Abstinenta sexuala. Cine si cum face?

În prealabil postat de Cornel Urs

Parintele Arsenie Papacioc se referea la faptul ca un gest minor, cum a fost cel al perechii primordiale, a constituit un mare pacat, dar de ce? a fost vorba de neascultare a unei porunci date de Dumnezeu, si nu de un pacat "gastronomic".

De un de până unde intrepretarea asta? Citeşte cu atenţie ce a spus.

Până la urmă fiecare face ce vrea şi cum vrea, Dumenzeu din marea sa iubire faţă de om i-a dat libertatea de a alege din pomul binelui sau al răului - lumea de astăzi. Spre ce înclină omul cu astea se va duce la dreapta judecată..

În prealabil postat de Cornel Urs

eu am discutat cu parintele la Biserica si asa mi-a spus ca in Ortodoxie anumite mijloace contraceptive sunt tolerate, chiar daca nu reprezinta "idealul" de convietuire conjugala (daca sotia mea ramanea insarcinata inca o data, sau de mai multe ori, putea sa-si piarda viata).

Frate e bolnav unul dintre soţi, păi atunci stai în loc. Nu comentez ceea ce a spus părintele...

"Căsnicia este o ambianţă în care cei doi parteneri – soţul şi soţia – pot experia în chip nemijlocit răbdarea?

Da. Depinde de fiecare. O, sunt greutăţi foarte mari în viaţă, sau pentru unul sunt mai mari, pe care trebuie să le suporte şi celălalt. Şi cel care suferă, care-i bolnav, şi acela trebuie să rabde, aşa după cum trebuie să rabde şi cel care stă lângă celălalt. În căsătorie este şi multă răbdare, poate mai multă răbdare decât la monahi. Monahii au şi ei virtuţile lor, dar au şi mirenii virtuţile lor. Este sfântă şi căsătoria. Nu spun că nu-i sfânt şi monahismul deşi - am accentuat – monah devii prin ierurgie, om căsătorit devii prin taină.

Cum se împacă aceasta moderaţie cu sentimentul întotdeauna excesiv – al preaplinului dragostei, cu bucuria sufocantă, resimţită ca nemăsurată pe care şi-o provoacă contemplarea subiectului iubit?

Dar în răbdare este numai moderaţie? În răbdare este mai multă forţă, mai multă exaltare, decât în nerăbdare.

Vreţi să dezvoltaţi puţin…?

Este mai multă forţă. Să rabd pe cel care este căsătorit cu mine, şi poate este bolnav, chiar toată viaţa. Este şi o iubire a lui Dumnezeu, încât nu eu văd în răbdare moderaţie. Văd în nerăbdare. Din pornirea spre toate poftele. Acolo este o proastă moderaţie; adică o păcătoasă moderaţie. Poate moderaţia este cerută de iubirea adevărată. Iarăşi trebuie să împăcăm aceste două antinomii: să fiu răbdător înseamnă să iubesc pe Dumnezeu fără margine, să-mi fac datoria faţă de ceilalţi, să-i împac singur poate cu greutate, cu suferinţa, poate nu cu plăceri că nu în asta stă iubirea. Iubirea stă într-un sentiment de răspundere faţă de importanta celuilalt, faţă de valoarea celuilalt, faţă de mântuirea celuilalt. Dacă-l iubesc, ţin să se mântuiască". - Cuvinte către tineri (VIII) - Pr. Dumitru Stăniloae