Este Dumnezeu drept?

În prealabil postat de eliza-georgiana

Iată piatra de încercare!! Iubirea, mila şi compasiunea (solidaritatea) faţă de suferinţa altuia!! Este foarte trendy cuvantul acesta “iubire” sau “dragoste”, încat deja credem că stim mai toate despre dragoste şi iubire. Este o provocare foarte mare pentru ca, tot văzându-ne în postura de compatimitori sau solidari de la distanţă, riscam să ne imunizam sensibilitatea faţă de astfel de situatii şi faţă de cei aflaţi în suferinţe.

ai vazut in pilda bogatului nemilostiv ca desi ajuns in iad, acesta nici macar nu vroia sa vorbeasca cu Lazar, desi i s-a permis sa-l vada in Sanul lui Avraam, dar bogatul s-a tinut tot mandru, chiar si in iad!! si s-a rugat de Avraam sa-i trimita pe cineva sa-l racoreasca!! chiar in fata evidentei tot n-a considerat de "demnitatea" lui sa i se adreseze lui Lazar, desi vedea cinstea ce primise pentru patimile lui!! mie mi s-a parut cutremuratoare scena!

Ne place sa credem sa suntem milosi si solidari, dar dacă am fi un pic sinceri cu noi însine, am putea observa ca iubim mai mult ipotetic pe aproapele nostru! In realitate l-am prefera sa fie cat mai departe, motiv pentru care ar trebui să recunoastem ca dragostea noastră nu se probeaza. Este chiar ipocrita! Cât de solidar te mai simţi??
Mantuitorul vorbeste cu tot dinadinsul despre cel de langa noi si ne cere pe acesta sa-l avem în vedere inainte de orice. De cele mai multe ori, pe cel de langa noi, cu nevoile sau necazurile lui, poate mai mici decat cele pe care le vedem la stiri, nu ne este la indemana a-l ajuta. Spre el ne cheama, de fapt, Mantuitorul Hristos sa luam aminte, spre cel de langa noi, nu spre cel de la distanta, pe care nu-l putem ajuta. Şi noi o facem??
Nu prea... pentru că gasim foarte multe justificari de a nu fi solidari, de a nu arata prea multă compasiune, de a nu arată prea multa dragoste şi ajutor. De ce? Pentru că cel de langa noi, de foarte multe ori ne irită, ne deranjeaza, are chiar revendicari la adresa noastra, are şi nedreptatiri. În fapt, omul cand este aproape de noi, ne şi enerveaza. El ne este foarte drag cand este departe, pentru că nu ne cere mare lucru sau dacă ne cere, neputand noi să-l ajutam, compasiunea, solidaritatea atât de trâmbiţată, pare a fi suficientă.

Şi ne întoarcem ca într-un cerc vicios la problema de fond… mândria şi iubirea de sine pătimaşă!!
In locul tau n-as fi asa grabita in afirmatii compatimitoare

Multumesc de sfat. Iar eu, in locul tau, n-as fi asa grabit sa judec pe altii. Nu ma cunosti, nu stii ce e in sufletul meu, nu stii ce gandesc eu. Poate e compasiune adevarata, poate e o simpla afirmatie plina de mandrie. Doar eu si Dumnezeu stim.

[eliza-georgiana]

În prealabil postat de Sergiu_B

Multumesc de sfat. Iar eu, in locul tau, n-as fi asa grabit sa judec pe altii. Nu ma cunosti, nu stii ce e in sufletul meu, nu stii ce gandesc eu. Poate e compasiune adevarata, poate e o simpla afirmatie plina de mandrie. Doar eu si Dumnezeu stim.

atunci, roaga-te mai fierbinte, ca Dumnezeu sa-ti trimita raspuns si sa sporesti in virtutea rabdarii! stii ca celui mandru, Dumnezeu ii sta impotriva, iar pe smerit il inalta! (si nu doar in ochii lumii, impunand respect).

Tot ce avem, sunt daruri de la Dumnezeu. Nimic nu e al nostru (ca proprietate privata) : nici cerul, nici pamantul, nici animalele, nici vazul, nici auzul, NIMIC. Totul este de la Dumnezeu, „imprumutat de la Dumnezeu”. In orice clipa putem sa ramanem fara nimic. Cand trecem in viata de dincolo, luam cu noi numai pacatele nemarturisite si faptele bune. Sunt foarte potrivite vorbele Cuviosului Antonie cel Mare: <<Cei ce socotesc nefericire pierderea banilor, a copiilor, a slugilor, sau a oricărui alt lucru, să ştie întâi că trebuie să se mulţumească cu cele date de Dumnezeu; iar când trebuie să le dea înapoi, să fie gata a face aceasta cu recunoştinţă, întru nimic scârbindu-se pentru lipsirea de ele, mai bine zis pentru înapoierea lor. Căci după ce s-au folosit de cele ce nu erau ale lor, le-au dat iarăşi înapoi.>>

Daca aveti ragaz, va indemn sa cititi Conferinta preotului profesor dr. Mihai Valică; cateva fragmente sunt in continuare.
<<Nimic de pe pământ nu ne aparţine, cu atât mai putin banii şi bunurile dobândite aici.
„Iată, ale Domnului Dumnezeului tău sunt cerul şi cerurile cerurilor, pământul şi toate cele de pe el” (Deuteronomul 10, 14); „Al Domunului este pământul şi plinirea lui; lumea şi toţi cei ce locuiesc în ea”( Psalmi 23, 1); „Pământul să nu l vindeţi pe veci; că pământul este al Meu; iar voi sunteţi străini şi venetici înaintea Mea” (Leviticul 25, 23); "Al Meu este argintul, al Meu este aurul;, zice Domnul Savaot” (Agheu 2, 8); „Că ale Mele sunt toate fiarele câmpului, dobitoacele din munţi şi boii. Cunoscut-am toate păsările cerului şi frumuseţea ţarinii cu Mine este. De voi flămânzi, nu- ţi voi spune ţie, că a Mea este lumea şi plinirea ei” (Psalmi 49, 11 13).”>>

<<Tot ce a fost creat în natură a fost creat pentru om, pentru satisfacerea nevoilor proprii fiecăruia. Învăţătura Sf. Scripturi, prin care ni se comunică cuvântul lui Dumnezeu, ne spune că atunci când nevoile noastre curente sunt asigurate, ar trebui să ne arătăm mulţumiţi; iar înainte de orice nevoie este nevoia de Dumnezeu: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea vi se vor adăuga vouă (Matei 6, 33).>>

<<Cine caută cu dinadinsul bogăţia cu orice preţ: riscă să- L uite pe Dumnezeu (Deuteronomul 6, 10 12); ajunge să se lepede de Hristos (Matei 19, 21 22); cade în ispită (I Timotei 6, 9); aduce nefericire casei sale (Pilde 15, 27); nu se izbăveşte în ziua mâniei (Iov 36, 18 19). Sf. Scriptură îndeamnă la prudenţă maximă când este vorba de bogăţie şi caracterizează în termeni de îngrijorare înavuţirea şi folosirea necugetată a valorilor materiale: bogăţia este nesigură, trecătoare, înşelătoare, poate fi răpită: Psalmi 38, 6; I Timotei 6, 17; Matei 6, 19; bogăţia este izvor de neînţelegeri şi invidie: Facerea 13, 6 8; omul nu poate lua cu sine averea după moarte: Psalmi 48, 10 17; I Timotei 6, 7; adeseori, bogăţia împiedică intrarea în împărăţia cerurilor: Matei 19, 23 24; Marcu 10, 23 25; iubirea de înavuţire este cauza relelor: I Timotei 6, 10.>>

(Fragmente din conferinta „Distributism şi Ortodoxie din punct de vedere al Teologiei Sociale. Negoțul cu bună măsură nu e nici de dreapta nici de stânga, nici distributist sau civic, ci este doar de sus”Preot profesor dr. Mihai Valică, Răşinari-Sibiu, 25-28 Iunie 2012.
Textul integral pe www.apologeticum.wordpress.com

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de MariaElena

(Fragmente din conferinta „Distributism şi Ortodoxie din punct de vedere al Teologiei Sociale.

Ma bucur sa aflu ca exista preoti ortodocsi interesati de doctrina distributismului, atat de legata de Chesterton si Belloc. Pacat ca nu (mai) avem partide care sa o sustina.

Pe www.crip.ro gasiti un articol interesant si actual, (cu referire la G.K.Chesterton şi Hilaire Belloc). Articolul „În direcţia cea bună” de David W.Cooney, e in traducerea lui Ovidiu Hurduzeu.


Despre parintele prof. dr. Mihai Valică, putem afla mai multe de pe www.wordpress.com Blog about Pr. Prof. Mihai Valica. Pe acest blog sunt mai multe articole ale parintelui Mihai, articole foarte interesante. Citindu-le (de curand) m-am bucurat, la randul meu, ca exista si astfel de atitudini.
Parintele Mihai Valică este preot paroh la Catedrala Sf. Treime, Vatra Dornei. Profesor asociat la Facultatea de Teologie Ortodoxă Dumitru Stăniloae şi la Facultatea de Medicină Gr. T. Popa din Iași. Doctorat la Universitatea „Albert Ludwig” din Freiburg, Germania (2008). Colaborări la volume colective, articole în reviste germane de specialitate, numeroase conferinţe în ţară şi străinătate.

În prealabil postat de MariaElena

Pe www.crip.ro gasiti un articol interesant si actual, (cu referire la G.K.Chesterton şi Hilaire Belloc). Articolul „În direcţia cea bună” de David W.Cooney, e in traducerea lui Ovidiu Hurduzeu.


Despre parintele prof. dr. Mihai Valică, putem afla mai multe de pe www.wordpress.com Blog about Pr. Prof. Mihai Valica. Pe acest blog sunt mai multe articole ale parintelui Mihai, articole foarte interesante. Citindu-le (de curand) m-am bucurat, la randul meu, ca exista si astfel de atitudini.
Parintele Mihai Valică este preot paroh la Catedrala Sf. Treime, Vatra Dornei. Profesor asociat la Facultatea de Teologie Ortodoxă Dumitru Stăniloae şi la Facultatea de Medicină Gr. T. Popa din Iași. Doctorat la Universitatea „Albert Ludwig” din Freiburg, Germania (2008). Colaborări la volume colective, articole în reviste germane de specialitate, numeroase conferinţe în ţară şi străinătate.

daca veti citi toata viata parerile altora nu veti fi niciodata libera. Sfatul meu pentru dumneavoastra e sa mai apucati sa si ganditi lucrurile, nu numai de gandesc alti.

[AlinB]

În prealabil postat de Sergiu_B

daca veti citi toata viata parerile altora nu veti fi niciodata libera. Sfatul meu pentru dumneavoastra e sa mai apucati sa si ganditi lucrurile, nu numai de gandesc alti.

Sfatul in sine e bun, prezentul topic e demonstratia ca in practica e mai greu de aplicat sau produce rezultate indoielnice.

Uneori e mai bine sa te iei toata viata dupa capul altuia (bun) decat sa mergi dupa cel propriu, cu pretentii de autonomie dar care nu exceleaza in obiectivism cu esecurile (mai ales spirituale) de rigoare.

In ultimul caz, autonomia nu mai e o virtute.

"AlinB;Sfatul in sine e bun, prezentul topic e demonstratia ca in practica e mai greu de aplicat sau produce rezultate indoielnice.

Uneori e mai bine sa te iei toata viata dupa capul altuia (bun) decat sa mergi dupa cel propriu, cu pretentii de autonomie dar care nu exceleaza in obiectivism cu esecurile (mai ales spirituale) de rigoare.

In ultimul caz, autonomia nu mai e o virtute."



- Pe un forum crestin ortodox, cred ca e mai bine sa-ti argumentezi parerile (atatea cate sunt, mai multe sau mai putine, in functie de pregatirea duhovniceasca si/sau culturala a fiecaruia) prin trimiteri la Sfanta Scriptura, scrierile Sfintilor Parinti, Catehismul Ortodox sau Catolic etc. Parerile strict personale, sau cele auzite de la unul si de la altul, pot sa denatureze adevarul, „pot sa ne sminteasca” - in sensul ortodox, al cuvantului: <<“Sa nu dati fratelui prilej de poticnire si de sminteala” (I Corinteni 14:13). Sminteala, a sminti, înseamnă a întoarce pe cineva de la drumul bun prin exemple rele, prin corupere. Uneori sminteala sau scandalizarea este produsă prin cuvânt, alteori, o faptă, o acţiune, un gest etc.>>
<<Deci zicea Iisus către Iudeii care crezuseră în El: „Dacă veţi rămâne întru cuvântul Meu, cu adevărat sunteţi ucenici ai Mei. Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi“.>>(Ioan 8, 31-32)
Daca citim atent cuvintele Mantuitorului Iisus Hristos, aflam ca niciunul dintre noi nu e liber, (in sensul cuvintelor lui Ioan 8, 31-32), pentru ca niciunul dintre noi nu are cunostinta Adevarului Lui Dumnezeu.

În prealabil postat de AlinB

Sfatul in sine e bun, prezentul topic e demonstratia ca in practica e mai greu de aplicat sau produce rezultate indoielnice.

Uneori e mai bine sa te iei toata viata dupa capul altuia (bun) decat sa mergi dupa cel propriu, cu pretentii de autonomie dar care nu exceleaza in obiectivism cu esecurile (mai ales spirituale) de rigoare.

In ultimul caz, autonomia nu mai e o virtute.

Nu inteleg de ce pentru tine topicul actual demonstreaza ca ar trebui sa ne luam toata viata dupa altii.

[AlinB]

În prealabil postat de MariaElena

Pe www.crip.ro gasiti un articol interesant si actual, (cu referire la G.K.Chesterton şi Hilaire Belloc). Articolul „În direcţia cea bună” de David W.Cooney, e in traducerea lui Ovidiu Hurduzeu.


Despre parintele prof. dr. Mihai Valică, putem afla mai multe de pe www.wordpress.com Blog about Pr. Prof. Mihai Valica. Pe acest blog sunt mai multe articole ale parintelui Mihai, articole foarte interesante. Citindu-le (de curand) m-am bucurat, la randul meu, ca exista si astfel de atitudini.
Parintele Mihai Valică este preot paroh la Catedrala Sf. Treime, Vatra Dornei. Profesor asociat la Facultatea de Teologie Ortodoxă Dumitru Stăniloae şi la Facultatea de Medicină Gr. T. Popa din Iași. Doctorat la Universitatea „Albert Ludwig” din Freiburg, Germania (2008). Colaborări la volume colective, articole în reviste germane de specialitate, numeroase conferinţe în ţară şi străinătate.

Din pacate par. Valica s-a implicat si in niste controverse dubioase cu niste argumente de o indoielnica valoare teologica.