Conducatorul ideal...

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Miha-anca

Sa stii ca si omenia se invata!
Stand mai multa vreme in strainatate, inveti f repede acest lucru si apoi ti se pare ciudat ca unii nu stiu ce e acela respect. De vina e educatia comunista, care se baza pe dispretul fata de subalterni. Unii, dupa cum se vede nu au primit alta educatie. Si nici credinta.

Omenia e binecunoscuta poporului roman, de unde si vorba stramoseasca "om de omenie", precum si diverse cugetari/proverbe: "Lacomia strica (pierde) omenia." "Omenia-i mai scumpa ca avutia." "Cine se poarta cu omenie, pe sine se cinsteste." "De ce are omu casa cu patru pereti? Ca sa odihneasca pe drumeti." etc.

Stind mai multa vreme in strainatate poti sa iti pastrezi omenia, sa o slefuiesti sau sa o pierzi. Se cunosc destule exemple, pentru fiecare categorie...

Educatia comunista, fiind facuta de oameni in carne si oase, care aveau si ei un suflet, uneori admirabil, avea destule parti bune, inclusiv destula omenie. Parintii mei au fost comunisti (ca mai toata lumea care lucra in invatamant, nu-i asa?) si m-au invatat sa fiu om de omenie. La fel m-au invatat si bunicii si rudele si cam toti oamenii din satul meu pe care am avut fericirea sa ii cunosc in copilarie. (Iar daca nu am reusit eu sa fiu pe deplin un om de omenie, ca asa am ales eu cum m-o taiat capu, asta e deja alta treaba. A mea, iar nu a "educatiei comuniste".)

Apoi, omenia nu se exprima doar in relatiile ierarhice (sefi si subalterni), nu doar la serviciu, ci in orice imprejurare unde se intalnesc cel putin doi oameni. De pilda in familie (unde pur si simplu sunt situatii cand lipseste omenia), pe strada, in parc, pe forum etc.
Omenia e o trasatura de caracter. Deci are de-a face cu orice relatie interpersonala (intrucat la asta se refera caracterul - la relatii intre oameni).

In fine, o marturisire cu mana pe inima: sa ma fereasca Sfantul sa ajung sa invat omenia intr-o tara straina!
Deocamdata nu e cazul. Avem si noi, pe-aici, destula omenie, inca. (Nu ca n-ar fi loc de imbunatatit, totusi, macar pe ici pe colo...)