Abstinenta sexuala. Cine si cum face?

[Eugen7]

În prealabil postat de Fani71

Exact, cred ca aceste lucruri depind de la caz la caz.

Asa este.

În prealabil postat de Fani71

Ce vroiam eu sa spun este tocmai ca nu insemana ca daca ai deja copii si nu mai vrei, trebuie sa practici de acum abstinenta totala, aceasta fiind singura cale.
Iar la unii 4, 5 copii este mult, la altii din divrese motive unul sau doi este destul.

Draga Fani71, aceste aspecte consider ca este adecvat sa fie discutate cu preotul duhovnic.

Evident ca abstinenta totala nu este singura cale... caci neputinta personala, bolile personale (trupesti si sufletesti) ne pot periclita mantuirea, atat a noastra cat si a familiei si a copiilor. (Unele persoane sunt din fire cu un libido mai mare, altele cu un libido mai mic... Un libido mai mare nu inseamna neaparat boala ci doar o energie mai mare care trebuie canalizata adecvat catre mantuire... si nu risipire pe o directie care duce la robie sexuala. De asemenea un libido mai mic nu inseamna "semn al sfinteniei" caci si cei care au activitate sexuala mai rara pot fi "robiti sexual"... precum cei care au activite sexuala mai deasa pot evita robia sexuala...)

Dar nici toate motivele sub care ne "ascundem" noi nu sunt intodeauna "adevarate". De multe ori suntem ca Adam si Eva care fugim de responsabilitate incercand sa dam vina indirect pe Dumnezeu "ca EL e vinovat ca ne-a facut asa", ceea ce este dracesc...
Consider ca daca cautam conlucrarea cu harului Duhului Sfant, vom reusi in toate caci Hristos Iisus spune "harul MEU se desavarseste in slabiciuni" adica acolo unde omul stie sigur ca nu poate tot acolo stie sigur ca poate vedea ajutorul harului lui Dumnezeu "caci la Dumnezeu toate sunt cu putinta" (Luca 1,37).

Fiecare om este unic, are neputintele sale... doar preotul duhovnic poate ajuta cu harul lui Dumnezeu pe cei doi soti ca nu cuva sa isi pericliteze mantuirea. De multe ori cautam bucuria si fericirea in familie acolo unde nu este (indepartarea de voia lui Dumnezeu) considerand din egosim si mandrie ca noi stim mai bine decat Dumnezeu... unde este fericirea, bucuria si calea spre mantuirea atat a familiei cat si a nostra personala.

Te rog sa nu ma intelegi gresit. Nu sunt adeptul nici al acriviei nici al laxismului in ceea ce priveste viata sexuala de familie, ci sunt adeptul discernamantului duhovnicesc, considerand ca activitatea sexuala in familie trebuie sa fie "reglata" duhovniceste in functie de fiecare familie, impreuna cu preotul Duhovnic si harul Duhului Sfant. Fiecare familie are crucea ei... si dupa "Golgota" urmeanza "Taborul".

Astfel consider adecvat ca nu trebuie sa ne grabim sa "punem sarcini cu anevoie de purtat" dar nici sa incercam sa il facem pe Hristos Iisus sa isi schimbe voia Sa dupa voia noastra... adica in loc sa ne hristificam noi, sa facem "Hristosi mincinosi" dupa bunul nostru plac (precum Biserica crestina a homosexualilor... etc.)

Sfantul Ioan Scararul spune ca unele persone sunt din fire mai aplecate catre vietuire virtuoasa, iar altele au o fire mai "dezordonata" mai aplecata catre "patimi" insa considera ca cei patimasi care se lupta sa fie virtuosi, chiar daca mai cad, sunt mai de apreciat decat ceialti...
Astfel Sfantul Ioan Scararul indeamna la discernamant duhovnicesc.

Nu intotdeauna cantitatea aduce fericirea si bucuria, ci calitatea, lucrul (activitatea) bine facuta, fireasca.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos. Amin.

[andreicosmovici]

În prealabil postat de Eugen7

Asa este.
Draga Fani71, aceste aspecte consider ca este adecvat sa fie discutate cu preotul duhovnic.

Mă iertaţi, dar nu este singulară atitudinea următoare: eu întreb ceva, şi mi se răspunde cu ideea următoare: "aceste aspecte consider ca este adecvat sa fie discutate cu preotul duhovnic".

Ok, dar aici este un forum. Cineva pune o intrebare, şi altcineva, dacă doreşte, răspunde. Credeţi că întrebând pe forum, greşim împotriva duhovnicilor, sau a ideii că duhovnicii, într-un final, reglează chestiuni de o anumită complexitate? În ce mă priveşte, sfatul duhovnicului rămâne la fel de preţios, chiar dacă pun o întrebare şi pe forum.

De aceea trebuie să existe responsabilitate atunci când răspundem unei întrebări. Să dozăm cât scriem (mai ales), şi ce scriem (adică nu ne înţepăm). Nu găsesc folos să mi se tot spună "du-te şi discută asta cu duhovnicul". Ştiu asta, şi tocmai de aceea scriu: fiindcă sunt deschis să aflu şi alte răspunsuri. Ştiu că nu trebuie să ocolesc sfatul duhovnicului, sau să-l înlocuiesc. Dar doresc să aflu şi alte păreri. Chestiunea lansată de mine în acest topic are caracter general, chiar dacă există aspecte ale problemei care mă pot privi în mod direct. Deci, putem discuta (doar) până la un punct despre subiect, ceea ce cred (şi sper) că şi facem. Nu este oare şi responsabilitatea noastră să încercăm să căutăm, să cerem răspunsuri în fel şi chip? Altfel, sincer, nu mai văd rostul unui forum. Sau al unei discuţii între prieteni, sau în privat. Sau în cadrul unui grup catehetic, în propria parohie.

[andreicosmovici]

Am mai intrebat, si voi mai intreba: am lansat chestiunea abstinentei, cerând răspunsuri în primul rând de la soţi şi soţii care se întâlnesc în viaţa personală cu această problemă. Am primit deja câteva răspunsuri, nu voi menţiona nume. Dar există şi intervenţii care degenerează uneori în polemici personale, şi-mi fac oricum impresia că provin de la persoane care nu sunt direct atinse de problema abstinenţei sexuale din cadrul căsătoriei. Când am întrebat în privat o persoană care răspunde pe acest forum, dacă este căsătorită şi are copii, nu mi-a răspuns. Aş fi dorit să aflu dacă ceea ce spune vine din teorie, sau izvorăşte din trăirea practică a credinţei. Asta este, nu am primit un răspuns care ar fi fost important în sine, şi nu ar fi încălcat (zic eu, deloc) intimitatea.

[Eugen7]

În prealabil postat de andreicosmovici

Mă iertaţi, dar nu este singulară atitudinea următoare: eu întreb ceva, şi mi se răspunde cu ideea următoare: "aceste aspecte consider ca este adecvat sa fie discutate cu preotul duhovnic".

Ok, dar aici este un forum. Cineva pune o intrebare, şi altcineva, dacă doreşte, răspunde. Credeţi că întrebând pe forum, greşim împotriva duhovnicilor, sau a ideii că duhovnicii, într-un final, reglează chestiuni de o anumită complexitate? În ce mă priveşte, sfatul duhovnicului rămâne la fel de preţios, chiar dacă pun o întrebare şi pe forum.

Domnule Andrei Cosmovici, mesjul meu nu a fost inteles adecvat. Indemnul meu la conslutarea protului duhovnic nu implica anumite informatii secrete (gnosticism) ci prin comparatie cu medicina, asa cum nu ne putem trata singuri desi cunoastem toate tratamentele, insa nu stim cum sa le administram, care ne-ar fi noua mai potrivite, asa este si cu duhovnicia. Preotul Duhovnic nu are el un "tratament secret" ci el ajutat de harul duhului sfant stie cum sa imbine acrivia cu laxismul avand ca scop mantuirea sotilor.
Astfel in unele cazuri pentru cei ce din fire nu se pot stapani, pentru a-i feri de pacate mai mari (malahie, pervresiuni, preacurvie) poate fi mai ingaduitor pana sotii (sau doar unul dintre ei) ajunge in niste cadre "normale"...
Pe de alta parte unii soti care au un libido mai scazut, sau nu sunt robiti de activitatea sexuala se pot considera "sfinti" si pica in pacate mai mari: mandria, slava desarta...

Oricum ideea de baza ramane: trebuie sa traim dupa voia lui Hristos, caci EL stie mai bine decat noi ceea ce este mai bine pentru fiecare in parte, si EL ne iubeste pe noi mai mult decat ne iubim noi insine pe noi.

Sper ca acesta postare sa clarifice orice echivoc anterior.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruaisca Domnul Iisus Hristos.

În prealabil postat de Eugen7

Domnule Andrei Cosmovici, mesjul meu nu a fost inteles adecvat. Indemnul meu la conslutarea protului duhovnic nu implica anumite informatii secrete (gnosticism) ci prin comparatie cu medicina, asa cum nu ne putem trata singuri desi cunoastem toate tratamentele, insa nu stim cum sa le administram, care ne-ar fi noua mai potrivite, asa este si cu duhovnicia. Preotul Duhovnic nu are el un "tratament secret" ci el ajutat de harul duhului sfant stie cum sa imbine acrivia cu laxismul avand ca scop mantuirea sotilor.
Astfel in unele cazuri pentru cei ce din fire nu se pot stapani, pentru a-i feri de pacate mai mari (malahie, pervresiuni, preacurvie) poate fi mai ingaduitor pana sotii (sau doar unul dintre ei) ajunge in niste cadre "normale"...
Pe de alta parte unii soti care au un libido mai scazut, sau nu sunt robiti de activitatea sexuala se pot considera "sfinti" si pica in pacate mai mari: mandria, slava desarta...

Oricum ideea de baza ramane: trebuie sa traim dupa voia lui Hristos, caci EL stie mai bine decat noi ceea ce este mai bine pentru fiecare in parte, si EL ne iubeste pe noi mai mult decat ne iubim noi insine pe noi.

Sper ca acesta postare sa clarifice orice echivoc anterior.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruaisca Domnul Iisus Hristos.

Subscriu in totalitate. Multumesc pentru cuvant!

[Eugen7]

În prealabil postat de ioan cezar

Subscriu in totalitate. Multumesc pentru cuvant!

Slava Domnului si Sfintilor Sai frate Ioan Cezar.
Sa le multumim asa cum se cuvine.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.