Este Dumnezeu drept?

Tot ce avem, sunt daruri de la Dumnezeu. Nimic nu e al nostru (ca proprietate privata) : nici cerul, nici pamantul, nici animalele, nici vazul, nici auzul, NIMIC. Totul este de la Dumnezeu, „imprumutat de la Dumnezeu”. In orice clipa putem sa ramanem fara nimic. Cand trecem in viata de dincolo, luam cu noi numai pacatele nemarturisite si faptele bune. Sunt foarte potrivite vorbele Cuviosului Antonie cel Mare: <<Cei ce socotesc nefericire pierderea banilor, a copiilor, a slugilor, sau a oricărui alt lucru, să ştie întâi că trebuie să se mulţumească cu cele date de Dumnezeu; iar când trebuie să le dea înapoi, să fie gata a face aceasta cu recunoştinţă, întru nimic scârbindu-se pentru lipsirea de ele, mai bine zis pentru înapoierea lor. Căci după ce s-au folosit de cele ce nu erau ale lor, le-au dat iarăşi înapoi.>>

Daca aveti ragaz, va indemn sa cititi Conferinta preotului profesor dr. Mihai Valică; cateva fragmente sunt in continuare.
<<Nimic de pe pământ nu ne aparţine, cu atât mai putin banii şi bunurile dobândite aici.
„Iată, ale Domnului Dumnezeului tău sunt cerul şi cerurile cerurilor, pământul şi toate cele de pe el” (Deuteronomul 10, 14); „Al Domunului este pământul şi plinirea lui; lumea şi toţi cei ce locuiesc în ea”( Psalmi 23, 1); „Pământul să nu l vindeţi pe veci; că pământul este al Meu; iar voi sunteţi străini şi venetici înaintea Mea” (Leviticul 25, 23); "Al Meu este argintul, al Meu este aurul;, zice Domnul Savaot” (Agheu 2, 8); „Că ale Mele sunt toate fiarele câmpului, dobitoacele din munţi şi boii. Cunoscut-am toate păsările cerului şi frumuseţea ţarinii cu Mine este. De voi flămânzi, nu- ţi voi spune ţie, că a Mea este lumea şi plinirea ei” (Psalmi 49, 11 13).”>>

<<Tot ce a fost creat în natură a fost creat pentru om, pentru satisfacerea nevoilor proprii fiecăruia. Învăţătura Sf. Scripturi, prin care ni se comunică cuvântul lui Dumnezeu, ne spune că atunci când nevoile noastre curente sunt asigurate, ar trebui să ne arătăm mulţumiţi; iar înainte de orice nevoie este nevoia de Dumnezeu: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea vi se vor adăuga vouă (Matei 6, 33).>>

<<Cine caută cu dinadinsul bogăţia cu orice preţ: riscă să- L uite pe Dumnezeu (Deuteronomul 6, 10 12); ajunge să se lepede de Hristos (Matei 19, 21 22); cade în ispită (I Timotei 6, 9); aduce nefericire casei sale (Pilde 15, 27); nu se izbăveşte în ziua mâniei (Iov 36, 18 19). Sf. Scriptură îndeamnă la prudenţă maximă când este vorba de bogăţie şi caracterizează în termeni de îngrijorare înavuţirea şi folosirea necugetată a valorilor materiale: bogăţia este nesigură, trecătoare, înşelătoare, poate fi răpită: Psalmi 38, 6; I Timotei 6, 17; Matei 6, 19; bogăţia este izvor de neînţelegeri şi invidie: Facerea 13, 6 8; omul nu poate lua cu sine averea după moarte: Psalmi 48, 10 17; I Timotei 6, 7; adeseori, bogăţia împiedică intrarea în împărăţia cerurilor: Matei 19, 23 24; Marcu 10, 23 25; iubirea de înavuţire este cauza relelor: I Timotei 6, 10.>>

(Fragmente din conferinta „Distributism şi Ortodoxie din punct de vedere al Teologiei Sociale. Negoțul cu bună măsură nu e nici de dreapta nici de stânga, nici distributist sau civic, ci este doar de sus”Preot profesor dr. Mihai Valică, Răşinari-Sibiu, 25-28 Iunie 2012.
Textul integral pe www.apologeticum.wordpress.com