Creatie versus evolutie

[cristiboss56]

În prealabil postat de Eugen7

Din nefericire sunt multi care considera avatarul personalitatii virtuale de pe internet (forumuri etc) mai important decat persoana reala... si in acest spatiu virtual, la "adapostul" falsei puterii virtuale cauta sa urce cat mai sus... in neantul (mandriei, slavei desarte) virutale.
Multi nici nu sunt "bagati in seama" in realitate (socializare interpersonala adecvata, studiu adecvat, conferinte, colocvii etc) si aleg calea "razborii" virutale sa arate ca "sunt cineva"... acestia sunt asemenea "croitorasului cel viteaz" care trambita "7 dintr-o lovitura"...
ascunzandu-si meschin neputintele si traind intr-o minciuna care este "realitatea virtuala".

Doamne cat se potrivesc cele lasate de cei ce te-au iubit cu adevarat ! Oare la ce sunt bune toate invataturile de pe pamantul asta , daca nimic nu invatam si ne trufim si ne marim atat de mult .
N-ai trecut nici de asta data testul frate cu toata invatatura ta , si nu o spun eu ci Sfintii Parinti , invatatura noastra ORTODOXA !
De asta data , si nu numai , Ioan se afla mult mai aproape de cele spuse odata de Parintele Sofian despre SMERENIE , cu toate ca mai are unele scapari nedorite .
Dar hai sa invatam abecedarul , si apoi filozofiile inalte , si alte cele !
La cele spuse de tine , existe decat un leac : SMERENIA !
Exista doua smerenii, precum si doua mandrii.

Cea dintai mandrie este cand cineva dispretuieste pe aproapele sau, socotindu-l ca fiind un om de nimic, iar pe sine ca fiind mai presus decat el. In cazul in care va continua cu acest dispret si, daca nu se va trezi repede si nu se va sargui sa scape de o asemenea patima, va veni incetul cu incetul si a doua mandrie prin care omul se trufeste si se impotriveste lui Dumnezeu si pune pe seama sa ispravile savarsite, nu pe seama lui Dumnezeu Care ne spune: "Fara Mine nu puteti face nimic".

Sunt, de asemenea, si doua smerenii. Smerenia cea dintai consta in a socoti pe aproapele sau mai intelept decat sine si intrecandu-l pe el in toate; a se socoti pe sine mai prejos decat toti ( aici e tare greu mai ales pentru cei scoliti din cale afara , precum Eugen ! ! ! ! ! ! ! ). Ce greu este acest lucru: a renunta la orgoliul nostru, la mandria noastra si a ne umili din toata inima! E foarte greu, dar foarte pretios inaintea lui Dumnezeu. Iar a doua smerenie consta in a pune pe seama lui Dumnezeu toate faptele noastre bune. Aceasta este smerenia desavarsita a sfintilor. Aceasta se naste in chip firesc in suflet prin implinirea poruncilor dumnezeiesti.
Frumos cuvant si adevarat a spus Ioan , dar bine ar fi sa-l intelegem toti si mai ales sa-l punem in practica , caci practica ne omoara rau :
"O invatatura dreapta in litera dar moarta in duhul faptelor, cui foloseste?
O cocotare in varful muntelui desteptaciunii si lansarea unor arogante semnale spre cei de jos, cui foloseste?"
Un cuvant de folos a scris si Catalin , demn de luat in seama :
"Parintii ne si invata sa nu cautam slava lumeasca, pentru a nu ne mari mandria. Sa ne uitam ce s-a intamplat ci cei ce doreau sa fie bagati in seama cu evolutionismul teist: Kalomiros la sfarsit facea parte dintr-o biserica ce s-a rupt si de stilisti, era o singura biserica, fara ierarhie, fara nimic. Pr. Doru dupa putin timp a fost respins de membrii parohiei din Australia si Patriarhia i-a retras numirea."