Creatie versus evolutie

[Eugen7]

În prealabil postat de N.Priceputu

Ceea ce vreau eu să spun, de fapt, este că raţiunea lui Dumnezeu, adică Logosul, este prezentă în toate cele pe care le-a creat. Materia însăşi, în ultimă analiză, se pare că este „nimic”, e lipsită de consistenţă, particulele subatomice se pare că au doar energie, fără masă, aşa cum sunt fotonii (care n-au masă decât în mişcare). Asta face să bănuim (sau să înţelegem) că în ultima ei adâncime materia nu există în sine, fiind o vibraţie energetică, din voia şi raţiunea dumnezeiască (cam aşa ceva spunea Petre Ţuţea).
Această raţiune care face bobul de grâu să încolţească şi spicul să crească, care face ca toate să existe cu ordine şi sens, nu e altceva decât Logosul, Dumnezeu-Cuvântul, prin Care toate s-au făcut.
Nu că El S-ar afla substanţial în cele materiale spun, ci că lumea poartă pecetea raţiunii dumnezeieşti şi prin ea există, creşte, se transformă, devine.
Înţelegând aşa, ne dăm seama că Dumnezeu este mult mai aproape de noi decât ne închipuim de obicei, fiindcă toate prin El există şi în toate este El.

Frumoasa si elocventa asertiune. Subscriu domnule N.Priceputu.

In asentimentul celor de mai sus doresc sa precizez:
Materia are "doua moduri de existenta": substanta caracterizata prin masa si camp caracterizat prin energie. Conversias reciproca a "celor doua moduri de manifestare a existentei" materiei este "cuprinsa" intr-o "simpla" ecuatie: E=m*c^2.

Despre "realitatea existentiala" a particulelor subatomice (mecanica cuantica):Dualitatea «unda-particulă» rămâne o problemă de actualitate întrucât fenomenele de măsura la nivel cuantic se lovesc pe deplin de modul de percepție (cognitie intelectuala umana) al realități la nivel macroscopic.
Pentru a ieși din impas, au fost propuse câteva soluţii precum, «Interpretarea de la Copenhaga» prin care se susține ca fizica cuantică nu descrie realitatea în ea însăși ci tot ce se poate cunoaște despre realitate».

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.