Ce este pacatul? Definitia ortodoxa vs. romano-catolica si protestanta

[cristiboss56]

Cel ce este cazut si stapanit de pacat este un om bolnav duhovniceste, care s-a îndepartat de la ceea ce Dumnezeu l-a destinat sa fie. Pentru a ajunge la asemanarea cu Dumnezeu si cunoaşterea Lui mantuitoare (In 17, 3) principala noastra preocupare trebuie sa fie aceea de a nu pacatui. Acest imperativ este exprimat de rugaciunea care insoceste slujbele fiecărei zile: "Învredniceşte-ne, Doamne, în ziua (seara, noaptea) aceasta fara de pacat să ne pazim noi".
Omului singur ii este cu neputinta a nu pacatui: "Daca zicem ca pacat nu avem, ne amagim pe noi insine si adevarul nu este intru noi" (I Ioan 1, 8). Numai în Hristos primim iertarea pacatelor si puterea de a nu mai pcatui: "Si voi stiti caEl S-a aratat ca sa ridice pacatele şi pacat întru El nu este. Oricine ramane întru El nu pacatuieste; oricine pacatuieste nu L-a vazut nici nu L-a cunoscut" (I Ioan 3, 5-6).
Pentru a ramane in Hristos, dupa unirea cu El prin Sfintele Taine, este nevoie sa implinim poruncile Lui: "Hristos e ascuns in poruncile Sale si îl gasim pe masura implinirii lor" (Sfantul Marcu Ascetul). "Daca paziti poruncile Mele, veti ramane întru iubirea mea"(In 15, 30). "Cel ce a cunoscut iubirea Lui nu va mai pleca de la El în veci" (Arhimandritul Sofronie, Mistica vederii lui Dumnezeu, p. 166).

Iata ce ne sune P. Rafail Noica:
Pentru a conştientiza sensul profund al păcatului este nevoie să depăşim înţelegerea lui strict juridică, ca încălcare a legii morale.
Păcatul este despărţirea de Dumnezeu, ieşirea din comuniunea cu El, este îndepărtarea de viaţa dumnezeiască şi veşnică pentru care a fost creat omul. Păcatul este o stare nenaturală, el nu ţine de fiinţa omului pentru că Dumnezeu nu l-a făcut pe om păcătos. Sfânta Scriptură numeşte păcatul "fărădelege" (I In 3, 4), "nedreptate" (I In 5, 17), "cădere", termeni care presupun o stare primordială dreaptă şi bună a omului.
Cuvântul grecesc pentru păcat, "amartia", are sensul originar de ratare a ţintei, de rătăcire într-o direcţie greşită, arătând apucarea pe calea morţii în locul căii vieţii şi scoţând în evidenţă caracterul păcatului de eşec existenţial. Omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu în vederea ajungerii la asemănarea cu El, de aceea omul nu se împlineşte decât în Dumnezeu, în comuniunea cu El.
Păcatul este tot ceea ce e în afara lui Dumnezeu, este căutarea împlinirii în afara lui Dumnezeu a dorului după veşnicie sădit de Dumnezeu în om şi care nu poate fi împlinit decât în Dumnezeu. De aceea păcatul nu ne împlineşte.
Faptul că Dumnezeu numeşte păcat neîmplinirile noastre în lucrurile limitate e o mângâiere pentru că dovedeşte că Dumnezeu vrea să ne dea altceva, nelimitat, comuniunea şi asemănarea cu El

Va propun sa cititi si un articol scurt , dar de folos , publicat pe acest site si semnat de Adrian Cocosila:
http://www.crestinortodox.ro/editori...tul-97109.html
Doamne ajuta !