In care se va demonstra ca Pamantul poate sa fie plat, nu sferic

[vsovivivi]

În prealabil postat de Dumitru73

În prealabil postat de vsovivivi

mi-e şi frică să întreb, de ce sunt ficţiuni ...

Păi sunt ficţiuni în sensul că în realitate noi definim punctul ca o mică pată de cerneală ce încheie o propoziţie, care este defapt un fel de disc mic. Mai este definit puctul ca o sferă foarte mică cu raza ce tinde spre 0. Dar sera oricât de mică ar fi în realitate ea nu este indivizibilă căci oamenii n-au găsit punctul sau particula. Oamenii au presupus existenţa unei particule infinitezimale care nu mai poate fi divizată şi i-au spus atom, apoi au încercat să ne păcălească din nou că cică poate fi divizat şi atomul şi apoi au găsit ei cea mai mică particulă: fotonul, electronul sau neutronul şi pozitronul care şi ei au fost modelaţi că ar fi făcuţi din alte particule tot mai mici. Deci nicio concluzie clară. Punctul indivizibil n-a fost găsit.

Dar să presupunem că ar exista cea mai mică particulă sferică şi cu dimensiune fixă. Să zicem că luăm 10 sfere mici şi facem un segment minuscul de dreaptă. Obţinem oare un spaţiu continuu dacă am avea bile uniform distribuite ce se ating între ele? Obţinem oare un spaţiu euclidian în care putem construi orice unghi? Păi cel mai mic şi singurul unghi posibil între două drepte poate să fie cel de 60 grade. Căci bilele nu se pot suprapune! Nu pot ocupa acelaşi spaţiu. Iar dacă mai multe pot ocupa acelaşi spaţiu, atunci câte bile sunt între 0 grade şi 60 de grade ca să acopere toate unghiurile până ce spaţiul e continuu?

Practic spaţiul euclidian finit cu orice unghi posibil ar putea fi cel generat de un segment de dreaptă (de ex 10 bile) care s-a rotit cu 360 grade în jurul unui capăt într-un spaţiu gol şi lipsit de materie şi de alte bile într-un timp T. Astfel că fiecare unghi format este cel construit în memorie între dreapta respectivă la momentul t1 şi poziţia ei la momentul t2, deci noi operăm în memorie şi nu în realitatea fizică deoarece fizic particulele respective, dacă am umple cercul cu bile, ar forma cel mai mic unghi de 60 de grade fiindă între 3 sfere mici ce se ating putem avea un unghi de 60 grade.

Deci spaţiul euclidian infinit e musai să conţină timpul şi să fie generat de o unică dreaptă care se roteşte cu 180 grade căci altfel e absurd şi imposibil. Doar că ea nu se poate roti căci extremităţile ar trebui să se rotească la viteze ce tind spre infinit. Practic nu poate fi generat decât un spaţiu finit dintr-un număr finit de bile aparţinând de un segment.

Sau ar trebuie ca orice particulă, orice bilă componentă să se poată suprapune total sau parţial peste alte bile ocupând acelaşi spaţiu. Dar cum unghiul poate fi împărţit la infinit în unghiuri tot mai mici ar trebui ca între două segmente ce formează un unghi de 60 de grade să avem o infinitate de bile care ocupă acelaşi spaţiu, lucru absurd şi imposibil căci este negată condiţia punctului de a fi unitate indivizibliă deoarece i se divide spaţiul ocupat de ea şi ea e divizată prin ocupările succesive ale bilelor care se suprapun parţial căci până la următoarea bilă care ocupă un spaţiu complet distinct, cea cu care se mărgineşte firesc, trebuie să încapă o infinitate de alte bile de acelaşi tip, deci dispare noţiunea de punct deoarece practic avem o infinitate de bile care formează acel continuu şi care trebuie să încapă în acelaşi spaţiu, căci unghiul minim format de 3 bile este de 60 grade. Deci pentru a exista alte unghiuri, trebuie ca bilele să treacă unele prin altele fără nicioproblemă şi oricâte ar fi, şi ele să poată ocupa acelaşi spaţiu. Nu se poate căci punctul nu mai e indivizibil şi nici de dimensiune fixă şi cea mai mică.

Euclid descrie un spaţiu continuu şi e clar că doar apa poate face ca bilele de apă să se unească între ele şi abea aşa apare un spaţiu umplut continuu cu substanţă, însă două drepte de apă în acest spaţiu nu mai putem forma căci toate bilele sunt unite între ele dispărând marginile între ele şi astfel avem o singură bilă imensă cât tot spaţiul. Oare golurile ar putea descrie spaţiul euclidian ca lipsă şi ca gol format din drepte şi puncte reprezentând un goluri? Deocamdată să discutăm despre bile şi plinuri.

Apoi dacă luăm definiţia unei drepte observăm că în ea apar două puncte care o generează, în sensul că prin ele poate trece o dreaptă, dar ce e dreapta? Căci dreapta e o noţiune abstractă şi absurdă care merge la infinit în ambele direcţii fără să-i putem vedea capetele niciodată dar presupunem totuşi că există capete, dar dacă ar exista atunci nu ar mai fi dreaptă ci segment, şi dacă ar trebui s-o construim dintr-un segment atunci ar trebui să adăugăm segmente mereu, şi cum orice muncă e consumatoare de timp ar trebui să muncim la infinit şi tot n-am termina-o deci iată ce dreapta e o noţiune imposibilă deoarece necunoscutul şi neştiutul şi necuprinderea este definită ca fiind ştiută şi posibilă şi sigură pe baza segmentului văzut de noi, căci extremităţile se presupun cunoscute.

Deci dreapta şi punctul nu pot exista căci ceea ce este pentru noi o dreaptă defapt în realitate este un paralelipiped dintr-un material pe care-l lungeşti la infinit şi el devine tot mai subţire, dar ei presupun că poate să existe atât punctul infinitezimal care îi dă grosimea cât şi infinitatea lor aranjată drept care îi dă lungime şi care nu se mai termină şi totuşi ea trebuie să aibă şi capete căci asta se presupune că are capetele în direcţii opuse. Deci dreapta ar trebui să fie obţinută dintr-un paralelipiped de material cu proprietăţi extraordinare pe care dacă ai trage de el la infinit ai obţine lungime infinită şi grosime foarte apropiată de 0 adică exact cât e de mare punctul ipotetic atunci când segmentul a ajuns aproape de infinit. Nu se poate, nu există aşa ceva decât în închipuire.

Deci singurul spaţiu euclidian finit valabil este cel generat de un segment format dintr-un număr fix de bile minuscule care s-a rotit într-un timp T în plan cu 360 grade în jurul unei extremităţi şi apoi cercul s-a rotit într-un alt timp T în jurul unui diametru descris de timpul 0+T:2 obţinându-se o sferă în care fiecare punct şi poziţie în sferă este descris de o bilă şi un moment t1 între [0 şi T) şi un moment t2 în intervalul [T, 2T) unde s-a aflat ea. Şi astfel în spaţiul sferic cu memorie putem avea orice unghi şi orice plan în care e valabilă teoria lui euclid dar doar în spaţiul sferic finit astfel generat.

În spaţiul real unde considerăm că bilele ar umple un volum, acolo nu putem avea unghiuri mai mici de 60 grade, deci toate teoremele şi axiomele şi proprietăţile deduse sunt false. Dacă am considera spaţiul generat de goluri şi puctul un gol sferic care poate fi ocupat de oricâte goluri o să discut altădată, însă dreapta ca definiţie e absurdă chiar şi formată din goluri deoarece conţine ceva ce nu ştim, necuprinsul care nu-l vedem dar presupunem noi că îl ştim şi-l vedem şi ştim şi că are capete distincte din moment ce mergem spre ele în direcţii opuse. Practic ar trebui să definim dreapta ca un segment iar mai încolo de cât ştim şi definim să spunem că nu se ştie ce e şi nici dacă are capete şi dacă se păstrează proprietatea mai departe, dincolo de segmentul pe care-l ştim. Deci noi putem defini doar un segment de goluri, atât cât putem măsura maxim, iar cel mai lung segment măsurat este de 26.000 Km, doar că extremităţile sunt aceleaşi, căci ajungem de unde am plecat deşi am mers tot drept şi paralel cu pământul şi mările.

[DragosP]

Te plictiseşti?

[vsovivivi]

În prealabil postat de DragosP

Te plictiseşti?

Deloc,

acum revenind la scriptură, aş vrea să-mi cer iertare celor cărora le-am explicat greşit despre creaţie, căci am neglijat priceperea foarte clară a Cuvântului:

''1. Intru'nceput a facut Dumnezeu cerul si pamantul.
2. Dar pamantul era nedeslusit si ne'mplinit; si intuneric era deasupra genunii; si Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.''

Am înţeles greşit şi am presupus fals şi am făcut erori căci am neglijat litera, cuvântul, propoziţia, virgula, punctul, spaţiul, am neglijat ceva şi am crezut că am înţeles corect, defapt am făcut o eroare fatală.

Practic eu am susţinut greşit că pământul a fost născut din ape abea în ziua a treia, din apa limpede şi cristalină care apăruse la început din Dumnezeu căci am neglijat chiar prima propoziţie şi a doua, adică n-am citit-o corect, şi defapt nu cred că din Sine le-a făcut ci prin Cuvânt le-a făcut din nimic existent căci nimic nu exista afară de sf.Treime mai înainte de ziua întâi, dar le-a făcut deodată, dintru-nceput a făcut cerul şi pământul, adică apa aia era defapt nu apă ci era cer şi pământ ca o apă în care nu se distingea pământul de cer, nu se putea desluşi cerul de pământ ci toată apa aia limpede şi cristalină nu era apă apă ci era cer şi pământ sub formă de apă limpede şi cristalină, nu era un amestec, un mâl, ci era ca o apă limpede şi cristalină însă pământul era de nedesluşit în ea şi nu se ştia ce era pământul şi ce era cerul şi apa era în întuneric încât deasupra genunii era întuneric deplin. Acuma ce este genunea e partea a doua, nu intru acum în detalii.

Şi abea apoi, după ce a văzut că pământul nu e desluşit şi că e neîmplinit abea apoi Domnul împreună cu Înţelepciunea lui Dumnezeu le-a desluşit şi le-a împlinit prin Cuvânt aşa încât la finalul celor 7 zile, ele erau bune şi frumoase, desluşite şi împlinite.

Când citim trebuie pe parcurs priceput cum a despărţit sfinţenia Domnului Lumina de Întuneric şi cum focul numit lumina s-a strâns sus şi frigul numit noaptea s-a strâns jos, şi apoi cum tăria a separat apele ca un plan pe la mijloc ce a despărţit apele de ape până ce semisfera de foc a soarelui şi semisfera de ghiaţă a lunii au ieşit la suprafaţa apelor de sus respectiv de jos din pricina presiunii tăriei, au ieşit exact pe la mijloc, iar apoi ele au fost puse întru tărie, adică prin cuvânt ele au fost atrase întru tărie astfel că apele şi ghiaţa dintre ele au format stelele deasupra soarelui împrăştiindu-se ordonat pe firmament iar soarele şi luna au format sfera completă, ca la eclipsa de lună, adică sfera de foc şi de ghiaţă despărţită de tărie, luminătorul cel mai mare şi luminătorul cel mai mic dar de aceiaşi dimensiune fizică, iar apoi, după ce au ajuns întru tărie despărţite doar de planul de mijloc al tăriei, electromagnetismul apărut prin cuvânt le-a pus în mişcare pe cer formându-se circuitul elecromagnetic prin mediile: apele de sus, axa stelei polare, mările şi pământul, apoi axa cerească sudică şi iar apele de sus, putere constantă şi perpetuă care învârte stelele şi face să se mişte soarele şi luna pe traseele lor pentru ca să avem aicea jos anotimpuri şi vremi şi semne. Deci prin Cuvânt le-a făcut şi aşa a apărut lumina, cerul, şi aşa a apărut şi s-a desluşit pământul atunci când a poruncit scurgerea apelor de jos, cele de sub cer, adunarea lor în mări, atunci s-a solidificat şi contras şi îndesat pământul în el însuşi în apele de jos ca să aibă loc scurgerea apelor rămase ape, s-a închegat prin îndesarea în el însuşi şi aşa a apărut împreună cu tot ce conţine în el, având chipul plat denivelat de deasupra după forma ruperii apelor de ape la despărţirea lor din pricina tăriei, şi rond în adânc şi apele scurse s-au adunuat în mări de jur împrejur pe lateral.

Deci citiţi cu atenţie prima pagină a facerii şi constataţi Înţelepciunea prin care Domnul a desluşit pământul din ape doar prin Cuvânt rostit văzând dacă e bine şi frumos după fiecare etapă şi apoi l-a plinit prin Cuvânt rostit şi pe Adam l-a făcut cu mâinle şi din ţărână suflându-i suflare de viaţă în faţă din gura Lui iar pe Eva din Adam după ce le-a mai făcut odată pe toate dobitoacele şi târâtoarele şi fiarele şi le-a adus la Adam ca să le numească şi să-şi aleagă pe potriva lui căci nu e bine ca să fie omul singur chiar întru Dumnezeu. Şi mai e ceva de remarcat, că nu i-a spus Omului să stăpânească şi să supună şi fiarele ci acolo unde a vorbit de fiare a folosit sintagma ''şi tot pământul'', vorbind de peştii mărilor, păsările cerului, dobitoace, târâtoare şi tot pământul pe care omul poate să le supună.

Înţelesul este fenomenal pentru ceea ce a urmat în Cuvântul rostit către om după ce acesta a greşit şi a mâncat din pomul cunoştinţei binelui însă şi a răului.

Practic deduc şi faptul că şarpele cel vechi putea vorbi ca papagalii dar era viclean şi înţelept, era o fiară care prin fapta care a atras blestemul a devenit o târâtoare blestemată între toate făpturile, pierzîndu-şi aripile, urechile, picioarele din faţă şi picioarele din spate şi graiul căci el, şarpele cel vechi numit satana, a priceput imediat din ceea ce a grăit Dumnezeu că omul putea să-l supună pe el şi avea datoria să-l stăpânească şi să-l ucidă dacă nu se supune căci i se poruncise omului să stăpânească peste tot pământul şi de aceea viclenia lui şi înţelepciunea lui a lucrat imediat ispitirea omului pentru ca să-şi distrugă şi să-şi omoare adeversarul potenţial în timp ce pe el s-a asigurat cu nemurirea mâncând mai înainte din pomul vieţii şi apoi din pomul cunoştiinţei binelui şi răului şi atrăgând apoi pe Eva şi pe Adam prin Eva în cursa neascultării şi morţii.


Cam asta.
Deci îmi cer iertare pentru eroareres.

[DragosP]

Auzi, dar nişte omilii nu citesti şi tu?

[Dumitru73]

În prealabil postat de vsovivivi

Păi sunt ficţiuni în sensul că în realitate noi definim punctul ca o mică pată de cerneală ce încheie o propoziţie, care este defapt un fel de disc mic. Mai este definit puctul ca o sferă foarte mică cu raza ce tinde spre 0. Dar sera oricât de mică ar fi în realitate ea nu este indivizibilă căci oamenii n-au găsit punctul sau particula. Oamenii au presupus existenţa unei particule infinitezimale care nu mai poate fi divizată şi i-au spus atom, apoi au încercat să ne păcălească din nou că cică poate fi divizat şi atomul şi apoi au găsit ei cea mai mică particulă: fotonul, electronul sau neutronul şi pozitronul care şi ei au fost modelaţi că ar fi făcuţi din alte particule tot mai mici. Deci nicio concluzie clară. Punctul indivizibil n-a fost găsit.

Dar să presupunem că ar exista cea mai mică particulă sferică şi cu dimensiune fixă. Să zicem că luăm 10 sfere mici şi facem un segment minuscul de dreaptă. Obţinem oare un spaţiu continuu dacă am avea bile uniform distribuite ce se ating între ele? Obţinem oare un spaţiu euclidian în care putem construi orice unghi? Păi cel mai mic şi singurul unghi posibil între două drepte poate să fie cel de 60 grade. Căci bilele nu se pot suprapune! Nu pot ocupa acelaşi spaţiu. Iar dacă mai multe pot ocupa acelaşi spaţiu, atunci câte bile sunt între 0 grade şi 60 de grade ca să acopere toate unghiurile până ce spaţiul e continuu?

Practic spaţiul euclidian finit cu orice unghi posibil ar putea fi cel generat de un segment de dreaptă (de ex 10 bile) care s-a rotit cu 360 grade în jurul unui capăt într-un spaţiu gol şi lipsit de materie şi de alte bile într-un timp T. Astfel că fiecare unghi format este cel construit în memorie între dreapta respectivă la momentul t1 şi poziţia ei la momentul t2, deci noi operăm în memorie şi nu în realitatea fizică deoarece fizic particulele respective, dacă am umple cercul cu bile, ar forma cel mai mic unghi de 60 de grade fiindă între 3 sfere mici ce se ating putem avea un unghi de 60 grade.

Deci spaţiul euclidian infinit e musai să conţină timpul şi să fie generat de o unică dreaptă care se roteşte cu 180 grade căci altfel e absurd şi imposibil. Doar că ea nu se poate roti căci extremităţile ar trebui să se rotească la viteze ce tind spre infinit. Practic nu poate fi generat decât un spaţiu finit dintr-un număr finit de bile aparţinând de un segment.

Sau ar trebuie ca orice particulă, orice bilă componentă să se poată suprapune total sau parţial peste alte bile ocupând acelaşi spaţiu. Dar cum unghiul poate fi împărţit la infinit în unghiuri tot mai mici ar trebui ca între două segmente ce formează un unghi de 60 de grade să avem o infinitate de bile care ocupă acelaşi spaţiu, lucru absurd şi imposibil căci este negată condiţia punctului de a fi unitate indivizibliă deoarece i se divide spaţiul ocupat de ea şi ea e divizată prin ocupările succesive ale bilelor care se suprapun parţial căci până la următoarea bilă care ocupă un spaţiu complet distinct, cea cu care se mărgineşte firesc, trebuie să încapă o infinitate de alte bile de acelaşi tip, deci dispare noţiunea de punct deoarece practic avem o infinitate de bile care formează acel continuu şi care trebuie să încapă în acelaşi spaţiu, căci unghiul minim format de 3 bile este de 60 grade. Deci pentru a exista alte unghiuri, trebuie ca bilele să treacă unele prin altele fără nicioproblemă şi oricâte ar fi, şi ele să poată ocupa acelaşi spaţiu. Nu se poate căci punctul nu mai e indivizibil şi nici de dimensiune fixă şi cea mai mică.

Euclid descrie un spaţiu continuu şi e clar că doar apa poate face ca bilele de apă să se unească între ele şi abea aşa apare un spaţiu umplut continuu cu substanţă, însă două drepte de apă în acest spaţiu nu mai putem forma căci toate bilele sunt unite între ele dispărând marginile între ele şi astfel avem o singură bilă imensă cât tot spaţiul. Oare golurile ar putea descrie spaţiul euclidian ca lipsă şi ca gol format din drepte şi puncte reprezentând un goluri? Deocamdată să discutăm despre bile şi plinuri.

Apoi dacă luăm definiţia unei drepte observăm că în ea apar două puncte care o generează, în sensul că prin ele poate trece o dreaptă, dar ce e dreapta? Căci dreapta e o noţiune abstractă şi absurdă care merge la infinit în ambele direcţii fără să-i putem vedea capetele niciodată dar presupunem totuşi că există capete, dar dacă ar exista atunci nu ar mai fi dreaptă ci segment, şi dacă ar trebui s-o construim dintr-un segment atunci ar trebui să adăugăm segmente mereu, şi cum orice muncă e consumatoare de timp ar trebui să muncim la infinit şi tot n-am termina-o deci iată ce dreapta e o noţiune imposibilă deoarece necunoscutul şi neştiutul şi necuprinderea este definită ca fiind ştiută şi posibilă şi sigură pe baza segmentului văzut de noi, căci extremităţile se presupun cunoscute.

Deci dreapta şi punctul nu pot exista căci ceea ce este pentru noi o dreaptă defapt în realitate este un paralelipiped dintr-un material pe care-l lungeşti la infinit şi el devine tot mai subţire, dar ei presupun că poate să existe atât punctul infinitezimal care îi dă grosimea cât şi infinitatea lor aranjată drept care îi dă lungime şi care nu se mai termină şi totuşi ea trebuie să aibă şi capete căci asta se presupune că are capetele în direcţii opuse. Deci dreapta ar trebui să fie obţinută dintr-un paralelipiped de material cu proprietăţi extraordinare pe care dacă ai trage de el la infinit ai obţine lungime infinită şi grosime foarte apropiată de 0 adică exact cât e de mare punctul ipotetic atunci când segmentul a ajuns aproape de infinit. Nu se poate, nu există aşa ceva decât în închipuire.

Deci singurul spaţiu euclidian finit valabil este cel generat de un segment format dintr-un număr fix de bile minuscule care s-a rotit într-un timp T în plan cu 360 grade în jurul unei extremităţi şi apoi cercul s-a rotit într-un alt timp T în jurul unui diametru descris de timpul 0+T:2 obţinându-se o sferă în care fiecare punct şi poziţie în sferă este descris de o bilă şi un moment t1 între [0 şi T) şi un moment t2 în intervalul [T, 2T) unde s-a aflat ea. Şi astfel în spaţiul sferic cu memorie putem avea orice unghi şi orice plan în care e valabilă teoria lui euclid dar doar în spaţiul sferic finit astfel generat.

În spaţiul real unde considerăm că bilele ar umple un volum, acolo nu putem avea unghiuri mai mici de 60 grade, deci toate teoremele şi axiomele şi proprietăţile deduse sunt false. Dacă am considera spaţiul generat de goluri şi puctul un gol sferic care poate fi ocupat de oricâte goluri o să discut altădată, însă dreapta ca definiţie e absurdă chiar şi formată din goluri deoarece conţine ceva ce nu ştim, necuprinsul care nu-l vedem dar presupunem noi că îl ştim şi-l vedem şi ştim şi că are capete distincte din moment ce mergem spre ele în direcţii opuse. Practic ar trebui să definim dreapta ca un segment iar mai încolo de cât ştim şi definim să spunem că nu se ştie ce e şi nici dacă are capete şi dacă se păstrează proprietatea mai departe, dincolo de segmentul pe care-l ştim. Deci noi putem defini doar un segment de goluri, atât cât putem măsura maxim, iar cel mai lung segment măsurat este de 26.000 Km, doar că extremităţile sunt aceleaşi, căci ajungem de unde am plecat deşi am mers tot drept şi paralel cu pământul şi mările.

de ti-e frică nu scapi ....

[Florin-Ionut]

Mister V.,

Mai ştii matematică?

http://www.opticsinfobase.org/ao/abs...=ao-44-27-5759

[vsovivivi]

În prealabil postat de Dumitru73

de ti-e frică nu scapi ....

Păi cum o să scapi de goluri? Golul este o iluzie perfectă care permite ca oricâte goluri să ocupe acelaşi spaţiu, deci e ''materia'' perfectă pentru teoriile lui Euclid, păi într-un gol imens, poţi avea drepte şi puncte formate din goluri şi ele pot să existe şi să se suprapună parţial sau total şi practic să valideze teoriile... şi cine n-a văzut oare un caş cu goluri, un şvaiţer?

Deci glurile există, şi dacă ele există înseamnă că gata, scapi, teoria poate fi valabilă căci acolo unde apar probleme la plinuri, la capitolul goluri totul e posibil căci pe câte un gol n-ai cum să-l bănui că nu încape de alt gol căci golul e definit ca o lipsă şi dacă prezenţa lui se manifestă prin lipsa lui de acolo, gata, nu mai ai cum să-l iei la rost, deci iată punctul perfect şi oricât de mic şi indivizibil peste care se pot suprapune oricâte alte puncte total sau parţial.

...Şi pare că scapi, că ai scăpat.

Golul însă este o lipsă de ceva în ceva imens, deci acel ceva care există în ceva trebuie să existe şi abea apoi golul este lipsa lui de acolo, deci întâi trebuie să avem ceva acolo pentru ca apoi să definim un gol, o lipsă, o porţiune lipsă, un spaţiu gol de ceva în ceva.

Proprietatea golului este aceea că ea poate fi umplută cu ceva, dar poate ea fi umplută cu alt gol? Păi un gol nu poate fi umplut cu alt gol căci se pierde definiţia golului, deşi pare că se poate umple simplu un gol cu alte goluri... dar fiecare gol este definit de ceva care a fost golit şi scos de acolo, iar cum acel ceva al unui gol este diferit de acel ceva sau altceva al altui gol însemnă că dacă am suprapune două goluri ar însemna că acolo au fost două plinuri diferite care s-au golit de acolo, dar cum ele nu puteau să existe în acelaşi loc în acelaşi timp e clar că respectivele goluri suprapuse sunt o iluzie şi o minciună, căci doar un singur gol adevărat mărturiseşte de existenţa anterioară a ceva care s-a golit de acolo.

Există însă posibilitatea ca să fi fost ceva şi acel ceva să se fi golit şi apoi să fi fost umplut cu altceva şi apoi să se fi golit şi tot aşa şi astfel să obţinem o suprapunere de goluri, de exemplu, într-un pahar punem pe rând câte un lichid şi-l golim şi umplem cu altceva şi golim: lapte, apoi apă, apoi ulei, apoi, vin, apoi oţet, şi o luăm de la capăt mereu şi iar apă şi... şi le golim mereu şi obţinem forte multe goluri suprapuse, înse ele se pot defini doar împreună cu timpul şi conţinutul care s-a golit şi astfel observăm că ele se suprapun temporal în memoria nastră astfel că fiecare gol este defint prin materia care forma plinul şi timpul de la care plinul acela a fost golit şi până la umplerea cu altceva, însă golurile niciodată n-au fost suprapuse ci în memoria noastră ele se pot surapune istoric în acelaşi loc dacă extragem de acolo timpul şi le vedem deodată pe toate şi ni se pare astfel că toate golurile se suprapun şi pot ocupa acelaşi spaţiu în acelaşi timp. Defapt în realitate golurile nu pot exista în acelaşi timp ci aici este o jmecherie făcută în inchipuire, o iluzie...

Deci nu scapi nici dacă ai impresia că dai gol!
Şi practic teoria lui Euclid e falsă în realitatea atemporală, spaţială, căci ei pornesc de la premisa că lumina şi văzul merg pe o dreaptă înfinită de grosime 0+ şi de acolo spaţiul euclidian al dreptelor infinite şi al punctelor şi al axiomelor şi teoremelor, însă o experienţă foarte simplă negă această iluzie a spaţiului euclidian real:

E suficient ca să stai lângă un foc fără fum opac dar care e foarte fierbinte şi vei observa cum deasupra lui imaginile se deformează şi practic e clar că pe acolo lumina şi imaginile suferă distorsiuni, adică lumina nu merge drept. S-ar putea să fie la fel chiar dacă am avea o incintă vidată transparentă şi pusă pe foc deoarece vidul acela compus din ceva s-ar deforma permanent şi ar distorsiona lumina şi miaginea în zona fierbinte.

Acelaşi fenomen optic se vede deasupra apei mărilor sau pe asfalt sau pe nisipurile deşerturilor... căci acolo ai impresia că vezi vapoare după curbura pământului de parcă sunt sub apă, iar pe nisip sau pe asfalt vezi ape, oaze... deci de aia ai impresia că vapoarele sunt după curbura pământului deşi ele nu sunt mai departe de 1-2-3 Km, distanţă la care curbura dacă ar exista, ar băga o ascundere a vaporului sub 1m, şi dacă ar exista atunci nu ai mai vedea munţii iar noi vedem catargul şi apoi vârful catargului, deci o scădere cu 10-15m la 1-2Km. Practic imaginea sau lumina suferă schimbări de direcţie, de unghi, prin mediu din pricina căldurii, a dilatării şi a mişcării particulelor de apă şi de aer şi de cer prin care lumina şi imaginea trec spre ochii privitorului.

În prealabil postat de Florin-Ionuţ

Mister V.,

Mai ştii matematică?

http://www.opticsinfobase.org/ao/abs...=ao-44-27-5759

Articolul este o explicaţia ridicolă la un fenomen de tip fata-morgana.

...cum se poate umple un topic ca asta, cu o multime de pagini, despre ceva atat de hilar. Oameni buni, aveti notiunile de cerc si sfera, nu mai vorbesc de aia empirica de rotunjime? Eu, sarmanul de mine, le am, pe bune. Nu imi confund capul cu un segment de dreapta si nici Luna cu un cub.
Pot sa sustina toti ideologii tuturor religiilor si bisericilor prostia cu Pamantul plat, si idiotenia ca "trebuie sa credem ce este scris", si alte superstitii/babisme/bisericisme: eu tot o sa cred in primul rand in Tao/Har/Gratie Sfintitoare, Ratiunea Sanatoasa si Simturile Intacte/Sanatoase. NU in tampenii, fie ele si biblie/predanie, scrise pe vremea cand ignoranta si obedienta fata de stapanire erau hrana curenta pentru fanatismul religios.

[catalin2]

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

Pot sa sustina toti ideologii tuturor religiilor si bisericilor prostia cu Pamantul plat, si idiotenia ca "trebuie sa credem ce este scris", si alte superstitii/babisme/bisericisme: eu tot o sa cred in primul rand in Tao/Har/Gratie Sfintitoare, Ratiunea Sanatoasa si Simturile Intacte/Sanatoase. NU in tampenii, fie ele si biblie/predanie, scrise pe vremea cand ignoranta si obedienta fata de stapanire erau hrana curenta pentru fanatismul religios.

In Sfanta Scriptura trebuie sa credem, pentru ca e revelata de Dumnezeu. Dar acolo nu scrie ca pamantul e plat. Trebuie sa credem ce scrie, nu interpretarea noastra. In rest, fiecare isi poate exprima o opinie pe forum, cat de gresita, atata timp cat nu e agresiv si nu incearca sa impuna o conceptie gresita cu forta.

[DragosP]

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

Eu, sarmanul de mine, le am, pe bune.

Şi ce faci dom'le cu ele, ai?

În prealabil postat de catalin2

si nu incearca sa impuna o conceptie gresita cu forta.

Da' o concepţie greşită de bună voie poate?