Suferinta

[florin.oltean75]

În prealabil postat de cezar_ioan

Si cum anume realizam "pastrarea cu orice pret a bucuriei duhvonicesti in inima"?
Daca sta in puterea noastra aceasta, ei bine: cum facem sa fie asa?
Ca sa pastrez bucurie in inima, in timp ce sufar: ce pot face pentru aceasta? Care e "mestesugul"?

Chiar prin acest indemn

Descurajarea sau scrasnirea dintilor nu aduc nimic bun.

Firea lumeasca aflata in suferinta ii este imposibil sa tina bucuria in inima.
Pentru Har, suferinta este ca o binecuvantare, pentru ca descopera adancimi de intelegere.

Suferinta este cel mai sever, dar cel mai bun Invatator.

Mintea omului trebuie sa se straduiasca sa nu piarda ratiunea bucuriei (pasiunii) hristice in suferinta.


Acest efort omenesc, voluntar, tine usile inimii deschise Harului, chiar daca uraganul suferintei da sa le inchida cu putere.

Daca usa se inchide, se pierde legatura subtire cu Harul iar omul devine impietrit in suferinta, prigonit de multime de ganduri negre.

Insa cei credinciosi care au facut tot ce le-a stat in putere sa tina gandul la Hristos, si totusi au cazut zdrobiti in deznadejde, pot fi ridicati deodata pe aripile Harului din haul cel mai intunecat in lumina orbitoare a dragostei – prin ratiunile ascunse ale Lui Dumnezeu.