Postul negru

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de cezar_ioan

Eu cred, si sper sa primiti ca e doar opinia mea si nimic altceva, ca postul, cu atat mai mult postul negru, este cu totul dependent de rugaciune. Legatura organica si, cumva, reciproc generativa...
Spun aceasta deoarece mi s-a intamplat, cu ceva vreme in urma, sa traiesc printr-o anumita experienta personala "post si rugaciune". Am inteles atunci cu totul altfel acest "si rugaciune", dumnezeiesc cuvant indreptator.

Rugăciunea pentru creştini trebuie să fie în fiecare zi, indiferent dacă e post sau nu. Cantitatea şi calitatea rugăciunilor depinde de fiecare în parte.

Pentru mine, scopul postului cu vegetale este în primul rînd unul curativ, pentru detoxifierea trupului. Scopul real al postului adevărat, cel cu abţinere de la mîncare este, da, de a slăbi trupul pentru a creşte claritatea minţii şi calitatea rugăciunii. Aceste avantaje dobîndite în urma intrării în stare de ketoză nu ne sînt date în cazul unei diete vegetariene, care este bună şi ea, dar care nu este un post în adevăratul sens al cuvîntului. Şi spun asta din experienţă proprie, deoarece din primăvară sînt vegetarian şi precizez: fără carne, peşte, ouă, lactate.

Eu am tras o concluzie care mi se pare firească, dacă e să fim sinceri cu noi înşine: omul e construit pentru a consuma hrană vegetală, aşa a fost designul iniţial al Logosului (Facerea 1, 29). Posturile de peste an ar trebui să presupună lipsa hranei pentru perioadele respective şi doar consumul de apă plată (nu sucuri de fructe, nu zeamă de legume). Şi fără relaţii intime. Ăsta ar fi cazul ideal care are o mulţime de avantaje pe plan fizic şi duhovnicesc.

În timp, Sfinţii Părinţi au adaptat regulamentul acestor restricţii alimentare din cauza slăbiciunilor oamenilor, prin pogorămînt, în acelaşi fel în care Domnul ne-a dat voie să consumăm carne fără sîngele ei (Facerea 9, 3) deşi intenţia Lui iniţială nu a fost asta. Deci am ajuns acum să ţinem un soi de "post" care era cîndva o stare de normalitate.

În încheiere, îmi amintesc o frumoasă proorocie a unui Părinte din Pateric:

PENTRU AVVA ISHIRION
Fratii parinti ai Schitului au proorocit pentru neamul cel de pe urma. Ce am lucrat noi?, ziceau
ei. Si raspunzand unul din ei, mare cu viata si cu numele, avva Ishirion, a zis: noi poruncile lui
Dumnezeu le-am facut. Si raspunzand fratii au zis: dar cei dupa noi, oare ce vor face? Si a zis
: vor sa vina la jumatatea lucrului nostru. Si au zis fratii: dar cei dupa dansii? A zis avva
Ishirion: nu au nicidecum lucru cei ai neamului si randului aceluia, ci va sa le vina lor ispita.
Si cei ce se vor afla lamuriti in vremea aceea, mai mari si decat noi si decit parintii nostri se
vor afla.