Poezii preferate...

[Ekaterina]

Nu-i pe lume om frumos
Ca romanul rusinos !
Mai romane, mai fratane,
Ce ai tu de la rusine ?!
Ca paganul tot mai rau,
Mai rau urca-n capul tau !
Nu-i pe lume om blajin
Ca romanul cel crestin !
Mai romane si mai frate,
Ce castigi din bunatate ?!
Cine-a vrut, cine-a poftit
Zilele ti-a otravit !
Cat ii lumea Domnului
Rabdator ca tine nu-i !
Mai romane, fratioare,
Din rabdare ce ai oare ?!
Numai lantul vechi pe os,
Numai timpul scorburos !
Cat ii lumea-n lung si-n lat
Om mai pasnic n-am aflat !
Mai romane, mai crestine,
Ca esti pasnic este bine !
Dar tu mori si eu tot mor,
Ce-avem noi din pacea lor ?!

[cristiboss56]

Stroe Constantin Slatineanu - Rugaciune

Urc spre lumina Ta nesfârsita scara,
Catre a Ta vesnicie trepte subrede sui...
Din când în când zgârie trupul câte un cui,
Mâinile batucite greu lutul îmi cara.
Între pamânt si cer nu ma plâng nimanui.
Gerul nu ma opreste, nici jarul din vara.
Nu stiu de unde vin, din ce tarâm, ce tara...
Cine mi-a dat puterea? ce datorez si cui?
Cât mai am de urcat? Sfârsitul este unde?
Nor plumburiu capatul departat îmi ascunde,
Nadejdile-mi pier, în vijelia pagâna.
Când privesti spre mine singur sunt, parasit,
De când ma tot muncesc, ma zbat! Cum n-am murit?
Cât ma tem sa nu cad... Ia-ma, Doamne, de mâna!

[glykys]

Haide, hai fată bălaie
Că vine Moş Nicolae!
Trebuie să curăţăm
Toate ce le încălţăm:
Papucei, şi săndăluţe,
Cizmuliţe şi ghetuţe,
Ca nu cumva Moşul bun
Să lase nuia de-alun,
Ci covrigi cu mult susan
Şi iepuri din marţipan,
Bomboane de ciocolată
In cutie colorată.
Ursuleţi din turtă dulce…
Numai Moşul ne aduce!
Sigur, doar la cei cuminţi.
Tu ai fost?Dar să nu minţi !


Sunt nervos de nu mai pot,
C-am simţit mare complot.
Moş Ene vrea să ne-adormă
Când Moş Nicolae toarnă
Dintr-un sac plin cu de toate
Bomboane şi ciocolate,
Iar la unii-o nuieluşă,
În pantofii de la uşă.
Dar acum, fiindc-am aflat,
Voi sta treaz neapărat,
Să-l văd pe Moş Nicolae
Venind prin zapezi sau ploaie,
Să ne dăruiască-n noapte
Şi pe merit şi ce poate!
Dar ce am? Mi-aşa de somn!
- Moş Ene, nu vreau să dorm.
Vine Moşul pe la gene…
– Nu te mai juca, Moş Ene!

[Mosh-Neagu]

E prima dată când îţi scriu…
Am auzit că vei veni
Cu daruri multe la copii.
Ai mei dorm toţi, că e târziu.

Scrisoarea nu e prea frumoasă.
Mă iartă! -ţi scriu la lumânare
Şi mâna-mi tremură cam tare,
Că este frig la noi în casă.

Nu sunt flămând, cu fraţii mici
Am împărţit un colţ de pâine.
M-aş bucura de-aş şti că mâine
Va fi să treci şi pe aici.

Ştiu, mulţi copii sunt cu nevoi,
Eu nu-ţi cer jucării frumoase,
Ci-n ghetele acestea roase
Să pui, te rog, ghetuţe noi!

........................

Răspunsul Moşului (Gârda Petru Ioan)

E prima dată când răspund,
Căci sigur n-am să pot veni,
Cum mă duceam pe la copii
Mai an. Acum, regret profund,

Da-s prea bătrân şi hodorog
Să pot să mai pornesc, băiete,
Şi nu mai am suman, nici ghete,
Nici sanie, nici câini. Te rog

Mai rabdă-o vreme, vezi cum faci,
Că poate s-o-ndura Guvernul
Să mai renunţe la eternul
“N-avem nimic pentru săraci”.

Dar pân-atunci, pe-această cale,
Primeşte de la Moş Crăciun
Aceste... nu ştiu cum să spun...
Aceste ghete virtuale.
...........................


Mosul Ratacit! (Culai Roman)

Copil gingas, fara ghetute
Eu ti-am primit tarziu scrisoarea!
Tot ce mai am sunt trei stelute
Sa-ti lumineze-n veci cararea.

Le am de cand eram ca tine
Si-n suflet le-am purtat mereu!
Sunt dar, chiar de la Dumnezeu
Si se numesc de fapt Sfanta Treime

Ingeri din cer ti-or da ghetute noi
Hainute, carti si pixuri fermecate.
Si fericit vei fi cu toti ai tai,
In jurul mesei pline cu bucate!

.....................................

Re- Moşul rătăcit, plenar m-a lămurit -Vali Slavu

Îngeri din cer ne-or da ghetuţe noi
Şi-o masă-nbelşugată. Aferim!
Iar pentru-aşa pomeni şi trai de soi,
E de ajuns doar, musai, să murim.

Tentaţia e mare… mese-mbelşugate,
Hăinuţe, ghete noi, chiar pixuri fermecate,
Da-ţi amintesc: flămând, desculţ e mult mai bine,
Decât să te-ntâlneşti în cer cu… ştii tu cine! (soacra decedata recent -n.a.)

.............................................


Re : Mosul Ratacit! - Culai Roman

Impovarat de ganduri si nevoi
Revin pe unde las cate un semn...
Nici nu mai stiu cum sa va-ndemn
Cand vad cam ce ganditi unii din voi !?

Spuneam mai sus ca cei cu har
Sau cei ce stapanesc bine cuvantul
Sa nu se-aplece dupa cum vrea "Vantu"
Sau sa-si inece-amaru’ in pahar !

Nu v-amagiti c-aveti solutii STAS,
Si cu atat mai greu sa le impuneti
Priviti la cer si-o rugaciune spuneti ;
E singura speranta ce-a ramas !

Doar bunul Dumnezeu ne-ar mai salva
Aceasta tara plina de minciuna !
Tot ce-a fost bun s-a-mbolnavit de ciuma
Si doar Hristos poate schimba ceva !

Ne-am urmarit si ne-am turnat si ne-am vanat
Si-am impuscat si-n ziua de Craciun !
De ce-asteptam mereu un lucru bun
Cand noi n-am inteles ce-i un pacat ?

Cine-ar plati tot raul ce ne-apasa ?
Noi vrem mereu-mereu cate ceva...
De nu iubesti, nimic nu poti avea !
De n-ai sa ierti, nu esti stapan acasa !

Sa nu imi luati de rau tot ce v-am spus ;
Si-mi cer ieratre daca v-am ranit !
Poate nu-i o-ntamplare c-am venit
V-am spus si eu trei vorbe si m-am dus!...
.............................................

Re re re Moşul rătăcit - Florian Abel


Îi înţeleg pe oamenii ca voi
Ce luminează pronia cerească,
Atunci când cei ce-s obidiţi ca noi,
Îşi mai găsesc şi timp ca să gândească.

Te-am supărat de am uitat că sunt
Clădit în "chipul şi asemănarea"
Şi m-am îndepărtat de tot ce-i sfânt;
Dar mă apucă tot mai des mirarea:

Tot după chipul şi asemănarea
Sunt cei ce-şi umilesc propriul frate?
Şi cei ce chipul ţării pângăresc?
Şi cei bogaţi prin cântece spurcate?

Îmi ceri ca şi pe-aceştia să-i iubesc
Spre-a fi părtaş în ceruri cu preasfinţii?
Ba, să mă ierte tatăl cel ceresc
Şi dă-mi o bardă să le mântui dinţii.

M-am săturat de dragostea profană
Ce-i proclamată "drumul către rai",
Nu pot sorbi prea otrăvita cană,
Iar de sunt osândit, nu-i nici un bai.

Nici Dumnezeu nu spune că-i iubeşte
Pe cei ce pângăresc dumnezeirea,
De ce-aş fi eu cel care depăşeşte
Pe Dumnezeu, răstălmăcind iubirea?
................................................

Re Moşul rătăcit - Culai Roman

"Oameni ca noi", "oameni ca voi"...
Eu nu gasesc nici o deosebire
Suntem un neam cu toti, si-o fire
Cu-aceleasi ganduri triste si nevoi !

Nu-s suparat pe nimeni, sincer spun !
Doar incurcat un pic si necajit
Ca pan’acum nimeni nu s-a gasit
Sa faca-n tara asta ceva bun!

Ma zbat intr-o parere si incerc
Sa promovez o unica gandire
De vom ierta si-om darui iubire
Ne-om dezrobi si vom iesi din cerc.

Tu spui ca dai cu barda si scoti dinti...
Cati dinti scoti tu, atatia-ti scoate el ;
Ba chiar mai multi, desi e mic si chel.
Sa-nvingi tre’sa iubesti si sa nu minti !!

Cu ce suntem noi mai presus
De cei cu dragostea profana ?
Zambind, le dam sa bea aceeasi cana
Si am uitat de jertfa Lui Iisus.

Sunt 20 de ani de ura ;
Se-ntorc soldatii in mormant !
Mai este oare-n noi un lucru sfant ?
Avem masuri, dar nu avem masura !!

Pe cine sa iubeasca Dumnezeu ?
Suntem bolnavi, nu are ce alege !
Cu legi facem mereu fara-de-lege
Si niciodata nu-L chemam la greu !

Poate-s naiv, eu stiu ? Si da si nu.
Dar cred ca-i tot ce ne-a ramas acum :
Sa ne unim "cei cu cuvantul bun"
Sa spunem : Doamne, fa dreptate, Tu !!

.................................................. .......

(Dupa un an)
Speranţa moare ultima... - Vali Slavu

Ţi-am scris şi-acum, a doua oară,
Vreo patru rânduri încropite
Şi-aceleaşi ghete ponosite
Te-au aşteptat pe prispă-afară.

Dar n-ai ajuns la noi, sărmanul,
Ţi-e greu ca să ne faci pe plac,
Fiind şi tu tot mai sărac,
Dar poate vei veni la anul…

.........................................

Sursa: http://www.poezie.ro/index.php/poetr...%C5%9F_Nicolae

[cezar_ioan]

Ce desfatare, Moshule!....
Frumos (desi, desigur, trist), frumos!
Cum stie romanul sa bata saracia de afara cu un cantecel pe dinlauntru...

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de cezar_ioan

Ce desfatare, Moshule!....
Frumos (desi, desigur, trist), frumos!
Cum stie romanul sa bata saracia de afara cu un cantecel pe dinlauntru...

Romanul s-a nascut poet, Cezare!... Iar tu... nu faci nici pe departe exceptie! Am vazut si am apreciat mult stilul tau! Felicitari sincere!

Cuvântul
de Daniel Turcea

Adevărul s-a revelat în cuvinte
şi în tăceri,
în minuni şi-n legi de minuni,
în metafore şi-n numere,
dar mai ales în taine.

şi iată, la plinirea răutăţii veacurilor,
în trup omenesc,
unindu-ne cu El.

Dar ce-a a fost înainte de El şi-a continuat
fără El, poartă stigmatul sterp al
lipsei de har, al apostaziei,

nu prin iniţiere se lasă descoperit
Adevărul, El nu este un secret,
ci însăşi desăvârşirea,
cea care arde vasele literelor
şi-ar face grămăjoară de cenusă,
gândul cel orgolios.

El, Adevărul, Se descoperă
pe cât îi este cu putinţă celui
ce-L caută, ce-L doreşte,
ce-L iubeşte, ce-L crede,
ce traăeşte în El,
Se descoperă prin
traire...
celor cu inima curată,
blânzilor şi smeriţilor lumii,
celor ce pot iubi,
Desăvârşirea,
Izvorul,
Iubind astfel pe fiecare om,
fratele lui.
Ascet este cel ce nu
urăste nici un om, chiar când
acesta îi doreşte moartea.
Cel ce-i iubeşte pe toţi,
iată suprema asceză.

El a pătruns esenţa lumii
văzute şi nevăzute,
acela nu mai poate muri.

Dar nu există luptă cu sine
şi cu aparenţele lumii,
cu trupul şi cu spiritul,
ca intregul cosmos, ca această
acesză a dragostei
umile, desăvârşite...

cel ce o trăieşte până la
sfârşit, până în prima zi
a veşniciei, a începutului
trăirii, urcării, progresului
veşnic în Adevăr,
este un stâlp al lumii,
a regenerat lumea,
acea lume ce place lui
Dumnezeu,
lumină şi dragoste...

iată de ce iniţiaţii,
ştiutorii de secrete ale lumii,
magicieni - amici ai întunericului-
descoperitori de numere
de formule, de puteri,

alchimişti ai cuvintelor
- şi numai atât -
nu au cum, netrăind,
nefiind fii ai Adevărului, să-l
cunoască.

Simpla enunţare a unei
taine nu este taină,
dar cel ce o cunoaşte şi
o trăieşte, cel
ce i-a gustat răcoarea,
flacără numind-o, însăşi
cuvintele cu care-o face
alcătuiesc acea taină.
Fără Har, nimeni
nu poate trăi în adevăr.