Crestinismul practic

[iustin10]

În prealabil postat de andravenache

Pai si atunci de ce ma simt asa de inutila.... si nu am somn? De ce nu pot sa dorm, gandindu-ma ca, desi am incercat, m-am oprit, am discutat cu el, am chemat salvarea,.... cu toate ca nu il consider "un betiv nenorocit", totusi .... el a ramas acolo afara, intr-olume salbatica.
Nu am schimbat nici macar perceptia celorlati, caci cei care se uitau au vazut ambulanta venind si plecand si probabil au gandit (fara sa imi spuna cu glas tare): "Ai vazut ca nu ai realizat nimic? Pentru ce i-ai deranjat pe bietii oameni (de la SMURD)? Daca ne intrebai, iti spuneam si noi ca nu are nimic, e doar mort de beat ... trebuia sa il lasi sa acolo unde era."
Am incercat sa ii spun ca, indiferent de ce a facut, Dumnezeu stie si e dispus sa il ierte, daca vrea sa isi ceara iertare ... dar nu am putut sa il conving. (Ceea ce mi se pare normal, caci omul asta nu isi putea schimba perspectiva de 55 de ani de viata intr-o secunda, doar pentru i-am spus eu ca asa este)... De aia spusn ca probabil ar avea nevoie de un psiholog sau un preot care are timp sa il consilieze, cineva in care sa aiba incredere sa ii destainuie acel secret intunecat care ii apasa constiinta (cineva calificat).

Poate nu ai facut totul,dar ai facut mai mult decat altii:te ai oprit din drum,ai ramas o jumate de ora,chiar daca nu de tot. Poate data viitoare se va destainui altuia,acum a vazut ca se poate .Poate chiar seara asta isi va schimba viata.
Uita aceasta intamplare ,caci binele se face fara sa te gandesti ca l-ai facut.Si din cand in cand roaga te pt el. Credinta ta ,chiar il poate ajuta.De acum nu mai esti singura,il porti si pe el in inima ta . Fara sa vrei o sa vezi ca te vei gandi la el, si vei spera sa ii fe bine
Acesta e de fapt continuarea asteptata,el a venit,a dsiparut ,dar grija ta a ramas pt el
Esti pe drumul cel bun,fii linistita,hai la somn:P

[Ekaterina]

În prealabil postat de andravenache

Nu am realizat nimic in seara asta. Nu ii pot oferi nimic si ma intreb: pentru ce mi l-a scos Dumnezeu in cale?

Primul pas cred ca este acela de a nu-l judeca (asta ai spus-o si tu in postarile tale si mi-a placut tare mult modul in care ai descris acest lucru), nu stim in ce context si in ce conditii a ajuns in situatia aceasta. Chiar daca in mod concret nu ai vazut o schimbare in starea lui, nu poti sa afirmi ca intalnirea cu tine nu l-a ajutat in niciun fel, asta doar Dumnezeu o stie. De multe ori avem o bucurie, o satisfactie, daca putem ajuta in mod concret, haine curate, mancare, adapost, iar daca ne aflam in imposibilitatea de a oferi toate acestea, consideram ca nu am facut nimic, dar nu este asa. Faptul ca ne-a durut sufletul pentru un semen, ca i-am inteles suferinta, este asemenea unei rugaciuni pline de durere pentru aproapele (si stim ca rugaciunea este cheia care deschide toate usile). Desigur, este important sa oferim si ceva concret, daca putem.

În prealabil postat de andravenache

De ce nu face El o minune?

Dumnezeu poate sa faca din piatra oameni, cum spunea un Parinte, dar cred ca ne da si noua sansa sa fim prezenti si empatici la durerea si suferinta aproapelui.