Creatie versus evolutie

[Eugen7]

În prealabil postat de ioan cezar

... Eugen e baiat subtire si cu suflet de aur... daca faceai cu mine asa, stim amandoi ca iar stricam un topic...:)
Hai, te rog frumos, la oile noastre... Cu dragoste frateasca intru Hristos, te rog eu.

Multumesc frate Ioan Cezar.

In ceea ce priveste afirmatiile domnului BOSScristi, doresc sa afrim ca sunt in asentimentul lui Socrate care atunci cand in public a fost atacat violent fizic, primid o lovitura puternica de picior... s-a ridicat, s-a scuturat si a zis celor prezenti care asteptau reactia lui: "Oare daca un magar m-ar fi lovit l-as fi dat in judecata?"

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

P.S. Evident ca aleg sa nu sticam topicul, caci multi dintre cititorii care doresc sa inteleaga cosmologia ortodoxa patistica si neoptaristica se folosesc de postarile care ii indeamna la studiul adecvat. Aici pe forum, cei ca noi frate Ioan Cezar (si sunt destui de multi) afrima printre altele: "Nu pretind ca stiu ceea ce stiu sigur ca nu stiu"...

[cristiboss56]

În prealabil postat de Eugen7

In ceea ce priveste afirmatiile domnului BOSScristi, doresc sa afrim ca sunt in asentimentul lui Socrate care atunci cand in public a fost atacat violent fizic, primid o lovitura puternica de picior... s-a ridicat, s-a scuturat si a zis celor prezenti care asteptau reactia lui: "Oare daca un magar m-ar fi lovit l-as fi dat in judecata?"



...

Un măgăruș, al cărui tată trăgea de-amar de ani la plug,
Dorind să ducă altă viață, mai dulce, cu mai mult belșug,
A fost fugit din al său sat,
Pe ale cărui vechi ogoare, flămând tătucul și-a lăsat,
Și la oraș pornind în grabă, intră la un boier argat…
Boierului plăcându-i foarte odrasla bietului plugar,
Și vrând din el să facă-n lume un mare și-nvățat măgar,
L-a dat pe măgăruș la școală cu profesori în limbi străine,
Să-nvețe câte și mai câte, cum nu putea-nvăța oricine!…
Măgarul a-nvățat, ce-i drept,
Și-ajuns-a un măgar deștept,
Cu “diplome de-nalte studii”, într-un cuvânt, un cărturar
Cum rar se mai găsea ca dânsul asemei învățat măgar!…
Dar într-o zi prinzându-l dorul de sat, de-a tatălui ogradă,
De măgărușii cei cu care zburda odată prin livadă,
Porni-ntr-un suflet să-i mai vadă…
Ajuns, măgarul nostru, iată-l,
Cu drag îmbrățișându-și tatăl:
- Bon-jour, Papa!… Sublimă clipă, că pot în brațe să te strâng!
Parol! Îmi vine să și plâng!…
M-a torpilat atâta dorul s-admir un peisaj natal;
Difuz, zefirul să-mi aducă o melopee de caval;
Ebluisante răsărituri să-mi umple ochii de lumină,
Senzații roze să mă-mbete, culcat sub branșe de glicină:
Să mai mă soarbă, când a ploaie psalmodiază-n zbor prigorii,
Vâltorile efervescente în care înoată roata morii;
Copil ca altădată pur,
S-ascult cum ciocârlia suie, cu incantații, în azur,
Hieratic să mă-nalț și eu,
Eterizat, spre Dumnezeu,
Asemeni unui fum de smirna, fluid, care-a putut scăpa,
Dintr-o cădelniță de aur… Papa, iubitul meu, Papa!…
- Dar în ce limbă, dragul tatii, grăiești aceste vorbe late?,
Că eu, din toate câte spui, abia-nțeles-am jumătate!…
- În limba cultă, primenită, Papa, cum mă-nvățară anii!…
Așa cum tu vorbești, abia de mai vorbesc ciobanii!…
Atunci bătrânul tată zise măgarului flăcău, cu ciudă:
- N-aș fi crezut c-a mea ureche aceste vorbe să le-audă!
Și trist e, dacă-nvățătura pe orice măgăruș îl schimbă
Și-i dă o limbă păsărească, uitându-și strămoșeasca limbă!…
De-om primeni-o, dragul tatii, mereu, ca floarea la ureche,
Pieri-va limba noastră dulce, frumoasă fără de pereche!…
Dar, de pe-un verde brusture,
Pe măgăruș să-l usture,
A fost răspuns o hulubiță:
- Nu măgărușii toți, din carte, deprind o limbă-așa pestriță,
Ci numai proștii și-ngâmfații, punându-și penele-păune,
Nesocotesc și uită toată comoara limbii lor străbune;
Și nu-și dau seama hăbăucii, acei înfumurați și proști,
Că zisa “limbă ciobănească”, comoară e, când o cunoști!
Autor: Vasile Militaru
O Duminica binecuvantata !

[Eugen7]

În prealabil postat de cristiboss56

...- Nu măgărușii toți, din carte, deprind o limbă-așa pestriță,
Ci numai proștii și-ngâmfații, punându-și penele-păune,
Nesocotesc și uită toată comoara limbii lor străbune;
Și nu-și dau seama hăbăucii, acei înfumurați și proști,
Că zisa “limbă ciobănească”, comoară e, când o cunoști!
[/i]Autor: Vasile Militaru
O Duminica binecuvantata !

"Somnul ratiunii naste monstri" (Franciso de Goya)

"limitele cunoasterii sunt identice cu limitele limbajului"

"Limitele limbajului meu sunt limitele lumii mele." (Ludwig Wittgenstein)

"Si veti CUNOASTE Adevarul iar Adevarul va va face liberi" (Ioan 8,32)
"Si aceasta este viata vesnica, sa Te CUNOASCA pe Tine singurul Dumnezeu Adevarat si pe Hristosul pe care Tu L-ai trimis" (Ioan 17,3)
"noi am crezut si am CUNOSCUT ca TU esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu cel viu" (Ioan 6,69)
"noi ceea ce stim (CUNOASTEM) vorbim si ceea ce am vazut, marturisim" (Ioan 3,11)

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

P.S. precum "vulpea care nu poate ajunge la struguri zice ca sunt acri" asa si cei care nu pot intelege "lucrurile cu anevoie de inteles" fie le "rastalmacesc spre a lor pierzare" fie indeamna la ignoranta teologica, stiintifica, filozofica... iar Sfintii Parinti spun ca ignoranta este inceputul mortii, intai al mintii (moartea duhovniceasca), apoi a sufletului, apoi a trupului.

P.S2: Se observa ca nu ma pot "ridica" la nivelul inslutelor (injuriilor, violentelor verbale), nici mental, nidic duhovniceste, nici sufleteste... si nici verbal. Nu sunt priceput la asa ceva... altii insa sunt.

Asadar sa luam aminte!

În prealabil postat de Eugen7

"Somnul ratiunii naste monstri" (Franciso de Goya)

"limitele cunoasterii sunt identice cu limitele limbajului"

"Limitele limbajului meu sunt limitele lumii mele." (Ludwig Wittgenstein)

"Si veti CUNOASTE Adevarul iar Adevarul va va face liberi" (Ioan 8,32)
"Si aceasta este viata vesnica, sa Te CUNOASCA pe Tine singurul Dumnezeu Adevarat si pe Hristosul pe care Tu L-ai trimis" (Ioan 17,3)
"noi am crezut si am CUNOSCUT ca TU esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu cel viu" (Ioan 6,69)
"noi ceea ce stim (CUNOASTEM) vorbim si ceea ce am vazut, marturisim" (Ioan 3,11)

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

P.S. precum "vulpea care nu poate ajunge la struguri zice ca sunt acri" asa si cei care nu pot intelege "lucrurile cu anevoie de inteles" fie le "rastalmacesc spre a lor pierzare" fie indeamna la ignoranta teologica, stiintifica, filozofica... iar Sfintii Parinti spun ca ignoranta este inceputul mortii, intai al mintii (moartea duhovniceasca), apoi a sufletului, apoi a trupului.

P.S2: Se observa ca nu ma pot "ridica" la nivelul inslutelor (injuriilor, violentelor verbale), nici mental, nidic duhovniceste, nici sufleteste... si nici verbal. Nu sunt priceput la asa ceva... altii insa sunt.

Asadar sa luam aminte!

Frate Eugen, stii bine cata afectiune am pentru tine si cat de mult apreciez frumoasa munca pe care o depui, studiind, intru Adevar, cele mai delicate probleme cu putinta. iar asta fara sa te rupi de lucrarea rugaciunii, despre care ai postat cu smerenie multe lucruri folositoare.
In general apreciez ca ai postat tot lucruri de prima mana. Cu adevarat folositor pentru lumina noastra.
Insa vrajmasul, de cum ne vede ca mijim un strop de lamurire si ca ajutam si pe semenii nostri in unele treburi sufletesti, pune in miscare niscaiva uneltiri de-ale lui, reusind sa ne irite, sa ne infierbante, sa ne dezbine si sa ne otarasca unii conrta altora. Asa se face ca ne trezim in polemici dure noi intre noi, frate cu frate.
Adeseori am patit si eu la fel, probabil ai sesizat. Cu frica de Dumnezeu te rog, nu face ca mine! Nu te lasa momit de viclenia vrajmasului si nu intra in schimb de replici dure cu fratii de aceeasi credinta. Iti ranesti sufletul si mult chin vei gusta mai apoi. Au spus-o si altii, cei induhovniciti, o spun si eu deloc induhovnicitul insa mult patitul.
Te rog asadar, cu jena ca m-am pus in postura de a te atentiona tocmai eu, cel deseori ingamfat si rautacios, te rog sa intinzi mana ingaduintei catre fratii care ti-au gresit si, de ai cumva lucruri bune de oferit mai departe, sa o faci cu draga inima. Mai ales ca eu nu mai sunt in stare sa te insotesc, din pricina nevredniciei mele si a dificultatilor de cand a inceput scoala.
Pune dragostea la lucru, draga frate, si modereaza/imblanzeste dialogul cu Catalin, cu CristiBoss etc. Pentru buna noastra conlucrare aici pe forum, pentru acest mic respiro liber de rautate care este forumul. Ca de lumestile ciocniri si lovituri om fi fiind cu totii satui...
Te rog sa ma ierti ca am indraznit sa iti scriu asa. Stiu ca ma vei asculta cu inima si nadajduiesc ca ceea ce vei auzi va fi spre slava Domnului nostru iubit, Iisus Hristos, laudat fie in veci. Iarta-ma, bunule prieten Eugen, pentru indrazneala. Dumnezeu sa ne ocroteasca si sa ne lumineze cu harul Sau! AMIN+

[Eugen7]

În prealabil postat de ioan cezar

Frate Eugen, stii bine cata afectiune am pentru tine si cat de mult apreciez frumoasa munca pe care o depui, studiind, intru Adevar, cele mai delicate probleme cu putinta. iar asta fara sa te rupi de lucrarea rugaciunii, despre care ai postat cu smerenie multe lucruri folositoare.
In general apreciez ca ai postat tot lucruri de prima mana. Cu adevarat folositor pentru lumina noastra.
Insa vrajmasul, de cum ne vede ca mijim un strop de lamurire si ca ajutam si pe semenii nostri in unele treburi sufletesti, pune in miscare niscaiva uneltiri de-ale lui, reusind sa ne irite, sa ne infierbante, sa ne dezbine si sa ne otarasca unii conrta altora. Asa se face ca ne trezim in polemici dure noi intre noi, frate cu frate.
Adeseori am patit si eu la fel, probabil ai sesizat. Cu frica de Dumnezeu te rog, nu face ca mine! Nu te lasa momit de viclenia vrajmasului si nu intra in schimb de replici dure cu fratii de aceeasi credinta. Iti ranesti sufletul si mult chin vei gusta mai apoi. Au spus-o si altii, cei induhovniciti, o spun si eu deloc induhovnicitul insa mult patitul.
Te rog asadar, cu jena ca m-am pus in postura de a te atentiona tocmai eu, cel deseori ingamfat si rautacios, te rog sa intinzi mana ingaduintei catre fratii care ti-au gresit si, de ai cumva lucruri bune de oferit mai departe, sa o faci cu draga inima. Mai ales ca eu nu mai sunt in stare sa te insotesc, din pricina nevredniciei mele si a dificultatilor de cand a inceput scoala.
Pune dragostea la lucru, draga frate, si modereaza/imblanzeste dialogul cu Catalin, cu CristiBoss etc. Pentru buna noastra conlucrare aici pe forum, pentru acest mic respiro liber de rautate care este forumul. Ca de lumestile ciocniri si lovituri om fi fiind cu totii satui...
Te rog sa ma ierti ca am indraznit sa iti scriu asa. Stiu ca ma vei asculta cu inima si nadajduiesc ca ceea ce vei auzi va fi spre slava Domnului nostru iubit, Iisus Hristos, laudat fie in veci. Iarta-ma, bunule prieten Eugen, pentru indrazneala. Dumnezeu sa ne ocroteasca si sa ne lumineze cu harul Sau! AMIN+

Frate Ioan Cezar, iti multumesc pentru dragostea frateasca (inclusiv duhovniceasca).
Harul Domnului nostru Iisus Hristos sa fie cu noi cu toti spre mantuirea noastra, spre slava Sa si a Sfintei Sale Biserici. Amin.

[Eugen7]

Sfintii Parinti despre originile si destinul cosmosului si omului - pr. Ioan Ica, dr. Alexandros Kalomiros, diac. Andrei Kuraev, pr. Doru Costache
http://edituradeisis.ro/opencart/ind...&product_id=81

"Cum se impaca relatarea biblica a creatiei cu teoriile stiintei despre aparitia si evolutia vietii pe Pamant? [...]
In acest volum, dr. Alexandros Kalomiros, teolog si medic, ne ofera trei lecturi incitante avand drept tema: 1) referatul biblic al creatiei intr-o dubla exegeza: stiintific-naturala si profetic-hristologica; [...]
Ortodoxia face din crestinul ortodox un „materialist”, dar, in acelasi timp, omul cel mai duhovnicesc.

In doua excelente eseuri, diac. Andrei Kuraev si pr. Doru Costache, doi remarcabili tineri teologi ortodocsi din noua generatie, demonteaza inconsistenta „creationismului stiintific” opus prea facil evolutionismului materialist. Dincolo de evolutionism si creationism, de materialism si spiritualism, de biologism si de angelism, Ortodoxia adevarata ofera reale deschideri unui dialog autentic intre stiinta si credinta."

"[...]cartea lui Kalomiros... Premisele sale sunt diferite şi incitante, cu atât mai mult cu cât el pretinde că germeni a gândirii evoluţioniste se găsesc în Sfinţii Părinţi, ceea ce înseamnă că Ortodoxia nu este neapărat în contradicţie cu ştiinţa evoluţionistă. De pe această poziţie, în care Dumnezeu rămâne Creator, Kalomiros afirmă că evoluţia este procesul prin care în Universul creat a apărut viaţa şi, ulterior, omul. Binenţeles asta înseamnă că primul capitol al Genesei nu este abordat în sens literal. Nimic nou sub soare, veţi zice. E adevărat, dar farmecul începe de-acum încolo, când, pentru fiecare imagine a Creaţiei din primele două capitole ale Genesei, grecul ne va copleşi cu citate din PATRISTICA prin care va susţine că abordarea evoluţionistă nici măcar nu a fost inventată de Darwin.
[...]
Elementul esenţial înţelegerii demersului lui Kalomiros este acela de “prefigurare”. Primele două capitole din Genesa nu au fost scrise ca să ni se spună cum a fost creată lumea ci pentru a ne descrie, în temeni adecvaţi comunicării unor taine, planul lui Dumnezeu desfăşurat în Hristos de creare a unui om, căruia Fiul Întrupat îi este prototip. Aşadar Kalomiros nu împărtăşeşte opinia potrivit cărei Geneza relatează simbolic o istorie a Creaţiei, care se poate plia pe calendarul evenimentelor aşa cum îl propun evoluţioniştii, ci, în timp ce recunoaşte rolul de Creator pentru Dumnezeu, ne propune să privim aceste prime două capitole ale Scripturii ca la un tablou al întregii istorii ale omenirii. În acelaşi timp, spune el, modul în care a ales Dumnezeu să lucreze este în timp, în sezoane, prin dezvoltare, creştere şi … evoluţie. "

[Eugen7]

Sfantul Luca al Crimeei - Puterea inimii (Duh Suflet Trup)

Link direct pentru fisier in format HTML:
http://ia700801.us.archive.org/18/it...reaInimii.html

Link direct pentru fisier in format PDF:
http://ia600805.us.archive.org/21/it...ereaInimii.pdf

"Plantele, cu întreaga lor făptură, percep cu aviditate (pasiune, lăcomie) lumina, aerul, umiditatea, de care depinde întreaga lor viaţă. Ele se bucură de vânt, de lumină, de rouă, de ploaie, deci simt izvoarele lor de viaţă. De ce dar să nu admitem că ele percep şi simt viu aceste izvoare ale vieţii şi ale bucuriei lor - foarte probabil, în mod absolut diferit decât omul sau animalele, care nu au nevoie necondiţionată de lumină ca plantele? Plantele, poate mult mai intens decât animalele, simt caracteristicile cele mai fine ale solului, în care atât de bogat sunt ramificate rădăcinile lor, de care, la fel ca şi de lumină și de aer, depinde viaţa lor. Ştim noi oare cât de selectiv îşi aleg din sol diferite plante substanţele hrănitoare necesare anume lor şi nu altor plante? Oare nu este neîndoielnic că, pentru aceasta, plantele trebuie să fie înzestrate cu o sensibilitate aparte, care le lipseşte animalelor şi oamenilor? (Fechner. Gustav Theodor Fechner a trăit între anii 1801-1887 şi a fost un psiholog german. El este fondatorul psihofizicii).


„Nu trebuie să considerăm nervii drept un substrat indispensabil vieţii duhovniceşti. Corzile sunt «nervii» viorii şi ai pianului. Însă şi fără să aibă strune, instrumentele de suflat produc o muzică minunată. Plantele nu au un sistem nervos vegetativ - fără de care la om şi la animalele superioare este imposibilă desfăşurarea proceselor de digestie, respiraţie, metabolice - şi totuşi, aceste procese au loc şi la plante” (Fechner).

Dacă întoarcem o frunză de viţă de vie cu partea inferioară către lumină, atunci ea se va răsuci cu îndârjire ca să expună la lumină partea sa superioară.

Instinctele de mişcare sunt uimitoare la plantele căţărătoare. La început, planta creşte în înălţime, apoi îşi îndoaie [îndreaptă] tulpina pe orizontală şi descrie un cerc, căutând sprijin. Cu cât mai lungă creşte tulpina, cu atât mai larg este cercul pe care îl descrie, iar dacă planta nu îşi află sprijin, înaintează mai departe. În cele din urmă, tulpina nu mai rezistă propriei sale greutăţi, cade pe pământ şi începe să se târască, în căutarea unui nou suport pentru căţărare. Însă şi în acest caz se conduce după principiul selectivităţii, căci planta nu se va înfăşură în jurul suporturilor anorganice sau organice moarte, ci întotdeauna în jurul plantelor vii, de care se încolăceşte cu aviditate (lăcomie), căci rădăcinile sale aflate în pământ vor muri repede şi ea se va lipsi de hrană, pe care mai târziu o va absorbi prin papile din planta pe care se caţără.

Sunt cunoscute manifestările de somn ale plantelor, când frunzele se îndoaie sau se pliază, florile îşi pleacă [înclină] corola şi se închid. Minunat sunt coordonate mişcările pistilului unor flori pentru fecundarea cu polen.
[...]
De la clasa protozoarelor se RAMIFICA două lumi grandioase de fiinţe vii: ale PLANTELOR şi ale ANIMALELEOR. Complexitatea lumii vegetale a ajuns până la forme uimitoare, ca florile minunat mirositoare, palmierii şi chiparoşii eleganţi, măreţii cedri de Liban, stejarii puternici şi arborii sequoia, care trăiesc până la trei mii de ani. Comparativ cu acestea, par cu totul neînsemnate forme primitive ca polipii, holoturiile (castraveţii de mare), stelele de mare şi viermii, şi ar fi ciudat să recunoaştem însufleţirea acestor forme inferioare de viaţă animală, dar cu toate acestea să nu recunoaştem însufleţirea formelor vegetale superioare sau chiar grandios organizate.

Este cu totul neîndoielnic că întreaga lume vegetală şi animală e înzestrată cu darul primordial al Duhului Sfânt - duhul vieţii."
LUCA AL CRIMEEI, Sfântul, Puterea inimii, trad. Savga Evdochia, Bucuresti: Sophia, 2010., pag 74-77

Asadar sa luam aminte.
Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos. Amin.