O posibila contradictie intre notiunile de Rai si Iad

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de nutucutu

Ori "intelegeti", ori stiti cu certitudine. Pana una alta cred ca nu stiti mai nimic, in afara de o perpetua comparatie catolici versus ortodocsi, cu concluzi previzibila, ortodocsii sunt superiori/ unici etc. In cazul de mai sus ati inteles gresit, as fi curioasa sa stiu de unde. "Chinuiala" de a obtine iar harul sfintitor nu are nici o legatura cu ceea ce ne invata Biserica Catolica.

deci,... cum vine de fapt?
am o curiozitate sincera.

[nutucutu]

În prealabil postat de Patrie si Credinta

deci,... cum vine de fapt?
am o curiozitate sincera.

Care este curiozitatea, mai exact? Cum pierdem si redobandim harul sfintitor conform invataturii Bisericii Catolice?

[Demetrius]

În prealabil postat de nutucutu

Care este curiozitatea, mai exact? Cum pierdem si redobandim harul sfintitor conform invataturii Bisericii Catolice?

Da, cum catolicii pierd si redobandesc harul sfintitor in mod diferit(zici tu) decat ortodocsii.

[nutucutu]

În prealabil postat de Demetrius

Da, cum catolicii pierd si redobandesc harul sfintitor in mod diferit(zici tu) decat ortodocsii.

Eu am spus asta?! Ati inteles gresit. Cititi mai bine postarea lui Catalin:

În prealabil postat de catalin2

In catolicism, desi pare asemanator, e o teologie mult diferita de cea ortodoxa. In cazul in care cineva face un pacat eu inteleg ca nu e vorba ca e pedepsit de cineva, ci ca el se pedepseste, isi pierde harul si trebuie sa se chinuie sa il obtina iar.

Deci, conform perceptiei de mai sus, daca eu fac un pacat trebuie sa ma pedepsesc singura si sa ma chinui sa redobandesc harul. Acest lucru nu are nici o legatura cu invatatura Bisericii Catolice, pe care, nu stiu de ce, banuiesc ca o cunoasteti mai bine decat mine.

Revenind la intrebare, Catehismul Bisericii Catolice este foarte clar in aceasta privinta. Nu mai caut pe net ca sa dau referiri exacte, dar stie orice catolic ca harul sfintitor se pierde prin pacat (iar aici e putin de vorbit despre ce inseamna pacat) si se redobandeste sau sporeste prin sacramentul Pocaintei si al Sfintei Euharistii. Pana acum eu nu am auzit in Biserica Catolica ca unui om, oricat de pacatos ar fi, sa i se interzica impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului ani de zile. Din contra, preotii pe care ii cunosc recomanda impartasirea cat mai deasa, chiar zilnica, pentru ca Trupul si Sangele Domnului este medicamentul nostru in lupta cu cel rau. Deci ideea ca eu, ca pacatoasa, trebuie sa ma chinui sa obtin iertarea Domnului nostru este destul de straina de Biserica Catolica. Mai amintesc ca in Biserica Catolica exista o multime de sarbatori care ne amintesc special de marea iubire a Domnului nostru si de faptul ca el ne asteapta sa ne ierte, cu o iubire nesfarsita, cum sunt: Cristos- Regele Universului, Preasfanta Inima a Lui Isus, Sarbatoarea Milostivirii Divine. Toate aceste sarbatori ne indeamna sa fim curajosi si sa credem ca sfintenia e posibila, in ciuda defectelor noastre.

[Demetrius]

În prealabil postat de nutucutu

Eu am spus asta?! Ati inteles gresit. Cititi mai bine postarea lui Catalin:

Deci, conform perceptiei de mai sus, daca eu fac un pacat trebuie sa ma pedepsesc singura si sa ma chinui sa redobandesc harul. Acest lucru nu are nici o legatura cu invatatura Bisericii Catolice, pe care, nu stiu de ce, banuiesc ca o cunoasteti mai bine decat mine.

Da, ati sustinut asta; recititi postul dvs #128.
Portiunea boldata se "traduce" cu cainta si pocainta, asa ca nu e cu nimic diferita.

Revenind la intrebare, Catehismul Bisericii Catolice este foarte clar in aceasta privinta. Nu mai caut pe net ca sa dau referiri exacte, dar stie orice catolic ca harul sfintitor se pierde prin pacat (iar aici e putin de vorbit despre ce inseamna pacat) si se redobandeste sau sporeste prin sacramentul Pocaintei si al Sfintei Euharistii. Pana acum eu nu am auzit in Biserica Catolica ca unui om, oricat de pacatos ar fi, sa i se interzica impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului ani de zile. Din contra, preotii pe care ii cunosc recomanda impartasirea cat mai deasa, chiar zilnica, pentru ca Trupul si Sangele Domnului este medicamentul nostru in lupta cu cel rau. Deci ideea ca eu, ca pacatoasa, trebuie sa ma chinui sa obtin iertarea Domnului nostru este destul de straina de Biserica Catolica. Mai amintesc ca in Biserica Catolica exista o multime de sarbatori care ne amintesc special de marea iubire a Domnului nostru si de faptul ca el ne asteapta sa ne ierte, cu o iubire nesfarsita, cum sunt: Cristos- Regele Universului, Preasfanta Inima a Lui Isus, Sarbatoarea Milostivirii Divine. Toate aceste sarbatori ne indeamna sa fim curajosi si sa credem ca sfintenia e posibila, in ciuda defectelor noastre.

Singura diferenta o vad in practica(nu in dogma) diferita privind impartasirea; ambele sunt... bune.

Am boldat o secventa ca sa subliniez un punct de vedere strain de BC(dpmdv); eu chiar trebuie sa ma chinui(atat in BC, cat si in BO) sa obtin iertarea Domnului nostru, adica sa ma caiesc din greu, caci altfel spovada nu e dreapta daca vin lunar cu aceeasi "greseala" la spovada.

[nutucutu]

În prealabil postat de Demetrius

1.Da, ati sustinut asta; recititi postul dvs #128.
Portiunea boldata se "traduce" cu cainta si pocainta, asa ca nu e cu nimic diferita.

Am recitit postarea si nu vad ca as fi sustinut ceea ce spuneti dumneavoastra.Dar asta nu cred ca are prea mare importanta

În prealabil postat de Demetrius

Singura diferenta o vad in practica(nu in dogma) diferita privind impartasirea; ambele sunt... bune.
Am boldat o secventa ca sa subliniez un punct de vedere strain de BC(dpmdv); eu chiar trebuie sa ma chinui(atat in BC, cat si in BO) sa obtin iertarea Domnului nostru, adica sa ma caiesc din greu, caci altfel spovada nu e dreapta daca vin lunar cu aceeasi "greseala" la spovada.

Cainta si pocainta sunt un lucru, iar chinul de a obtine iertare si implicit harul e altceva. Userul Catalin spunea ca noi, catolicii, trebuie sa ne chinuim sa obtinem harul, iar eu spuneam ca din contra, Biserica Catolica ne invata ca Domnul e bucuros sa ne acorde iertarea si ajutorul in drumul nostru spre El. Lupta cu demonii, ispitele, pacatul e grea, dar ajutorul e pe masura. Din vietile sfintilor eu am observat ca adevarata cainta este cu atat mai mare cu cat sufletul e mai curat si deci mai plin de har. O cainta autentica nu ne-o da decat Duhul Sfant si de multe ori un om foarte pacatos nu e capabil de cainta adevarata. Asta nu inseamna ca el nu primeste iertare pentru pacatele lui la spovada.

Presupunem ca un om are viciul betiei. In rest e un om bun, drept, bland. Se lupta cu acest viciu, dar, din pacate, din cand in cand se imbata din nou. Pana la urma el lupta cu un demon si uneori e invins. El este iertat la spovada de greseala in care a cazut a nu stiu cata oara cu toate ca de fiecare data a luat hotararea sa fuga de ocaziile de pacat si sa nu mai pacatuiasca. Perseverand insa, intarit de harul obtinut in urma spovezii si de Trupul si Sangele Domnului, cu timpul va incepe sa greseasca din ce in ce mai rar, pana ce va invinge definitiv demonul betiei. Iar cand va invinge acest demon va aparea urmatorul cu care se va lupta si tot asa, pana ce, cu ajutorul Domnului, ve deveni liber de pacat. Acest om nu e lipsit de har pentru ca nu a invins de tot pacatul. Din contra. Atata vreme cat el face tot ce-i sta in putiinta pentru a face voia Domnului, poate sa stea linistit si nu are de ce sa se teama pentru mantuirea lui pentru ca Domnul apreciaza la fel de mult lupta.