Creatie versus evolutie

[Eugen7]

În prealabil postat de ioan cezar

Realitatea e una.

Ce ESTE realitatea? Ce ESTE Adevarul?

Unii Il stiu pe Hristos (chiar si demonii) altii il cunosc pe Hristos (Sfintii, Biserica...).

"Eu sunt Cel ce SUNT" spune Dumnezeu.

În prealabil postat de ioan cezar

Reprezentarea realitatii e alta.

iar sensul existential al acestei cognitii a realitatii este cu totul altceva. Evident ca sensul existenital al reprezentarilor realitatii este "problema". Aici apar conflictele intre harul lui Dumnezeu, intre Adevar si minciuna. Dracul se ascude foarte bine in ingnoranta noastra... caci noi cand nu vedem, suntem in bezna in intuneric... sutem prada sigura a inselarii, a minciunii... insa harul Duhului Sfant lumineaza si demonii nu se mai pot ascunde si atunci cauta sa "stinga" faclia prin care lumineaza harul... asa au ucis pe Hristos si pe Sfintii sai... si cauta in continuare sa ucida sa stinga harul, adevarul, dragostea... Biserica (caci in EA lucreaza deplin si desavarsit si indumnezeitor harului lui Dumnezeu prin Hristos Iisus insusi).

În prealabil postat de ioan cezar

Noi nu procesam realitatea, ci insesi reprezentarile noastre subiective (incepind cu modelarea bioelectrica a stimulilor senzoriali in organele de simt/analizatorii) ale realitatii. Nu cunoastem realitatea, ci elaboram la nesfarsit, brodam pe seama re-prezentarii ei pe care o depanam in fiinta noastra. Aparate de vis si zbor prin vazduhuri create mintal, asta suntem...
Descriem ceea ce cunoastem, asadar ceea ce producem cu fiinta noastra programata la un anumit tip de functionare (descriem asadar re-prezentarea subiectiva, psihica, a realitatii obiective) iar nu ce nu cunoastem si nu putem cunoaste.

Suntem incapabili sa cunoastem realitatea tocmai din pricina alcatuirii noastre biopsihice.

Acum poate pricepem de ce sfintii nu cunosc ca noi, ci prin rapire in Duhul. Dincolo de piedica fatala a psihismului nostru conventional/simbolic.

Cunoasterea fireasca e o uriasa descriere a re-prezentarii, a produselor mecanismelor psihice ale eului.
Cunoasterea suprafireasca e ceea ce, poate, ravnim cu totii uneori. Dar nu ne e dat, ca nu e de folos noua. Acestora care suntem. In cercul nostru de autoamagiri si confort. La care tinem suficient de mult incat sa nu abandonam in ruptul capului lumea re-prezentarilor, de care suntem cu totul ATASATI, IMPATIMITI.
Povesti scornite despre ce nu cunoastem, de fapt - asta-i mintea omului, MULT IMPATIMITA NOASTRA MINTE.
Ca sa nu murim de plictiseala si de groaza in alegerile noastre pamantesti. Ca sa putem umbla beti si haihui in placerile noastre efemere. Cu sclifoseli, desigur, nesfarsite.

Ne invartim o viata intreaga intr-un sistem de conventii (numit cultura si subculturi) elaborate in istorie si de fiecare om pre limba lui. Nu ne scoate din acest labirint decat Cineva aflat in afara lui. Bunul Dumnezeu, adica. In (prin) Taine.
Daca ravnim pe bune.

Binevenita asertiunea dumintale frate Ioan Cezar. Subscriu... dar am si luat aminte.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos. Amin.