Abstinenta sexuala. Cine si cum face?

În prealabil postat de ovidiu b.

Poate că ai dreptate în felul tău şi înţeleg unde vrei să baţi. În mesajul meu însă, nu mă adresez "vouă" ci "nouă" adică e valabil şi pentru urechile mele. Înţelegi?
Eu te întreb: ce ne facem? Căci de dreapta credinţă nu se mai prea vorbeşte. Dacă devenim tot mai căldicei şi spunem "lasă că vorbim despre asta altădată, e prea complicat să vorbim acum"...ce facem frate Ioane, încotro ne îndreptăm? Poate greşesc, te rog să mă ierţi!

De acord, frate Ovidiu, sa tinem de dreapta credinta. Insa, vezi tu, aici pe forum se vede ca noi avem un mod certaret de a ne sustine unii pe altii... Scopul nostru e de fapt sa fim o familie mare in care fiecare poarta slabiciunile celuilalt, intr-un fel... O familie in care toti se suspicioneaza si se cearta ca nu respecta regulile... cum vine asta? Este pace acolo? E ragaz si pentru altceva decat pentru cearta? Si atunci cum sa mai creasca pruncii daca nu e pace si securitate emotionala mai intai?
Nu facem reprosuri atunci cand vrem sa sustinem pe aproapele... Nici noua nu ne prieste cand vrem sa crestem si suntem apostrofati sistematic... Asta e dresaj, nu dragoste frateasca...
Deci dreapta credinta ne-o insusim impreuna, fiind atenti la unele nuante, intrucat fiecare detine o anumita modalitate subiectiva de a cauta virtutea. Nu merge cu norma. In cele sufletesti nimic nu merge cu norma... Parintele normativ din noi poate deveni daunator atunci cand e prea categoric.
In VT Dumnezeu era foarte normativ, asa scrie acolo...
Evanghelia muta accentul, dupa cum stim, pe blandete si jertfa. Lucrarea Mantuitorului a fost una a dragostei jertfelnice si asta cred ca e invitatia si pentru noi. Asa ne e Modelul, asa sa ne silim si noi a cauta sa facem si sa fim. Domnul spunea Adevarul, intrucat Este Adeavrul. Dar ai vazut ce Adevar bland avem? Vezi tu ce Dumnezeu avem? Cate duce El, cu Dragostea Lui de nespus... Nu cu cearta si apostrofarea le duce, ci, asa cum ne-au tot invatat Parintii, cu Duhul Dragostei. Puterea lui Hristos nu e dreptatea iudeilor ci Dragostea Jetfei de Sine. Domnul a fost aspru cu Sine, fara asemanare de aspru, in sensul ca si-a taiat intru totul Sfanta Voie, ascultind de Tatal. Nu cu altii a fost aspru, ci cu Sine mai intai. Celorlalti le-a vazut neputinta si le-a purtat-o. Acesta a fost si scopul Intruparii, intrucat boala si moartea (iata neputintele noastre!) stapaneau pamantul. Modul cum El a indreptat omenitatea a fost Dragostea jertfelnica. Noi nu putem face la fel, insa putem sa tindem la aceasta, dupa masura si in ritmul fiecaruia.
Toate cele bune, frate si iarta-ma ca te-am necajit!
Domnul fie cu noi! AMIN+