35. Nu ziceti voi ca mai sunt patru luni si vine secerisul? Iata zic voua: Ridicati ochii vostri si priviti holdele ca sunt albe pentru seceris.
36. Iar cel ce secera primeste plata si aduna roade spre viata vesnica, ca sa se bucure impreuna si cel ce seamana si cel ce secera.
37. Caci in aceasta se adevereste cuvantul: Ca unul este semanatorul si altul seceratorul.
38. Eu v-am trimis sa secerati ceea ce voi n-ati muncit; altii au muncit si voi ati intrat in munca lor. (Ioan 4, 35-38)

Acum să dăm cuvântul, după ce am tot auzit trăncăneala de inspiraţie sectantă, a doi Sfinţi Părinţi ai Bisericii lui Christos, asta pentru a vedea din nou în ce hal foloseşte, în stil pur sectant, Tartaruga ruperea din context a textelor biblice şi atribuirea vorbelor rupte din context a unor semnificaţii aberante şi fără fundamente.

„Eu v-am trimis pe voi să seceraţi ceea ce voi n-aţi muncit. Alţii au muncit, şi voi aţi intrat în munca lor” (In 4, 38)

Le descoperă acum toată taina şi, înlăturând vălul ghiciturii de pe cuvinte, le face cu totul clar înţelesul celor spuse. Mântuitorul, iubind pe Prooroci şi pe Apostoli, nu lipseşte pe Apostoli nici de osteneala Proorocilor, dar nici nu le acordă toată lauda cuvenită celor ce se vor mântui prin credinţa în El. Unind oarecum lucrările între ele şi amestecând osteneala unora cu cea a altora, spune că una va fi iubirea Sa şi faţă de unii, şi faţă de alţii. Afirmă că Apostolii au intrat în osteneala Sfinţilor prooroci, neîngăduindu-le să micşoreze bunul renume al celor dinainte, ci convingându-i mai degrabă să-i cinstească, deoarece le-au premers în osteneală şi în timp. Şi cine nu va fi de acord că aceasta este cea mai frumoasă învăţătură şi pentru noi?"

sursa: Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia după Sfântul Ioan, Editura IBMBOR, 2000, pag. 233.

"Say ye not, that there are yet four months, and then comes harvest?" He was aglow for the work, and was arranging to send forth laborers. You count four months to the harvest; I show you another harvest, white and ready. Behold, I say unto you, "Lift up your eyes, and see that the fields are already white for the harvest." Therefore He is going to send forth the reapers. "For in this is the saying true, that one reaps, another sows: that both he that sows and he that reaps may rejoice together. I have sent you to reap that on which you have not labored: others have labored, and you are entered into their labor." What then? He sent reapers; sent He not the sowers? Whither the reapers? Where others labored already. For where labor had already been bestowed, surely there had been sowing; and what had been sown had now become ripe, and required the sickle and the threshing. Whither, then, were the reapers to be sent? Where the prophets had already preached before; for they were the sowers. For had they not been the sowers, whence had this come to the woman, "I know that Messias will come"? That woman was now ripened fruit, and the harvest fields were white, and sought the sickle. "I sent you," then. Whither? "To reap what you have not sown: others sowed, and you are entered into their labors." Who labored? Abraham, Isaac, and Jacob. Read their labors; in all their labors there is a prophecy of Christ, and for that reason they were sowers. Moses, and all the other patriarchs, and all the prophets, how much they suffered in that cold season when they sowed! Therefore was the harvest now ready in Judea. Justly was the grain there said to be as it were ripe, when so many thousands of men brought the price of their goods, and, laying them at the apostles' feet, having eased their shoulders of this worldly baggage, began to follow the Lord Christ. Verily the harvest was ripe. What was made of it? Of that harvest a few grains were thrown out, and sowed the whole world; and another harvest is rising which is to be reaped in the end of the world. Of that harvest it is said, "They that sow in tears shall reap with joy." But to that harvest not apostles, but angels, shall be sent forth. "The reapers," says He, "are the angels." Matthew 13:39 That harvest, then, is growing among tares, and is awaiting to be purged in the end of the world. But that harvest to which the disciples were sent first, where the prophets labored, was already ripe. But yet, brethren, observe what was said: "may rejoice together, both he that sows and he that reaps." They had dissimilar labors in time, but the rejoicing they shall enjoy alike equally; they shall receive for their wages together eternal life."

sursa: Sfântul Augustin, Comentarii la Evanghelia după Ioan, tract. 15, 32
http://www.newadvent.org/fathers/1701015.htm

Am citat deci aceste comentarii autorizate, ale unor Sfinţi Părinţi ai Bisericii pentru a vedea care este interpretarea la versetul pe care Adriana Tartaruga îl parafraza rupându-l din context şi atribuindu-i înţelesuri străine de înţelesul pe care Îl dădea Christos şi pe care l-au tâlcuit Sfinţii Părinţi Augustin şi Chiril.

Interpretarea domnului Eugen a fost deci corectă şi nu în contradicţie cu Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie aşa cum insinua rupând din context şi în stil sectant Adriana Tartaruga, şi se referea, aşa cum se vede din "sublinierile" pe care le-am făcut, la "seceratul" apostolilor acolo unde deja alţii "munciseră", unde "semănaseră" deja alţii, şi anume, aşa după cum se vede din interpretarea ambilor Sfinţi Părinţi, profeţii Vechiului Legământ.

Concluzia este deci aceea că nu doar că nu era Eugen în contradicţie cu adevărul, ci Adriana Tartaruga, prin hermeneutica de baltă şi după ureche, într-un stil pur sectant şi rupând din context şi atribuind semnificaţii greşite după propria ei interpretare nejustificată, nefundamentată, este cea care este împotriva cuvintelor lui Christos, împotriva Sfintei Scripturi şi împotriva Sfinţilor Părinţi.

[Tartaruga]

În prealabil postat de Decebal

Bun, deşi am promis că voi reveni doar mâine am revenit tot în seara asta ca să pun lucrurile la punct aşa cum trebuie şi să mai dezvălui încă o dată manipularea sectară. Şi pornim de la versetele la care s-a făcut trimitere fără totuşi a se da vreoi trimitere, pentru că nu-i aşa? Tartaruga nu trebuie să prezinte vreun fundament pentru afirmaţiile pe care le face, la ea afirmaţiile ei anti-biblice sunt dogme din start şi nici nu mai trebuie justificate cu nimic, iar după versete vom vedea şi care este interpretarea lor, dar de această dată nu vom mai asculta o interpretare sectantă, făcută după ureche şi în conformitate cu hermeneutica de baltă pe care le practică Adriana Tartaruga, ci vom vedea interpretările a doi Sfinţi Părinţi: Augustin şi Chiril al Alexandriei.

Dar să începem cu versetele, iar acestea fac parte din evanghelia după Ioan chiar dacă interlocutoarea Tartaruga nu binevoieşte să îşi mai şi devoaleze sursele de inspiraţie pentru ereziile ei sectante:

Acum să dăm cuvântul, după ce am tot auzit trăncăneala de inspiraţie sectantă, a doi Sfinţi Părinţi ai Bisericii lui Christos, asta pentru a vedea din nou în ce hal foloseşte, în stil pur sectant, Tartaruga ruperea din context a textelor biblice şi atribuirea vorbelor rupte din context a unor semnificaţii aberante şi fără fundamente.

Am citat deci aceste comentarii autorizate, ale unor Sfinţi Părinţi ai Bisericii pentru a vedea care este interpretarea la versetul pe care Adriana Tartaruga îl parafraza rupându-l din context şi atribuindu-i înţelesuri străine de înţelesul pe care Îl dădea Christos şi pe care l-au tâlcuit Sfinţii Părinţi Augustin şi Chiril.

Interpretarea domnului Eugen a fost deci corectă şi nu în contradicţie cu Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie aşa cum insinua rupând din context şi în stil sectant Adriana Tartaruga, şi se referea, aşa cum se vede din "sublinierile" pe care le-am făcut, la "seceratul" apostolilor acolo unde deja alţii "munciseră", unde "semănaseră" deja alţii, şi anume, aşa după cum se vede din interpretarea ambilor Sfinţi Părinţi, profeţii Vechiului Legământ.

Concluzia este deci aceea că nu doar că nu era Eugen în contradicţie cu adevărul, ci Adriana Tartaruga, prin hermeneutica de baltă şi după ureche, într-un stil pur sectant şi rupând din context şi atribuind semnificaţii greşite după propria ei interpretare nejustificată, nefundamentată, este cea care este împotriva cuvintelor lui Christos, împotriva Sfintei Scripturi şi împotriva Sfinţilor Părinţi.

Draga Decebal,

Vad ca atunci cand vrei, te pui pe treaba, si cum ai gasit ce cautai mai repede decat te asteptai, ai scris imediat. Ceea ce ai scris tu imi arata cam de unde a luat Eugen interpretarile. Dar n-am ce-ti face, tot nu te las sa scapi asa usor de adevar: cine este deci Semanatorul din pilda Semanatorului? Profetii sau Dumnezeu? Profetii din VT i-a copt pe daci, si pe romani si pe toti europenii si altii de erau numai buni de secerat? Sau poate ca Domnul i-a trimis pe apostoli cu seceratul numai prin Israel unde oamenii cunosteau profetiile? Si ia sa revenim putin si la profetia lui Ieremia: cine te-a invatat pe tine despre Domnul: direct Dumnezeu sau oamenii? Ai tu nevoie sa iti explice altii (ca de exemplu Augustin si Chiril al Alexandriei) cum sa il cunosti pe Domnul sau te invata direct Dumnezeu asa cum zice profetia?

[Decebal]

Văd că iar începi să vezi negru în faţa ochilor, Tartarugo, şi văd iar cum plezneşti de "iubire" şi îţi tot dai pe dinafară de rea-credinţă. Eu ţi-am răspuns foarte clar la ceea ce ai afirmat în chip eretic în acea postare; că tu acum, ca o bună sectantă ce eşti, ai schimbat foaia şi ai trecut de la un verset din evanghelia după Ioan la pilda semănătorului (fără ca să existe nici o legătură între cele două pericope, aşa cum tot încerci tu să afirmi fără absolut nici un fundament) arată încă o dată, din nefericire, nu doar că lucrezi cu cea mai mare rea-credinţă şi mânărie specific sectantă eretică neoprotestantă, dar îţi mai şi asumi rolul de sectantă eretică neoprotestantă.

În prealabil postat de Tartaruga

In sfarsit a iesit la iveala punctul de ruptura intre ceea ce afirmati dvs. si ceea ce afirm eu: cine seamana de fapt: dvs. spuneti ca biserica iar eu spun Dumnezeu.

Biblia cine spune? Eu vad ca spune tot Dumnezeu, spune ca El seamana iar apostolii (biserica) culeg de unde nu au semanat . Este deci cuvantul dvs. impotriva celui dumnezeiesc.

Bun, deşi am promis că voi reveni doar mâine am revenit tot în seara asta ca să pun lucrurile la punct aşa cum trebuie şi să mai dezvălui încă o dată manipularea sectară. Şi pornim de la versetele la care s-a făcut trimitere fără totuşi a se da vreoi trimitere, pentru că nu-i aşa? Tartaruga nu trebuie să prezinte vreun fundament pentru afirmaţiile pe care le face, la ea afirmaţiile ei anti-biblice sunt dogme din start şi nici nu mai trebuie justificate cu nimic, iar după versete vom vedea şi care este interpretarea lor, dar de această dată nu vom mai asculta o interpretare sectantă, făcută după ureche şi în conformitate cu hermeneutica de baltă pe care le practică Adriana Tartaruga, ci vom vedea interpretările a doi Sfinţi Părinţi: Augustin şi Chiril al Alexandriei.

Dar să începem cu versetele, iar acestea fac parte din evanghelia după Ioan chiar dacă interlocutoarea Tartaruga nu binevoieşte să îşi mai şi devoaleze sursele de inspiraţie pentru ereziile ei sectante:

35. Nu ziceti voi ca mai sunt patru luni si vine secerisul? Iata zic voua: Ridicati ochii vostri si priviti holdele ca sunt albe pentru seceris.
36. Iar cel ce secera primeste plata si aduna roade spre viata vesnica, ca sa se bucure impreuna si cel ce seamana si cel ce secera.
37. Caci in aceasta se adevereste cuvantul: Ca unul este semanatorul si altul seceratorul.
38. Eu v-am trimis sa secerati ceea ce voi n-ati muncit; altii au muncit si voi ati intrat in munca lor. (Ioan 4, 35-38)

Acum să dăm cuvântul, după ce am tot auzit trăncăneala de inspiraţie sectantă, a doi Sfinţi Părinţi ai Bisericii lui Christos, asta pentru a vedea din nou în ce hal foloseşte, în stil pur sectant, Tartaruga ruperea din context a textelor biblice şi atribuirea vorbelor rupte din context a unor semnificaţii aberante şi fără fundamente.

„Eu v-am trimis pe voi să seceraţi ceea ce voi n-aţi muncit. Alţii au muncit, şi voi aţi intrat în munca lor” (In 4, 38)

Le descoperă acum toată taina şi, înlăturând vălul ghiciturii de pe cuvinte, le face cu totul clar înţelesul celor spuse. Mântuitorul, iubind pe Prooroci şi pe Apostoli, nu lipseşte pe Apostoli nici de osteneala Proorocilor, dar nici nu le acordă toată lauda cuvenită celor ce se vor mântui prin credinţa în El. Unind oarecum lucrările între ele şi amestecând osteneala unora cu cea a altora, spune că una va fi iubirea Sa şi faţă de unii, şi faţă de alţii. Afirmă că Apostolii au intrat în osteneala Sfinţilor prooroci, neîngăduindu-le să micşoreze bunul renume al celor dinainte, ci convingându-i mai degrabă să-i cinstească, deoarece le-au premers în osteneală şi în timp. Şi cine nu va fi de acord că aceasta este cea mai frumoasă învăţătură şi pentru noi?"

sursa: Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia după Sfântul Ioan, Editura IBMBOR, 2000, pag. 233.

"Say ye not, that there are yet four months, and then comes harvest?" He was aglow for the work, and was arranging to send forth laborers. You count four months to the harvest; I show you another harvest, white and ready. Behold, I say unto you, "Lift up your eyes, and see that the fields are already white for the harvest." Therefore He is going to send forth the reapers. "For in this is the saying true, that one reaps, another sows: that both he that sows and he that reaps may rejoice together. I have sent you to reap that on which you have not labored: others have labored, and you are entered into their labor." What then? He sent reapers; sent He not the sowers? Whither the reapers? Where others labored already. For where labor had already been bestowed, surely there had been sowing; and what had been sown had now become ripe, and required the sickle and the threshing. Whither, then, were the reapers to be sent? Where the prophets had already preached before; for they were the sowers. For had they not been the sowers, whence had this come to the woman, "I know that Messias will come"? That woman was now ripened fruit, and the harvest fields were white, and sought the sickle. "I sent you," then. Whither? "To reap what you have not sown: others sowed, and you are entered into their labors." Who labored? Abraham, Isaac, and Jacob. Read their labors; in all their labors there is a prophecy of Christ, and for that reason they were sowers. Moses, and all the other patriarchs, and all the prophets, how much they suffered in that cold season when they sowed! Therefore was the harvest now ready in Judea. Justly was the grain there said to be as it were ripe, when so many thousands of men brought the price of their goods, and, laying them at the apostles' feet, having eased their shoulders of this worldly baggage, began to follow the Lord Christ. Verily the harvest was ripe. What was made of it? Of that harvest a few grains were thrown out, and sowed the whole world; and another harvest is rising which is to be reaped in the end of the world. Of that harvest it is said, "They that sow in tears shall reap with joy." But to that harvest not apostles, but angels, shall be sent forth. "The reapers," says He, "are the angels." Matthew 13:39 That harvest, then, is growing among tares, and is awaiting to be purged in the end of the world. But that harvest to which the disciples were sent first, where the prophets labored, was already ripe. But yet, brethren, observe what was said: "may rejoice together, both he that sows and he that reaps." They had dissimilar labors in time, but the rejoicing they shall enjoy alike equally; they shall receive for their wages together eternal life."

sursa: Sfântul Augustin, Comentarii la Evanghelia după Ioan, tract. 15, 32
http://www.newadvent.org/fathers/1701015.htm

Am citat deci aceste comentarii autorizate, ale unor Sfinţi Părinţi ai Bisericii pentru a vedea care este interpretarea la versetul pe care Adriana Tartaruga îl parafraza rupându-l din context şi atribuindu-i înţelesuri străine de înţelesul pe care Îl dădea Christos şi pe care l-au tâlcuit Sfinţii Părinţi Augustin şi Chiril.

Interpretarea domnului Eugen a fost deci corectă şi nu în contradicţie cu Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie aşa cum insinua rupând din context şi în stil sectant Adriana Tartaruga, şi se referea, aşa cum se vede din "sublinierile" pe care le-am făcut, la "seceratul" apostolilor acolo unde deja alţii "munciseră", unde "semănaseră" deja alţii, şi anume, aşa după cum se vede din interpretarea ambilor Sfinţi Părinţi, profeţii Vechiului Legământ.

Concluzia este deci aceea că nu doar că nu era Eugen în contradicţie cu adevărul, ci Adriana Tartaruga, prin hermeneutica de baltă şi după ureche, într-un stil pur sectant şi rupând din context şi atribuind semnificaţii greşite după propria ei interpretare nejustificată, nefundamentată, este cea care este împotriva cuvintelor lui Christos, împotriva Sfintei Scripturi şi împotriva Sfinţilor Părinţi.

[Tartaruga]

În prealabil postat de Decebal

Văd că iar începi să vezi negru în faţa ochilor, Tartarugo, şi văd iar cum plezneşti de "iubire" şi îţi tot dai pe dinafară de rea-credinţă. Eu ţi-am răspuns foarte clar la ceea ce ai afirmat în chip eretic în acea postare; că tu acum, ca o bună sectantă ce eşti, ai schimbat foaia şi ai trecut de la un verset din evanghelia după Ioan la pilda semănătorului (fără ca să existe nici o legătură între cele două pericope, aşa cum tot încerci tu să afirmi fără absolut nici un fundament) arată încă o dată, din nefericire, nu doar că lucrezi cu cea mai mare rea-credinţă şi mânărie specific sectantă eretică neoprotestantă, dar îţi mai şi asumi rolul de sectantă eretică neoprotestantă.


Bun, deşi am promis că voi reveni doar mâine am revenit tot în seara asta ca să pun lucrurile la punct aşa cum trebuie şi să mai dezvălui încă o dată manipularea sectară. Şi pornim de la versetele la care s-a făcut trimitere fără totuşi a se da vreoi trimitere, pentru că nu-i aşa? Tartaruga nu trebuie să prezinte vreun fundament pentru afirmaţiile pe care le face, la ea afirmaţiile ei anti-biblice sunt dogme din start şi nici nu mai trebuie justificate cu nimic, iar după versete vom vedea şi care este interpretarea lor, dar de această dată nu vom mai asculta o interpretare sectantă, făcută după ureche şi în conformitate cu hermeneutica de baltă pe care le practică Adriana Tartaruga, ci vom vedea interpretările a doi Sfinţi Părinţi: Augustin şi Chiril al Alexandriei.

Dar să începem cu versetele, iar acestea fac parte din evanghelia după Ioan chiar dacă interlocutoarea Tartaruga nu binevoieşte să îşi mai şi devoaleze sursele de inspiraţie pentru ereziile ei sectante:

Acum să dăm cuvântul, după ce am tot auzit trăncăneala de inspiraţie sectantă, a doi Sfinţi Părinţi ai Bisericii lui Christos, asta pentru a vedea din nou în ce hal foloseşte, în stil pur sectant, Tartaruga ruperea din context a textelor biblice şi atribuirea vorbelor rupte din context a unor semnificaţii aberante şi fără fundamente.

Am citat deci aceste comentarii autorizate, ale unor Sfinţi Părinţi ai Bisericii pentru a vedea care este interpretarea la versetul pe care Adriana Tartaruga îl parafraza rupându-l din context şi atribuindu-i înţelesuri străine de înţelesul pe care Îl dădea Christos şi pe care l-au tâlcuit Sfinţii Părinţi Augustin şi Chiril.

Interpretarea domnului Eugen a fost deci corectă şi nu în contradicţie cu Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie aşa cum insinua rupând din context şi în stil sectant Adriana Tartaruga, şi se referea, aşa cum se vede din "sublinierile" pe care le-am făcut, la "seceratul" apostolilor acolo unde deja alţii "munciseră", unde "semănaseră" deja alţii, şi anume, aşa după cum se vede din interpretarea ambilor Sfinţi Părinţi, profeţii Vechiului Legământ.

Concluzia este deci aceea că nu doar că nu era Eugen în contradicţie cu adevărul, ci Adriana Tartaruga, prin hermeneutica de baltă şi după ureche, într-un stil pur sectant şi rupând din context şi atribuind semnificaţii greşite după propria ei interpretare nejustificată, nefundamentată, este cea care este împotriva cuvintelor lui Christos, împotriva Sfintei Scripturi şi împotriva Sfinţilor Părinţi.

Bun, cum ma asteptam, nu ai raspuns la intrebari asa ca ai setat functia replay. Deja am inceput sa te cunosc: cand gasesti vreun raspuns la vreo intrebare sari repede in topic sa il dai, daca insa nu ai raspuns, adopti una din doua: ori replay-ul ca acum, ori atacul celuilalt ca in alte dati.

[Decebal]

În prealabil postat de Tartaruga

Bun, cum ma asteptam, nu ai raspuns la intrebari asa ca ai setat functia replay.

De răspuns ţi-am răspuns o dată la erezia pe care ai proferat-o rupând citate din context şi atribuind semnificaţii false şi imaginare. La celelalte întrebări legate de "semănările" tale nu am ce să îţi răspund pentru că şi acolo pui greşit problema în ciuda tuturor postărilor şi argumentelor care ţi le-am adus. Deci întâi clarifică-ţi problema şi după aceea ridică-o. Nu mai veni cu false probleme inventate de tine, în afara realităţii, interpretând în chip greşit Sfânta Scriptură; încearcă să compilezi puţin informaţiile pe care le-ai primit până acum, ia o pauză, mai şi gândeşte şi după aceea vino cu probleme dacă într-adevăr sunt probleme reale iar nu false probleme. Şi ţi-am readus postările din nou cu speranţa că de data asta le vei citi şi nu vei mai sări peste ele, ca şi cum nu ţi s-ar fi răspuns, de prea multă pleznire de "iubire" şi văzut negru în faţa ochilor, că doar e cam greu să suporţi adevărul, nu-i aşa?

[Tartaruga]

În prealabil postat de Decebal

De răspuns ţi-am răspuns o dată la erezia pe care ai proferat-o rupând citate din context şi atribuind semnificaţii false şi imaginare. La celelalte întrebări legate de "semănările" tale nu am ce să îţi răspund pentru că şi acolo pui greşit problema în ciuda tuturor postărilor şi argumentelor care ţi le-am adus. Deci întâi clarifică-ţi problema şi după aceea ridică-o. Nu mai veni cu false probleme inventate de tine, în afara realităţii, interpretând în chip greşit Sfânta Scriptură; încearcă să compilezi puţin informaţiile pe care le-ai primit până acum, ia o pauză, mai şi gândeşte şi după aceea vino cu probleme dacă într-adevăr sunt probleme reale iar nu false probleme. Şi ţi-am readus postările din nou cu speranţa că de data asta le vei citi şi nu vei mai sări peste ele, ca şi cum nu ţi s-ar fi răspuns, de prea multă pleznire de "iubire" şi văzut negru în faţa ochilor, că doar e cam greu să suporţi adevărul, nu-i aşa?

Draga Decebal,

Problema se pune in felul urmator: cine a semanat la daci, la romani, la papuasi si la toti cei din afara Israelului daca nu Domnul? Sa nu raspunzi ca profetii, pentru ca nu au ajuns profetii pana la papuasi!

Ti-am pus intrebarea in acest fel pentru ca sa vezi ca trebuie facuta distinctie intre semanarea profetilor si cea a Domnului. In VT profetii semanau vestea venirii lui Mesia si a sortii pe care urma sa o aiba acesta, in VT Dumnezeu vorbea prin oameni, prin profeti. Acest lucru urma sa se schimbe in NT asa cum o arata profetia, pentru ca Semanatorul urma sa fie Dumnezeu care urma sa semene direct in inima oamenilor in asa fel incat sa nu mai aiba nevoie sa ii invete oamenii. Tu ai spus ca aceasta semanare o face Dumnezeu doar in interiorul bisericii, cum atunci apostolii au putut culege printre paganii greci si romani daca nu a semanat nimeni la ei, nici profetii, nici Dumnezeu si nici apostolii?
Acum ia gandeste-te, cand un pacatos se intoarce la Dumnezeu, nu este Acesta cel care se bucura si taie vitelul si cheama slugile la masa sa se bucure impreuna cu el? Acum poate ca aceste slugi or fi si profetii, uite asta ti-o pot concede, dar totusi cel care se bucura intai este Dumnezeu Tatal si Fiul si cu siguranta si Duhul Sfant, aici se afla semanatorii, nimic nu a venit de la profeti care sa nu fi fost de la Dumnezeu.

In Noul Legamant insa ceea ce se seamana este Cuvantul Imparatiei, si nu venirea lui Hristos ca in VT. Hristos a venit, gata, misiunea profetilor s-a incheiT, VT s-a incheiat si NT a inceput. Iar in NT samanta este acum Cuvantul Imparatiei semanat de Domnul cum arata pilda Semanatorului. Iar conform profetiei, in Noul Legamant cel care primeste samanta nu mai are nevoie sa fie invatat de oameni. Cum de nu se aplica aceasta profetie si in cazul tau? Sau se aplica si tu esti invatat direct de Dumnezeu?

[Decebal]

În prealabil postat de Tartaruga

Problema se pune in felul urmator: cine a semanat la daci, la romani, la papuasi si la toti cei din afara Israelului daca nu Domnul? Sa nu raspunzi ca profetii, pentru ca nu au ajuns profetii pana la papuasi!

Asta te întreb şi eu, arată cu fundamente biblice şi din Tradiţie dacă a semănat cineva ceva, ce a semănat? Deci adu citatele biblice pe baza cărora faci astfel de supoziţii!! Dar grăbeşte-te că îţi cer acest lucru de zeci de postări încoace şi încă nu ai venit cu nici un răspuns.

În prealabil postat de Tartaruga

Ti-am pus intrebarea in acest fel pentru ca sa vezi ca trebuie facuta distinctie intre semanarea profetilor si cea a Domnului.

Care semănare a Domnului? Citatele biblice (cartea, capitolul, versetul)? Dar grăbeşte-te că îţi cer asta de zeci de postpi încoace şi încă nu ai venit cu nici un răspuns.

În prealabil postat de Tartaruga

Acest lucru urma sa se schimbe in NT asa cum o arata profetia,

Şi eu ţi-am spus cum stă treaba cu profeţia, nu înţeleg de ce nu vrei să asculţi. Vezi cumva negru în faţa ochilor, ţi se împăiănjeneşte privirea, ai ceva probleme cu ochii sau cu ochiul sufletului de nu vezi, plezneşti iar de prea multă "iubire"? Ia uite că ţi-am răspuns şi îţi mai răspund o dată:

27. “Iata vin zile, zice Domnul, cand voi semana in casa lui Israel si in casa lui Iuda o samanta de om si samanta de vite;
28. Precum am privegheat asupra lor ca sa-i smulg si sa-i zdrobesc, ca sa-i risipesc, sa-i vatam si sa-i pierd, asa voi priveghea asupra lor, ca sa-i zidesc si sa-i sadesc, zice Domnul.
29. In zilele acelea nu vor mai zice: “Parintii au mancat agurida si copiilor li s-au strepezit dintii”.
30. Ci fiecare va muri pentru faradelegea sa; cine va manca agurida, aceluia i se vor strepezi dintii.
31. Iata vin zile, zice Domnul, cand voi incheia cu casa lui Israel si cu casa lui Iuda legamant nou.
32. Insa nu ca legamantul pe care l-am incheiat cu parintii lor in ziua cand i-am luat de mana, ca sa-i scot din pamantul Egiptului. Acel legamant ei l-au calcat, desi Eu am ramas in legatura cu ei, zice Domnul.
33. Dar iata legamantul pe care-l voi incheia cu casa lui Israel, dupa zilele acela, zice Domnul: Voi pune legea Mea inauntrul lor si pe inimile lor voi scrie si le voi fi Dumnezeu, iar ei Imi vor fi popor.
34. Si nu se vor mai invata unul pe altul si frate pe frate, zicand: “Cunoasteti pe Domnul” ca toti de la sine Ma vor cunoaste, de la mic pana la mare, zice Domnul, pentru ca Eu voi ierta faradelegile lor si pacatele lor nu le voi mai pomeni”. (Ieremia 31, 27-34)

Deci care este legământul cel nou pe care îl încheie Dumnezeu? Legământul cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda, iar asta în contextul şi prin prisma Noului Testament înseamnă încheierea legământului cu noul popor al lui Dumnezeu, cu noul Israel adică cu Biserica lui Christos. Deci nu este vorba despre un legământ încheiat în mod direct cu toată umanitatea, ci este unul încheiat cu Biserica lui Christos, iar prin Biserică acest legământ se transmite mai departe.

Deci când vorbeşte acolo despre legea scrisă în inimi este vorba despre poporul ales al lui Dumnezeu, nu scrie absolut niciunde în text că ar fi vorba despre toţi sălbaticii din Papua sau din altă parte. Transformarea şi a altora se bazează pe încorporarea lor în Biserică, aici în Biserică fiind valabil legământul cel nou cu poporul ales al lui Dumnezeu, popor care în Noul Testament este chiar Biserica lui Christos. Acesta este noul popor ales, acesta este poporul făgăduinţei, acesta este poporul legii celei noi înscrise prin Duhul Sfânt în inimă, iar extrapolările pe care le faci sunt nejustificate, şi este absolut evident că în afară de afirmaţii fără acoperire nu ai adus nici un fundament biblic pe care să îţi sprijini propriile teorii extra-biblice.

Christos a asumat toată firea umană, pentru că firea Lui umană este una universală, El este Fiul Omului, adică "fiul" întregii omeniri, nu este doar fiul Mariei, dar această asumare devine actuală şi activă doar în Biserică şi prin Biserică. De aceea afirmaţiile pe care le-ai făcut sunt absolut deplasate, neîntemeiate, şi dealtfel, după cum bine se vede şi după cum bine vede toată lumea de pe forum, nu ai adus nici un fundament biblic sau al Sfintei Tradiţii pe care să îţi fundamentezi propriile teorii, căci adevăruri nu sunt atâta timp cât nu le probezi cu nimic şi rămâi doar la nivelul de ipoteze nefundamentate.

În prealabil postat de Tartaruga

pentru ca Semanatorul urma sa fie Dumnezeu care urma sa semene direct in inima Tatalui in asa fel incat sa nu mai aiba nevoie sa ii invete oamenii.

Da ţi-am adus un răspuns la astea, nu înţeleg de ce tot mai baţi apa în piuă.

În prealabil postat de Tartaruga

Tu ai spus ca aceasta semanare o face Dumnezeu doar in interiorul bisericii, cum atunci apostolii au putut culege printre paganii greci si romani daca nu a semanat nimeni la ei, nici profetii, nici Dumnezeu si nici apostolii?

Despre ce vorbeşti, ce "fructe", ce "roade" au cules apostolii printre păgânii greci şi romani fără ca să semene ei? La care "roade" te referi că încă nu m-ai lămurit? Ai ceva fundamente biblice? că văd că afirmaţii fără ca să le fundamentezi ştii să aduci, iar mie acest lucru, cu cât ţii să îl mai şi repeţi la nesfârşit, îl văd din ce în ce mai iraţional şi mai nelalocul lui.

În prealabil postat de Tartaruga

Acum ia gandeste-te, cand un pacatos se intoarce la Dumnezeu, nu este Acesta cel care se bucura si taie vitelul si cheama slugile la masa sa se bucure impreuna cu el? Acum poate ca aceste slugi or fi si profetii, uite asta ti-o pot concede, dar totusi cel care se bucura intai este Dumnezeu Tatal si Fiul si cu siguranta si Duhul Sfant, aici se afla semanatorii, nimic nu a venit de la profeti care sa nu fi fost de la Dumnezeu.

Se întoarce păcătosul şi asta se întâmplă prin voia Tatălui Celui din ceruri. Nimeni nu vine la Christos decât dacă dispune întâi Tatăl ceresc de harul premergător sau harul chemător, doar că asta se întâmplă atunci când şi acolo unde Biserica lui Christos îşi face lucrarea. Sălbaticul papuaş nu aude această chemare pentru că Biserica nu a ajuns la el, şi chiar dacă ar ajunge dacă El nu ar fi chemat de Dumnezeu şi dacă nu ar fi de bună-credinţă, adică un căutător sincer al Adevărului, el tot nu s-ar întoarce la Dumnezeu. Însă este diferenţă între harul premergător şi harul sfinţitor propriu-zis.

În prealabil postat de Tartaruga

In Noul Legamant insa ceea ce se seamana este Cuvantul Imparatiei, si nu venirea lui Hristos ca in VT. Hristos a venit, gata, misiunea profetilor s-a incheiT, VT s-a incheiat si NT a inceput. Iar in NT samanta este acum Cuvantul Imparatiei semanat de Domnul cum arata pilda Semanatorului. Iar conform profetiei, in Noul Legamant cel care primeste samanta nu mai are nevoie sa fie invatat de oameni. Cum de nu se aplica aceasta profetie si in cazul tau? Sau se aplica si tu esti invatat direct de Dumnezeu?

Aici eşti destul de mult în înşelare, nu degeaba Christos Şi-a trimis Biserica la propvăduire, tocmai pentru că Biserica este necesară pentru mântuire. Aşa cum Tatăl L-a trimis pe Fiul, tot aşa şi Fiul a trimis Apostolii şi Biserica la propovăduire şi la sfinţirea, îndrumarea şi mântuirea celor care primesc pocăinţa, întoarcerea la Dumnezeu, încorporarea în Sfânta Biserică şi luarea crucii pentru a Îl urma pe Christos.

În prealabil postat de Tartaruga

Draga Decebal,

Problema se pune in felul urmator: cine a semanat la daci, la romani, la papuasi si la toti cei din afara Israelului daca nu Domnul? Sa nu raspunzi ca profetii, pentru ca nu au ajuns profetii pana la papuasi!

Ti-am pus intrebarea in acest fel pentru ca sa vezi ca trebuie facuta distinctie intre semanarea profetilor si cea a Domnului. In VT profetii semanau vestea venirii lui Mesia si a sortii pe care urma sa o aiba acesta, in VT Dumnezeu vorbea prin oameni, prin profeti. Acest lucru urma sa se schimbe in NT asa cum o arata profetia, pentru ca Semanatorul urma sa fie Dumnezeu care urma sa semene direct in inima Tatalui in asa fel incat sa nu mai aiba nevoie sa ii invete oamenii. Tu ai spus ca aceasta semanare o face Dumnezeu doar in interiorul bisericii, cum atunci apostolii au putut culege printre paganii greci si romani daca nu a semanat nimeni la ei, nici profetii, nici Dumnezeu si nici apostolii?
Acum ia gandeste-te, cand un pacatos se intoarce la Dumnezeu, nu este Acesta cel care se bucura si taie vitelul si cheama slugile la masa sa se bucure impreuna cu el? Acum poate ca aceste slugi or fi si profetii, uite asta ti-o pot concede, dar totusi cel care se bucura intai este Dumnezeu Tatal si Fiul si cu siguranta si Duhul Sfant, aici se afla semanatorii, nimic nu a venit de la profeti care sa nu fi fost de la Dumnezeu.

In Noul Legamant insa ceea ce se seamana este Cuvantul Imparatiei, si nu venirea lui Hristos ca in VT. Hristos a venit, gata, misiunea profetilor s-a incheiT, VT s-a incheiat si NT a inceput. Iar in NT samanta este acum Cuvantul Imparatiei semanat de Domnul cum arata pilda Semanatorului. Iar conform profetiei, in Noul Legamant cel care primeste samanta nu mai are nevoie sa fie invatat de oameni. Cum de nu se aplica aceasta profetie si in cazul tau? Sau se aplica si tu esti invatat direct de Dumnezeu?

Dumnezeu a semanat harul chemator. Pavel, Apostolul Neamurilor a primit harul lucrator, sfintitor, al urcusului spre desavarsire. Acest har sfintitor il raspandeste mai departe, in oameni, prin Botez, prin transmiterea Mesajului Evangheliei, prin ingrijirea pastorului pentru cresterea duhovniceasca etc. (Pavel culege pe cel chemat, pentru a lucra impreuna cu el sfintirea lui, in varii moduri.)
Prin aceasta are loc hristificarea celor care au urechi de auzit.
Papuasul nu devine hristofor de la sine, doar cu har chemator, Adriana, de s-ar pune si-n cap si-n nas si-n ce vrei tu. Cand insa a devenit crestin, devenind madular al Bisericii, atunci da, poate deveni sfant, chiar, daca si Domnul binevoieste. Daca papuasul a primit har chemator DAR REFUZA BOTEZUL (cu tot ce urmeaza in viata lui ca membru al Bisericii), te las pe tine sa judeci cam ce merit sau mai bine-zis ce sanse are la Judecata. (Mai departe nu stiu, mai departe de sanse, intrucat Judecatorul e Unul.)

Pavel culege pe cei care au harul chemator, care au urechi de auzit, care au inima deja fragezita, pregatita pentru primirea aluatului in 3 masuri de faina. APOI, odata culesi (caci aminteste-ti, Domnul le-a spus ucenicilor ca ii face pescari de oameni), ei intra in ucenicia hristificarii, in lucrarea nevointei crestine. Astfel, cel botezat isi insuseste treptat haina pentru a cina cu Imparatul in Imparatia Lui. Cu harul sfintitor dat de Pavel prin Botez ("fiul meu pe care l-am nascut cand ma aflam in lanturi", spune Pavel despre fostul rob...), prin punerea mainilor, cu indrumare prin predica etc.

Strict dupa modul cum i-au invatat Apostolii, care au invatat de la Hristos Insusi, iar nu cum le-o fi trecut unora sau altora prin cap.
Lucru valabil si azi si in vecii vecilor.

Semanatorul este Dumnezeu, El este Izvorul Harului, al energiei necreate.
Iar Domnul a semanat prin oameni, prin dreptii din VT, prin prooroci, mai apoi prin Apostoli (ucenicii lui Hristos) si prin toti cei care au devenit vas ales castigind pe Duhul Sfant.
Cum anume au devenit oameni ai lui Dumnezeu toti sfintii, Parintii, preotii? Stim bine din istoria Bisericii: Botezul, invatatura de credinta, Scriptura, Sfintele Taine, faptele bune (nevointele, postul si rugaciunea, miluinta etc.).
Sunt chestiuni bine-cunoscute. Un prieten al Adevarului nu le poate pune la indoiala.

Vorbeai insa la un moment dat, nu mai retin postarea, despre o convingere a ta (intrucat o tot repeti in varii chipuri): ca ortodocsii astia uriciosi nu pretuiesc dragostea, ca sunt prea reci, doar logici si teoreticieni etc.
Adriana, cum poti sa afirmi asa ceva... Mult ma mahnesti, mult... Chiar nu iti dai seama ce cuvinte scrii? Mai ales ca stii bine cum stau lucrurile, cunosti bine chestiunea.
Trec peste mahnirea mea, care e mare, intrucat e dureros acest neadevar si incerc sa punctez un aspect-cheie: dragostea crestinului nu este sentimentala, nu este posesiva, nu este erotica/lubrica, nu este trupeasca: este jertfelnica, este duhovniceasca, este sfanta (dumnezeiasca) - in ordine ascendenta, ca sa spun asa, pe masura despatimirii si a varstelor duhovnicesti.
Asceza ortodoxa este dragoste jertfelnica. Nu sport, nici discurs oratoric, nici politica. Este si nebunie curata, pentru omul trupesc. Este nebunie sublima, adica dragoste intru Hristos, a omului pentru Dumnezeu, a Duhului Sfant in om.

Dar ce este aceasta dragoste crestina, in fond? Grea intrebare... Stiu insa ca Biserica o poarta, o afirma, o canta, o suspina, o lauda, o da mai departe (precum atletii isi transmit faclia pe drumul inaugural al Olimpiadei), o trece de la generatii la generatii, de la om la om... Daca ne asteptam la sentimentalism, dulceturi si diminutive de la ortodocsi, ei bine s-ar putea sa gasim uneori. Dar nu asta ii reprezinta, nu asta e dragostea lor pe care se nevoiesc sa si-o insuseasca si sa o dezvolte. Daca asteptam erotism, ei bine si asta gasim, ca noi crestinii suntem oameni, insa nu asta ne reprezinta, nu asta ne defineste ca ortodocsi, iar cei despatimiti prin nevointe aspre si har au lepadat erotismul, lubricitatea asa cum arborii se leapada de frunza inutila, uscata...
Daca asteptam gesturi de bunavointa la tot pasul, in sensul omenesc de "om de treaba", vom gasi din plin bunavointa, dar nu asta il reprezinta pe ortodox - el este uneori lipsit de bunavointa, anume cand discernamantul duhovnicesc ii spune sa fie aspru, neinduplecat (cu pacatul, cu ispitirea/viclenia, cu toate influentele demonice). Nu confundam si nu amestecam otetul cu vinul. Avem gust clar, impecabil! (ma refer desigur la barbatii imbunatatiti, care ne sunt povatuitori si modele, spre care nazuim fiecare)
Daca asteptam orice NU are legatura cu dragostea din Corinteni, vom gasi destul in Ortodoxie, dar nu asta reprezinta Ortodoxia si pe ortodocsi. Acestea care nu sunt dragostea cantata de Pavel sunt doar slabiciunile noastre, Adriana, caderile, lipsurile, nedesavarsirile, pacatele, neputintele prunciei noastre. Insa noi stim spre ce tindem, la ce nazuim, ce lucram. Avem repere clare si sfinte si ne impartasim cu ele deseori pana ce, cu harul lui Dumnezeu noi crestem si gustam din alte varste duhovnicesti, mai depline.
Tocmai pentru ca nu suntem deplini, deocamdata, noi ne deplangem lipsurile, ne spovedim, suntem la Sfantul Maslu, ne impartasim la Sfanta Liturghie si, in general, practicam nevointa, fiecare dupa puteri. Si nadajduim tare ca vom creste, mereu, pana la sfarsitul nostru crestinesc in viata acesta...
Si pentru ca nimic din toate acestea nu putem face de unii singuri, din propria putere a mintii/inimii noastre, noi traim "in echipa" unii cu altii, in Biserica si cerem Harul lui Dumnezeu prin toate cele cunoscute si de tine.
Nu traim de capul nostru! Biserica nu e o formatiune de rebeli care si-au creat propria lor ALTERNATIVA la mantuire, dupa cum i-a dus inteligenta si toate ale lor. Biserica e alcatuita din SUPUSII lui Dumnezeu, asa cum au fost ei dintotdeauna si cum au invatat unii de la altii in generatii succesive.
Restul este inovatie omeneasca, inchipuire, vezi bine. E usor asa. Noua, insa, uneori ne e tare greu. Dar credinta, nadejdea si dragostea ne sunt bucurii care depasesc cu mult orice neajuns temporar, orice necaz, orice durere. De aceea, cunoscind bucuriile dreptei-credinte, noi ortodocsii spunem ca merita! Altii insa spun ca nu merita. Chestie de gust, de alegere personala, dupa materialul din care e croita inima fiecaruia.

[Tartaruga]

În prealabil postat de ioan cezar

Semanatorul este Dumnezeu, El este Izvorul Harului, al energiei necreate.
Iar Domnul a semanat prin oameni, prin dreptii din VT, prin prooroci, mai apoi prin Apostoli (ucenicii lui Hristos) si prin toti cei care au devenit vas ales castigind pe Duhul Sfant.
Cum anume au devenit oameni ai lui Dumnezeu toti sfintii, Parintii, preotii? Stim bine din istoria Bisericii: Botezul, invatatura de credinta, Scriptura, Sfintele Taine, faptele bune (nevointele, postul si rugaciunea, miluinta etc.).
Sunt chestiuni bine-cunoscute. Un prieten al Adevarului nu le poate pune la indoiala.

Vorbeai insa la un moment dat, nu mai retin postarea, despre o convingere a ta (intrucat o tot repeti in varii chipuri): ca ortodocsii astia uriciosi nu pretuiesc dragostea, ca sunt prea reci, doar logici si teoreticieni etc.
Adriana, cum poti sa afirmi asa ceva... Mult ma mahnesti, mult... Chiar nu iti dai seama ce cuvinte scrii? Mai ales ca stii bine cum stau lucrurile, cunosti bine chestiunea.
Trec peste mahnirea mea, care e mare, intrucat e dureros acest neadevar si incerc sa punctez un aspect-cheie: dragostea crestinului nu este sentimentala, nu este posesiva, nu este erotica/lubrica, nu este trupeasca: este jertfelnica, este duhovniceasca, este sfanta (dumnezeiasca) - in ordine ascendenta, ca sa spun asa, pe masura despatimirii si a varstelor duhovnicesti.
Asceza ortodoxa este dragoste jertfelnica. Nu sport, nici discurs oratoric, nici politica. Este si nebunie curata, pentru omul trupesc. Este nebunie sublima, adica dragoste intru Hristos, a omului pentru Dumnezeu, a Duhului Sfant in om.

Dar ce este aceasta dragoste crestina, in fond? Grea intrebare... Stiu insa ca Biserica o poarta, o afirma, o canta, o suspina, o lauda, o da mai departe (precum atletii isi transmit faclia pe drumul inaugural al Olimpiadei), o trece de la generatii la generatii, de la om la om... Daca ne asteptam la sentimentalism, dulceturi si diminutive de la ortodocsi, ei bine s-ar putea sa gasim uneori. Dar nu asta ii reprezinta, nu asta e dragostea lor pe care se nevoiesc sa si-o insuseasca si sa o dezvolte. Daca asteptam erotism, ei bine si asta gasim, ca noi crestinii suntem oameni, insa nu asta ne reprezinta, nu asta ne defineste ca ortodocsi, iar cei despatimiti prin nevointe aspre si har au lepadat erotismul, lubricitatea asa cum arborii se leapada de frunza inutila, uscata...
Daca asteptam gesturi de bunavointa la tot pasul, in sensul omenesc de "om de treaba", vom gasi din plin bunavointa, dar nu asta il reprezinta pe ortodox - el este uneori lipsit de bunavointa, anume cand discernamantul duhovnicesc ii spune sa fie aspru, neinduplecat (cu pacatul, cu ispitirea/viclenia, cu toate influentele demonice). Nu confundam si nu amestecam otetul cu vinul. Avem gust clar, impecabil! (ma refer desigur la barbatii imbunatatiti, care ne sunt povatuitori si modele, spre care nazuim fiecare)
Daca asteptam orice NU are legatura cu dragostea din Corinteni, vom gasi destul in Ortodoxie, dar nu asta reprezinta Ortodoxia si pe ortodocsi. Acestea care nu sunt dragostea cantata de Pavel sunt doar slabiciunile noastre, Adriana, caderile, lipsurile, nedesavarsirile, pacatele, neputintele prunciei noastre. Insa noi stim spre ce tindem, la ce nazuim, ce lucram. Avem repere clare si sfinte si ne impartasim cu ele deseori pana ce, cu harul lui Dumnezeu noi crestem si gustam din alte varste duhovnicesti, mai depline.
Tocmai pentru ca nu suntem deplini, deocamdata, noi ne deplangem lipsurile, ne spovedim, suntem la Sfantul Maslu, ne impartasim la Sfanta Liturghie si, in general, practicam nevointa, fiecare dupa puteri. Si nadajduim tare ca vom creste, mereu, pana la sfarsitul nostru crestinesc in viata acesta...
Si pentru ca nimic din toate acestea nu putem face de unii singuri, din propria putere a mintii/inimii noastre, noi traim "in echipa" unii cu altii, in Biserica si cerem Harul lui Dumnezeu prin toate cele cunoscute si de tine.
Nu traim de capul nostru! Biserica nu e o formatiune de rebeli care si-au creat propria lor ALTERNATIVA la mantuire, dupa cum i-a dus inteligenta si toate ale lor. Biserica e alcatuita din SUPUSII lui Dumnezeu, asa cum au fost ei dintotdeauna si cum au invatat unii de la altii in generatii succesive.
Restul este inovatie omeneasca, inchipuire, vezi bine. E usor asa. Noua, insa, uneori ne e tare greu. Dar credinta, nadejdea si dragostea ne sunt bucurii care depasesc cu mult orice neajuns temporar, orice necaz, orice durere. De aceea, cunoscind bucuriile dreptei-credinte, noi ortodocsii spunem ca merita! Altii insa spun ca nu merita. Chestie de gust, de alegere personala, dupa materialul din care e croita inima fiecaruia.

Semanatorul este Dumnezeu si in VT semana prin oameni, in speta prin prooroci asa cum am zis si eu, pregateau calea Domnului, ii pregateau intrarea, in Noul Legamant insa exact asta se spune: ca nu va mai semana prin oameni ci va semana El direct in inima oamenilor de aceea avem pilda semanatorului si de aceea apostolii doar au cules. S-a implinit profetia Noului Testament. Tu spui ca Domnul a semanat prin apostoli in timp ce Domnul spune ca apostolii au cules de unde nu au semanat. Si culegatorii sunt oameni ai lui Dumnezeu nu numai fostii semanatori ai VT.

Despre ortodocsi nu am afirmat ceea ce ai spus ci urmatoarele: daca un ortodox imi spune ca doar o mana de elitisti ajunge in Rai iar restul, adica majoritatea covarsitoare a globului in Iad, pai iti dai seama cata iubire vad la acesta. Acuma uite ca Eugen tine sa ma asigure ca nu-i asa, ajung si altii in Rai, ba chiar si Decebal are inima in el caci respinge condamnarea in masa, chiar daca in felul lui care a inventat o a treia carare pentru a nu-i amesteca totusi cu elitistii lui :) Astept acum sa vad si atitudinea lui Catalin, si-o mentine sau ramane la cele doua exceptii :)