Pentru Fumatori

[catalin2]

În prealabil postat de ioan cezar

Ce de energie alocam noi pentru dezbaterea pe marginea fumatului, in timp ce altele mai bune de vazut nu le vedem... Spun energie (viata), intrucat atentia e nimic altceva decat energie sufleteasca, energie a constiintei noastre vii. Spuneam pe alt topic legat de fumat, spre iritarea dragutilor ortodoxisti si a savantilor in pseudoteologie: dincolo de faptul ca fumatul e o complicatie evidenta a vietii, el e intr-un fel o binefacere. In ce sens?
Cu alte cuvinte, cred ca Dumnezeu a ingaduit fumatul la mine pentru ca eu sa am o cale (asta pe care de fapt am ales-o singur, iar Domnul m-a ingaduit), fie si asa dureroasa si costisitoare si riscanta pentru sanatate, ca eu sa am asadar o cale catre mine insumi cel de care ma prefac ca nu am habar.

Intr-un anumit fel ai dreptate, am citit ca suntem lasati in vreo patima ca sa ne indreptam si sa invatam sa nu ne mandrim. Dar asta nu inseamna ca e ceva bun, Domnul le ingaduie pe cele rele, dar nu inseamna ca sunt bune. Toti avem pacate si patimi, primul pas e constientizarea ca e o greseala, de aceea ne si spovedim. Daca le justificam e semnul ca nu am ajuns la primul pas, in felul acesta orice pacat poate avea si o justificare.
In al doilea rand un preot e ingaduitor la inceput, dar daca dureaza cativa ani e si o greseala sa fie tot timpul ingaduitor, omul devine si el impacat cu pacatul sau. De exemplu cineva care desfraneaza, il spovedeste o data, de doua ori, dar apoi ii spune si ca ar cam trebui sa si faca ceva, nu sa ii pice din cer. Sunt preoti care spun aceluia sa caute un alt duhovnic, pentru ca poate el nu-l poate ajuta.
Fumatul e considerat viciu, diferenta fata de alcool este ca in cazul fumatulului devine aproape intotdeauna viciu de la prima tigare, la alcool poti bea mult pana sa devii dependent (dupa parerea mea).