Abstinenta sexuala. Cine si cum face?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de andreicosmovici

1. Postul (respectiv abstinenta sexuala) sunt o conditie pentru mantuire? Cu alte cuvinte, daca respect poruncile lui Dumnezeu (este vreuna care stabileste relatie directa intre post si intrarea in imparatia lui Dumnezeu?), si totusi nu reusesc / nu gasesc de cuviinta sa fac efortul de a posti / de a ma abtine de la relatii sexuale in perioadele recomandate de Biserica, voi pierde in mod cert mantuirea?

Postul este materie gravă. Porunca postului este poruncă a Bisericii. Aceasta nu înseamnă că ar avea o importanţă mai mică pentru mântuire decât poruncile lui Dumnezeu, ci înseamnă că, în vreme ce Biserica nu are mandat de a modifica în vreun fel poruncile lui Dumnezeu, ea are suveranitate (care tot de la Dumnezeu vine) în privinţa poruncilor ei. Unele sunt neschimbabile, nemutabile. Celelalte sunt schimbabile, mutabile. Este ca şi când aţi întreba: "pot să-l moştenesc pe tata, dacă nu l-am supărat pe tata, ci pe mama ?". Vă răspund că tata se supără ori de câte ori o supăraţi pe mama şi că, dacă o supăraţi pe mama, singura posibilitate de a-l moşteni pe tata este să vă împăcaţi cu el. De aceea, cunoscând predispoziţia oamenilor de a neglija poruncile Bisericii, preotul întreabă adesea la spovadă: "aţi ţinut post?", "aţi fost prezent la Sf Liturghie duminicile?".

Prin urmare, fiind materie gravă, încălcările disciplinei postului au nevoie, spre remisiunea păcatului, de spovadă. Iar spovada, ca să fie bună, include hotărârea de a posti pe viitor.

Doua chestiuni, pentru această întrebare nr. 2:
- eu am argumentat, in primul rand, ca metoda abstinentei periodice nu este contraceptivă. Indiferent dacă este acceptată sau nu, totuşi metoda abstinentei periodice integrează un dat de la Dumnezeu: alternanţa perioadelor de infertilitate şi infertilitate din cadrul unui ciclu. Mai precis, cuplul observă (deci nu face activ nimic) aceste perioade, conform unor reguli clare, şi ştie când este soţia fertilă, şi când nu. Deci, chiar dacă dau mare atenţie argumentelor ortodoxe cu privire la problema generală a abstinenţei, şi încerc să le înteleg rostul, şi chiar să le aplic în viaţa personală, nu înţeleg de ce se face confuzie între metodele contraceptive efective (contra - ceptive, adică intervin într-un fel sau altul în funcţionarea corpului feminin), şi metoda abstinenţei periodice, pe care o mai putem numi şi metoda observaţiei perioadelor de fertilitate şi infertilitate. Observi ceva (se intervine cu ceva, dacă observi?), şi apoi acţionezi, dar nu la nivelul funcţionării corpului. Asta face diferenţa.

Aţi observat în mod just că metoda abstinenţei nu este contraceptivă. Deci, ea nu este păcat intrinsec. Pe de altă parte, îmi pare din aceste cuvinte (coroborate şi cu alte postări) că dv faceţi următoarele două confuzii:
-ceva, pentru a fi păcat, nu este neapărat o acţiune. Sunt păcate comisive, dar sunt şi păcate omisive. Poţi ajunge în iad făcând ceva rău, sau poţi ajunge în iad nefăcând ceea ce ar trebui să faci. Prin urmare, metoda abstinenţei nu este contraceptivă nu fiindcă ar avea caracter omisiv, pe când alte metode sunt astfel deoarece ar avea caracter comisiv, ci din alte motive.

-aplicarea abstinenţei poate fi păcat al contracepţiei nu din cauză că metoda ar fi păcătoasă, ci din cauză că intenţia poate fi, în absenţa unor motive grave, păcătoasă. Cei care citesc superficial documentul "Humanae vitae" care clarifică aceste aspecte morale sunt înclinaţi să neglijeze condiţia "motive grave", astfel ajungând la păcat nu prin metodă, ci prin intenţie.

Prin urmare,
-folosirea contraceptivelor este păcat din cauză că metoda este ilicită (cu observaţia că păcatul este consumat la contactul matrimonial sub contraceptive şi nu la priza contraceptivelor) şi intenţia nu mai contează când vorbim de păcate intrinseci: poate să fie o intenţie minunată, dintre acelea cu care este pavat iadul.
-folosirea abstinenţei poate fi păcat dacă nu există motive grave pentru ca un cuplu să se ferească de o sarcină, situaţie pe care o numim "intenţie contraceptivă".

Practic, un cuplu de buni creştini ar trebui să se întrebe o dată pe lună: "oare avem noi vreun motiv special, serios, pentru care să ne ferim de un copil luna aceasta ?". În caz de dubiu asupra caracterului serios (grav) sau nu al motivului, ar trebui întrebat duhovnicul, fiindcă nici doctorii nu îşi sunt buni doctori lor înşile.