Scrisoare deschisă pentru predarea Religiei în şcoli

În prealabil postat de laurastifter

Iată că, după ce organizaţia fundamentalist-anticreştină, vreau să spun secular-umanistă (ASUR) şi alte câteva grupări cu intenţii asemănătoare au încercat (a câta oară?) să discrediteze şi să combată predarea Religiei în şcolile publice, asociaţiile creştine n-au rămas indiferente, ci au luat atitudine.
Scrisoarea deschisă din link-ul de mai jos, adresată Ministerului educaţiei, este semnată de către asociaţiile Provita, Ortodoxia Tinerilor şi alte câteva:
http://www.provitabucuresti.ro/compo...anuale-religie

Dumnezeu să-i ajute pe toţi aceştia în misiunea lor... şi să-i ajutăm şi noi, să le fim alături!

Draga Laura, ma alatur si eu sprijinului propus de tine, si totodata vreau sa semnalez o stare de fapt din scolile noastre.
Fiind in prezent profesor la 3 licee bucurestene, am avut ocazia, vrind-nevrind (pentru ca predau psihologia si exista momente cand psihologia si teologia se apropie foarte mult, prin natura obiectului de studiu), sa iau contact si cu unele aspecte care tin de predarea religiei in scoli.
Iata primele constatari:
- desi elevii studiaza religia la scoala de 10 ani, doar o mica parte (3-4 intr-o clasa cu 30 de elevi) merg la Biserica;
- unii au icoana Mantuitorului in clasa, iar majoritatea au icoana cu Preasfanta Nascatoare si Pruncul, insa le ignora sau vorbesc in raspar despre sfintele icoane;
- am pus intrebarea (in urma unei discutii pe care un elev a dus-o pana aici) de ce numim Crucea cu termenul de Sfanta. Credeam ca e o intrebare preas impla si m-am cam rusinat cand am intrebat, mai ales ca m-am temut sa nu para o intrebare tendentioasa, mai degraba... Am aflat insa, cu uimire, ca elevii din clasa a X-a nu pot raspunde la aceasta intrebare (dupa 10 ani de studiu al religiei!), in schimb am aflat ca dau raspunsuri cu totul nepotrivite, pe care aleg sa nu le reproduc...;
- profesorii de religie nu sunt iubiti, pe motivul ca sunt reci si punitivi;
- cand s-a intamplat sa fac vreo minima referire la Scriptura, majoritatea s-au mirat ca fac aceasta iar unii au zambit neincrezator, ca sa nu spun mai mult...
- exclus ca ei sa faca vreo conexiune intre psihologie si teologie; nici macar una negativa ori nepotrivita; pur si simplu copiii nu pot sa sesizeze natura comuna a obiectului celor doua discipline (persoana, duhul, sufletul); cugetarea lor este STRICT OBIECTUALA, MATERIALISTA.

In concluzie, sa imi ierti pesimismul, dar asa cum vad ca stau lucrurile dupa 10 ani de predare a religiei in scoli, chiar daca asociatia aceea rauvoitoare isi atinge scopul (sa nu fie!), cred ca pur si simplu nu pierde nimeni nimic. Intrucat nu s-a castigat mai nimic, se pare...
De ce oare? Nu stiu. Eu doar am constatat, cu amaraciune, ca asa stau lucrurile.
Iarta-ma pentru vestea proasta, te rog!