Ecumenism

În prealabil postat de mirela.t

Și traducerea era "talents", nu "talants"! Sincer, am crezut că am greșit biserica !

Dar tocmai folosirea figurată a cuvântului „talant” de către Mântuitorul a dus la cuvântul „talent”. Căutând în DEX, am găsit că asta este etimologia cuvântului „talent” - vine din latinescul „talentum” = lingou, ban.

În prealabil postat de N.Priceputu

Dar tocmai folosirea figurată a cuvântului „talant” de către Mântuitorul a dus la cuvântul „talent”. Căutând în DEX, am găsit că asta este etimologia cuvântului „talent” - vine din latinescul „talentum” = lingou, ban.

Aha, tot de la bani se trage...:)
Atunci cum de sunt atatia oameni talentati care n-au un ban? De cand e lumea... ("nu am bani dar am taleeeenteeee/hop saridida.../ sunt un bou dar am lingou/hopsaridada")...

Predica la Duminica a XVI-a dupa Rusalii

Predica la Pilda Talantilor


,,Sfintei Evanghelii de astazi despre inteleapta folosire sau valorificare a talantilor primiti, ne indreapta gandul ia una din marile si permanentele datorii ale vietii noastre pamantesti, anume aceea de a inmulti darurile primite de la Dumnezeu, atat cele referitoare la suflet, cat si cele referitoare la trup.(...)


Pentru a-si putea indeplini menirea de bun chivernisitor sau administrator intelept al avutiilor si bunurilor acestei lumi, omul, cununa a creatiei, zidit dupa chipul lui Dumnezeu, a fost inzestrat cu daruri duhovnices ti si trupesti, care confera firii sale un caracter deosebit.



Aceste daruri, cuprinzand omul intreg, cu suflet si trup, sunt simbolizate prin talantii pe care stapanul i-a incredintat slugilor sale, fiecareia dupa puterea sa. impartirea diferentiata a talantilor, adica a darurilor, nu s-a facut intamplator, si nici in mod nedrept, ci dupa cum a chibzuit adancul stiintei dumnezeiesti ca poate omul folosi mai bine darul, sau talantul dat, dupa locul in care e pus sa lucreze, sau dupa imprejurarile in care este nevoit sa traiasca.(...)


Astfel, unora le-a dat Dumnezeu, in afara de viata, puterea de intelegere a lucrurilor in adancimea sau profunzimea lor, sau ascutirea mintii, puterea inteligentei, dintre acestia facand parte marii intelepti sau filosofii lumii; altora le-a dat o sensibilitate deosebita fata de frumusetile si suferintele lumii acesteia - din aceasta categorie facand parte scriitorii, poetii, compozitorii, marii artisti; altora le-a daruit flacara credintei si a dragostei fata de aproapele, cum ar fi marii dascali ai lumii si ierarhii, slujitori ai lui Dumnezeu; altora, darul oratoriei, cum a fost Sfantul Ioan Gura de Aur si alti Sfinti Parinti, precum si cuvantatorii bisericesti si laici; altora, spiritul organizatoric si strategic, cum au fost marii conducatori de osti - Alexandru cel Mare, Napoleon Bonaparte, spre exemplu; altora li s-a dat o indemanare deosebita in diferite mestesuguri.

Unora dintre oameni le-a dat Dumnezeu daruri cu totul deosebite, chemandu-i la lucruri si misiuni care ies din fagasul comun, cum ar fi: darul proorociei, darul facerii de minuni, darul apostoliei, al vorbirii in limbi diferite. Ne referim la darurile date proorocilor si Sfintilor Apostoli. Nu exista om pe care Dumnezeu sa nu-l fi inzestrat cu vreun talant, cu ajutorul caruia sa poata trai cinstit in viata aceasta si prin care sa dobandeasca mantuirea. (...)''

Sursa:
http://www.crestinortodox.ro/carti-o...lii-82092.html

Am extras din Tinerii, familia şi copiii născuţi în lanţuri un fragment care aminteşte de "talanţi", respectiv "talanţii" lui Dumnezeu.

“Să nu se creadă îngust, că dreptul apare numai în religie. Dreptul poate să se arate în oricare dintre valorile sau talanţii lui Dumnezeu. Dacă însă abia în religie apare, asta se datorează faptului că aici se mai ştie ceva despre atârnarea omului de Demnezeu. Deci purtătorul oricărei valori, dacă va ajunge la cunoştinţa atârnării sale de Dumnezeu, va ajunge drept. Drept e omul lui Dumnezeu, ori de poartă slujba preotului, ori pe-a împăratului, ori pe-a învăţatului, ori pe-a artistului, ori pe-a vistiernicului, ori pe-a bogatului, ori pe-a săracului. Un singur lucru i se cere pentru aceasta: să se cunoască pe sine ca avându-şi obârştia duhovnicească şi toată înzestarea de la Dumnezeu. Sunt mulţi drepţi care nici nu ştiu despre ei că sunt drepţi”.