Vreau sa plec de acasa...

[inamuresan19]

În prealabil postat de Yasmina

Ai primit sfaturi foarte bune si frumoase Ina,sper sa ai un moment de ragaz si de interiorizare incat sa realizezi ca toti acesti oameni deosebiti ti-au dat sfaturile cu dragoste si pretuire nedorind raul,neimplinirea sau nefericirea ta.

Si eu am avut o experienta asemanatoare cu parintii,insa dupa trecerea perioadei inflacarate a celor 19,20 de ani am realizat ca nu exista parinti care sa vrea raul,poticnirea si nefericirea copiilor.
Copiii si adolescentii nu sunt caracterizati de intelepciune si experienta,ci mai ales de naivitate si idealism;tocmai din acest motiv parintii"stiu mai bine" si se implica mai mult in decizia viitorului copiiilor.

Mama ta poate are un fler anume care ii spune ca prietenul tau nu prea arata a cap de familie,la ai lui 22 sau 23 de ani cat are.Unii oameni sunt mai idealisti, altii sunt mai pragmatici.In urma acestei manifestari,poti observa ca nu este nici o problema pt ultimii sa-si intemeieze o familie de timpuriu,chiar dupa terminarea liceului;pe cand pt primii-idealistii-acest episod poate dura pana se mai aseaza,coc,maturizeaza.

Asa,cum s-a mai spus,acesta este un an foarte greu pt tine,ideal ar fi sa nu te consumi intre drame sentimentale si viitoarea ta educatie ci sa te concentrezi mai bine.Pai tocmai in stresul examenului de bacalaureat cand mai ai timp de naveta la Galati?

Probabil ca si acest aspect o irita pe mama ta,ca nu poti avea o iesire standard in oras,de cateva ore ci pt a te intalni cu el trebuie sa fi plecata poate pt un weekend intreg de acasa.
Ce faci atunci?Stai la el?Iti iei camera la hotel?
Normal,ca nu este pe placul parintilor aceste aranjamente care implica"relatii"fara angajamente serioase inca...
Sunt amenintati,poate,si de sarcinile neplanuite care se pot ivi la acest nivel al relatiei.Tu inca locuiesti cu ei,iar pregatirea ta pentru a lua viata in piept este cam...minuscula.

Esti pregatita sa poti creste si intretine un copil?Prietenul tau are o parere buna,pozitiva despre copii sau acest subiect ii provoaca repulsie?

Din comentarii,nu am dedus ca ar exista planuri de viitor care sa va sustina relatia,ci doar planuri cu bataie scurta,cum ar fi parasirea casei parintesti.Si ce se va intampla dupa?
Va mutati impreuna necasatoriti,neavand nici binecuvantarea parintilor,nici pe cea a Lui Dumnezeu?
Grea relatie,fara prea multi sorti de izbanda.
Acum el iti promite ca va veti casatori candva,insa asta nu are relevanta,se poate intampla,cum la fel nu se poate intampla!Deocamdata nu exista nici o certitudine,decat vagi sentimente de iubire si tandrete.

Domnul sa-ti calauzeasca pasii cu dragoste si promite-ne ca o sa mai scrii.

Nu ii provoaca repulsie copii, insa vrea sa nu ii lipseasca nimic unui viitor copil al lui si sa fie fericit. Nu e vorba de copii, pe viitor ne-am gandit decat la casatorie si sa reusim sa avem casa noastra, sa muncim si dupa copii, sa aiba totul.
Eu nu am avut sansa sa plec la el, nu ma lasa parintii, nu am cum, el vine mereu aici.