Inima

[Mihailc]

"Dialogul imaginar" dintre eul Iustin şi supraeul Ioan Cezar mi-a adus aminte de o vorbă a părintelui meu duhovnicesc care mi-a tratat instantaneu începutul de bombănită cronică de care sufeream pe-atunci şi din când în când mai recidivează şi în ziua de azi....

Întreb: de ce ni se cere ( aşa credeam eu în vremea aceea, că ni s-ar cere ceva!) aşa de mult în creştinism, nu cumva ţintele sunt prea departe şi nu apucăm să ajungem la ele?

Răspuns: Dacă ne propunem mult, avem mai multe şanse să facem măcar puţin. Dacă ne propunem puţin, n-o să facem niciodată nimic!

Până în momentul de faţă, "apoftegma" duhovnicului meu n-a fost contrazisă de experienţă!

Prietene Iustin să n-o iei în nume de rău că-ţi scriu asta, dar observ că indentifici cu destulă precizie partea de literatură din viaţa duhovnicească.... acuma aşteptăm un semn că ai început să distingi şi duhovnicescul din literatură.