Nelamuriri din citate - "nu esti de-al Nostru"

[sophia]

În prealabil postat de leonte

Deci:
O femeie s-a dus sa roage la mormantul lui Iisus si Maica Sa n-a lasat-o sa intre ca nu era de-a Lor.
Femeia a chemat diaconul si a impartasit-o.

Intrebari:
Numai cu acel Botez a devenit de-a Lor?
Adica eu imi imaginez ordinea asa: sa crezi, sa te botezi si apoi sa te impartasesti.



Pana aici totul e clar...



Corect!
Doar ca sfanta Evharistie "infiintata" la cina cea de taina, nu se refera la paine, vin pocal si lingurita, ci la a fi partas cu bunatatea cu harul si cu toate Tainele/Secretele Duhului Sfant. Randuiala pe care o avem noi astazi nu este cea practicata de Iisus si de apostoli. Noi avem o randuiala frumoasa, dar randuiala nu este tot una cu Evharistia in sine. Taina Evharistiei este un eveniment care nu se vede cu ochiul trupesc. Nu toti cei casca gura sa inghita vin cu paine, primesc si Duhul Sfant. Nici lingura, nici painea, nici vinul nu sunt izvor de Duh Sfant. Singurul Izvor de Duh Sfant este Dumnezeu Tatal si se revarsa instant in inima care este coplesita de emotia nimicniciei.
Clericul care a impartasit-o, pe langa paine si vin cu lingurita (sau ce randuiala o fi avut atunci, este irelevant) a facut-o sa inteleaga Cui avea sa se inchine de fapt. A facut-o sa intelegea ce trebuie sa "caute", ce asteptari sa aibe de la rugaciune. A facut-o partasa la Taina Evharistiei, nu doar i-a dat si gata: "Du-te femeie in drumul tau, ca ti-am dat!"

Sufletul femeii era "deschis" spre a primi Duhul Sfant, la fel ca paganii netaiati imprejur pe care Petru a fost "nevoit" sa-i boteze. Evenimentul acelei sfintei taine, misterioase si greu de priceput, la care au participat cei doi, a declansat in sufletul femeii trairea duhovniceasca desavarsita a Harului lui Dumnezeu. Prin aceasta ea devenise "de-a noastra"; adica prin Harul dobandit, nu prin simpla inghititura luata.

Cat despre botez, ea fusese deja botezata, altminteri evident ca nu se putea "impartasi". Ceea ce-ti starneste confuzia este probabil, daca era botezata de ce "nu era de-a noastra"?. Pentru ca nu dobandise Harul doar prin botez. Femeia mai avea nevoie de ceva, care sa-i faca acel declic, care sa-i starneasca in inima fiorul iubirii sincere de Dumnezeu. Altfel, avea sa mearga la mormant si sa "se roage doar cu buzele".
http://www.youtube.com/watch?v=5YYF-5EC0Vc

Eu nu mai stiu pe de rost pilda aceasta, la care ai facut referire. Daca as citi-o in intregime te-as putea lamuri. Dar din citatul si intrebarile postate de tine, mie doar explicatiile astea imi vin in minte.

Va rog eu nu mai duceti discutia in balarii.
Vreau si eu sa ma lamuresc.

Revin la subiect.
Exact, vreau sa inteleg ce anume insemna "nu esti de-a noastra".
Bun, acum presupunem ca era botezata. Atunci nu era totusi eretica.
Si ce rost mai are povestirea.
Discutia acolo era despre eretici, iar Sever si cu femeia asta erau considerati eretici.
Si daca femeia era botezata crestin, de ce nu se putea ruga acolo?
Cum adica se ruga numai cu buzele?

Adica eu inteleg ce vrei tu sa spui, dar mi se pare anormal.

S-o luam de la capat:

Noi suntem botezati in biserica ortodoxa. Cu asta avem voie sa intram in biserica, sa asistam la slujba si sa ne rugam in biserica si chiar si La Sfantul Mormant. Si totusi femeia nu "era de-a lor".

Este asa?

Mai departe:

Ne impartasim cu trupul si sangele Domnului. Ne face mai buni, dar crestini ortodocsi deja suntem. Sf. Impartasanie este un pas in plus. Ar trebui sa simtim/traim mai bine credinta si pe Domnul. Dar depinde acum de fiecare din noi...

Si pentru Sf. Impartasanie ar trebui postul si mers mereu la biserica, rugaciune, deci un ciclu intreg.

S-ar putea ca atunci la un loc s-o fi si botezat si impartasit. Atunci ar fi clar.

Dar ma intreb din nou: Iisus nu a alungat pe nimeni. Oamenii veneau la ei cu credinta. Inca nu aparuse nici Sfanta Euharistie si nu stiu nici daca erau botezati. Dar ei credeau, simteau. Si asta ii ajuta.

"Indrazneste femeie, mare este credinta ta!" asa spunea femeii bolnave care s-a atins de el. Sau credinta ta te-a vindecat. Deci aveau credinta.
Cum o masura si vedeau pe atunci Iisus?

Si ultimul pas era renuntarea la lume, adica monahia, precum Maica Domnului si apostolii. Poate ca asta insemna "de-ai Lor"...