Invidia

[guardian knight]

ca de obicei e plin numai de teoreticieni...

da...hai sa vedem ce invidii concrete a avut sau are...fiecare !!!

poate din aceste exemple personale,am invata fiecare cum sa ne ferim de ele pe viitor !!!

de exemplu eu am fost invidiat de destule ori de catre potentiali prieteni,pentru starea materiala...asa de tare ,inca nesuportand ei acest lucru s-au indepartat,dar vazand asta, si eu de ei !!!

si asa am ramas fara prietnei, de aia nu cred ca e posibila prietenia intre un om sarac si unul bogat !!! pentru ca,cel sarac va avea mereu tendita sa fie invidios !

Nu mi s-a părut că s-a vobit din punct de vedere teoretic, ci practic.

Dacă însă vrei şi alte exemple, eu am fost invidioasă pe cei mai apreciaţi ca mine, geloasă pe cei mai iubiţi decât mine... Ca să nu mai spun de invidii de genul "ea se îmbracă mai frumos" sau "e mai talentată" sau "e mai bună" etc. M-am spovedit câţiva ani de păcatul acesta până am simţit o ameliorare şi mi-am dat seama că la Dumnezeu e loc pentru toată lumea şi am şi eu destule de care să mă bucur, nu e cazul să mă amărăsc uitându-mă în curtea vecinului. Sper că am folosit bine timpul trecut...

Referitor la prietenia dintre bogaţi şi săraci, s-ar putea ca gândul bogatului că cel sărac îl invidiază să fie de fapt expresia invidiei bogatului... dovada faptului că germenul invidiei dospeşte în cel bogat, în pofida stării lui materiale bune. Aşa cum am spus mai sus, invidia poate avea diverse obiecte, nu doar starea materială...

E adevărat că o diferenţă de stare materială nu ne permite să facem anumite lucruri împreună, dar prietenia presupune afinităţi şi preocupări care nu ţin de starea materială... Spre exemplu la biserică vin oameni de toate categoriile şi se leagă diverse prietenii, care depăşesc adesea clasificarea bogat - sărac...

Şi încă ceva: expresia lipsei invidiei este să ne bucurăm sincer de realizările aproapelui, chiar şi atunci când noi nu am avut parte de ele. Doamne ajută-mă să pot face aceasta!

[Cornel Urs]

parerea mea este ca neoprotestantii (cum ar fi Ciprian Mustiata sau osutafaraunu) ne invidiaza pe noi, ortodocsii, deoarece avem o religie atat de bogata in binecuvantari, iar ei nu ! de aia si vin pe acest forum ortodox, insa pana nu vor accepta pe Hristos, nu se poate sa devina ortodocsi asa cum au fost odata, insa dezertand, au tradat pe Mantuitor..totusi noi ii asteptam cu bratele deschise, dar ei trebuie sa-L accepte pe Hristos...

[sophia]

Se poate spune ca in invidie sunt doua persoane. Si foarte adesea nu persoana care invidiaza este vinovata, ci cea care este invidiata.
Sora geamana a invidiei este in acest sens mandria/lipsa de smerenie.

Daca cel care este invidiat ar da dovada de smerenie si ar imparti, invidia nu ar mai exista.

De multe ori exista nedreptate. Persoana care invidiaza poate ca nu doreste neaparat un lucru anume de la celalalt, ci dreptate.
Si tot de multe ori invidia este provocata, sau/si intretinuta din afara, de un tert.

Ex.: ai doi copii. Unuia ii oferi mai multa iubire, sau chiar si lucruri materiale, il sustii mereu. Celalalt il va invidia, isi va dori sa fie dreptate, sa primeasca si el ceea ce i se cuvine si lui. Si tu, ca parinte, esti vinovat in acest caz.

Si omul este mai vulnerabil la anumite pacate, in cazul acesta invidie si mandrie, in situatii in care nu-i merge bine si tot i se mai ia in loc sa i se mai si dea putin. Balanta, in loc sa se echilibreze, se inclina tot mai mult pe o parte.

Unii sunt foarte doritori de lucruri materiale (bani, masina, casa etc.), altii de lucruri morale (recunoastere, succes, iubire).
Si poate ca lipsa acelor lucruri morale este mai dureroasa, pentru ca tine de suflet.

Si cum faci daca invidia ta, o nedreptate vizibila este intretinuta de un al treilea? Cum faci cand tu ai vrea sa te vindeci de ea, dar nu se poate?
Tu te stradui, te duci si te spovedesti. Dar daca celelalte doua parti nu se schimba (cel ce e mandru si cel care intretine invidia din afara) nu se schimba si fac tot mai rau?

Si ce faci daca aceste lucruri se intampla chiar in biserica si cel vinovat este chiar preotul? Sunt destule cazuri din astea.

Nu e chiar asa de simplu cu pacatele. Iei buretele si gata s-au dus. E lucru sensibil si de timp, de rabdare.

Si poate ca aici este locul acelei pilde cu: "celui bogat i se va mai da, celui sarac i se va lua". Care este talcuirea? Caci nu cred ca Dumnezeu se referea la a face nedreptate.
Tot timpul in pilde se spune ca cel bogat sa dea si altora. Si atunci?

Personal vad invidia ca rezultat al nedreptatii. Sigur unii sunt mai sensibili, deci mai predispusi, altii cu pielea mai groasa si nu le pasa (chiar si aici e loc de invidie!).
Si da, mi se intampla adesea. Dar la mine sub forma: as vrea sa fim/avem/facem impreuna. Nu sa iau de altul. Ci sa fie dreptate/echitate.
Sa avem toti. Sunt o mare aparatoare a dreptatii si a celui nedreptatit.

[Cornel Urs]

În prealabil postat de sophia

Ex.: ai doi copii. Unuia ii oferi mai multa iubire, sau chiar si lucruri materiale, il sustii mereu. Celalalt il va invidia, isi va dori sa fie dreptate, sa primeasca si el ceea ce i se cuvine si lui. Si tu, ca parinte, esti vinovat in acest caz.

in acest caz nu este invidie !

[cezar_ioan]

În prealabil postat de sophia

Sora geamana a invidiei este in acest sens mandria/lipsa de smerenie.

Saru'mana, Sophia!

[glykys]

Bun si folositor topic! Si eu am invidiat, mai ales in copilarie, si am fost invidiata, din mai multe cauze, dar niciodata materiale. Invidia, fie ca a venit din partea mea, fie ca a fost indreptata asupra mea, mi-a adus numai daune sufletesti, dintre care cea mai apasatoare pentru mine in copilarie era lipsa unor prieteni adevarati. O relatie de prietenie bazata pe incredere, care sa dureze, si in care fiecare sa daruiasca si sa primeasca neconditionat. Mi-a daruit Domnul si asa ceva, in adolescenta si mai ales de acum cativa ani. Mereu zic si ii dau slava ca mi-a daruit asa prieteni buni - cativa, acolo - pe care eu nu ii merit. Uitandu-ma inapoi si citind mesajele voastre, sunt doua lucruri esentiale, as putea spune, pe care le-am invatat din experienta.
Primul lucru este concluzia postarii lui Ioan Cezar:


"Invidia lui fusese cealalta fata a lipsei mele de smerenie. La saracia mea el a raspuns cu o alta."

Un om invidios nu este decat un om sarac, dar si omul invidiat, cel putin cateodata, provoaca sentimente de invidie tocmai din cauza unei saracii sufletesti si mai ales a unei lipse de smerenie. Cand iti scoti in evidenta anumite calitati pe care le ai si pe care stii ca celalalt nu le are, dar tanjeste dupa ele, e oarecum firesc sa te astepti sa fii invidiat.

Al doilea lucru: folosul spovedaniei. Am spovedit si eu, mult timp, precum Annyta, nu doar invidia, ci si unele lipsuri sufletesti pe care le aduce mandria, sentimentul de superioritate, impresia cum ca nu esti precum toti ceilalti... E o solutie eficienta, insa inainte de asta trebuie sa vina constientizarea acestor lipsuri si dorinta de indreptare. Plus ca trebuie si lupta continua, cu pronirile rele din suflet. Trebuie lucrat mult la comportament si la schimbarea atitudinii de autocentrare. O fiinta autocentrata nu e neaparat una ingamfata, plina de ea, ci si una care isi plange de mila si se vaita de propriile boli si neputinte, fara sa faca nimic concret sa iasa din aceasta stare.

Apoi, pot spune ca oamenii care tin cu adevarat unul la altul, care sunt intr-o comuniune mai profunda decat interesele de moment, de orice fel, nu se invidiaza. Uitandu-ma la prietenii mei, constientizez ca au multe calitati si realizari, pentru care odinioara i-am invidiat pe altii, macar ca le aveau intr-un grad mai mic. Totodata, observ ca nici ei nu ma invidiaza pentru anumite lucruri pentru care ma invidiau candva altii. Aici poate fi insa vorba si despre alte aspecte, pe care oamenii mai superficiali sau mai temperamentali, sa zicem, le sesizeaza mai greu: faptul ca, de fapt, in spatele oricarei calitati sta multa truda sau niste sacrificii pe care nu toti sunt capabili sa le faca sau ca o anumita calitate compenseaza niste lipsuri pe alte planuri.

Ca tot a fost vorba si de partea financiara, in grupul meu de prieteni este si o persoana pe care toti ceilalti o pretuim mai cu seama pentru bunatatea ei si pentru spiritul sau de sacrificiu Pentru toti are cate o vorba buna, chiar daca ii mai spunem cu totii ca trebuie sa invete sa mai spuna si nu. Ei, fata asta se imbraca modest, mananca modest, e tot timpul pe drumuri, vorbeste foarte cumpatat, e extrem de muncitoare, foarte silitoare la invatatura si sare in ajutorul tuturor. Asa, cand ai vedea-o, ai spune ca e dintr-o familie de oameni educati si cumsecade, care au crescut-o foarte frumos, dar nimic mai mult. A avut de curand un mare necaz in familie. Si atunci am cautat si eu pe internet si am descoperit ca face parte dintr-o familie bogata, cunoscuta, cu parinti in functii publice importante. Dar ea niciodata nu a lasat aceasta impresie nimanui, nu s-a laudat cu starea ei, nu a facut acte de generozitate ostentative, ba chiar se ferea sa vorbeasca despre parintii ei, din delicatete fata de noi, ca nu cumva sa ne simtim inferiori sau sa starneasca invidie.

[Cornel Urs]

o prietenie curata este FARA invidie !

cand exista INVIDIE, este doar interes si dusmanie in ascuns !

[cristiboss56]

In ultima sa postare , Ioan Cezar , ne da un remediu , un remediu in a inlocui invidia ( mandria din noi ) cu modestia unei simple cereri : " Te rog , vreau sa am si eu ce ai tu . Ofera-mi sau invata-ma, te rog " . Si tot fratele nostru adauga : << Cine face asta , cred ca deja isi taie invidia si desigur , zgaltie bine radacina ei , mandria >> . M-au marcat aceste cuvinte bine asezate si bine gandite , dar cred ca atunci cand suntem in stare sa cerem celui de langa noi asa ceva , deja suntem aproape vindecati de invidie , si ne vedem de ale nostre , fara sa mai tanjim la realizarile vecinului , colegului , prietenului , etc .
Ma intreb , poate fi vorba de o prietenie adevarata atunci cand invidia incepe sa apara in relatia de prietenie ? Sunt sigur ca exista prieteni care intr o situatie sau alta s-au invidiat , dar au stiut sa tina invidia sub control , caci si asta-i o "realizare " pana la urma !
Draga guardian knight , cred ca nu trebuie transformat acest thread intr un loc de spovedanie , iar cine considera ca are de dat exemple personale , s-o faca , si daca ai citit marturia lui Ioan Cezar , cred ca si tu si ceilati am inteles ceva spre folosul nostru al tuturor .
Spui ca ai fost invidiat de "prieteni" pentru starea ta materiala , si asa ai ramas fara acei "prieteni "! Pai , sa te bucuri ca s-a intamplat asa ceva , caci numai prieteni nu au fost aceia .
Chestia ca, omul sarac va invidia tot timpul pe cel bogat , e adevarata in parte , dar cel smerit nu o va face , si sunt destule exemple in lecturile noastre , dar aici vorbim de omul de rand , omul pacatos , adica de noi , si in parte ai dreptate !
Annyta , sa sti ca femeile se invidiaza mult mai mult cand vine vorba de tinuta , de imbracaminte , precum si cand vine vorba de talent in ale gatitului , in facerea de prunci , etc . Sunt cazuri reale , si le observam lesne cand cineva care nu poate avea copii , invidiaza pe cel cu copii , si nici asta-i nu-i bine , dar asta-i firea omului "cazut " !
Cornel Urs , esti tare simpatic , cai cum o dai , tu tot de problemel tale te expui , de asta data despre "amicul " tau Ciprian M.
Sophia , tu dai vina nu pe cel care invidiaza ci pe cel invidiat ! Ma rog , iti respect gandirea , dar nu sunt deacord cu ce scri. Te rog din tot sufletul sa ma ierti , dar stiu durerea ta din trecut , si poate si de acum , si inteleg modul tau de gandire , raportat la suferinta ta pe deplin justificata .
glykys , mi-ai amintit de copilarie in postarea ta , si este cu adevarat o boala a copilariei , invidia asta , dar aici aspectul nu este asa de grav , si un rol important au cei sapte - noua ani de acasa , baza educatiei , a abc-ului in acest sens .
Ma bucur sa aud ca ai avut , sau mai ai prieteni adevarati , sau poate tu esti mult prea buna si smerita , neobservand realitatea mai putin placuta , si adaugi ca omul invidios este un om sarac din toate punctele de vedere , si asa este cu adevarat !
Din nou pentru Cornel Urs , spui ca o prietenie curata este fara invidie sicand exista invidie , este doar interes si dusmanie in ascuns ! Pai , societatea actuala pe asta isi cladeste relatile pe interese si dusmanie , si iti mai spun ca prietenia adevarata este o floare din ce in ce mai rara !
O zi buna sa aveti !

[glykys]

Cristi, eu nu cred ca economicul determina spiritualul. Asta e teza pe care se bazeaza doctrina comunista. Zic destui: a, pai ala e bogat, isi permite sa faca milostenie, eu sunt sarac, eu sunt nedreptatit, vai de mine! Punem prea mult pret pe latura economica si prea ii dam voie sa influenteze atat de mult viata spirituala. Am mai scris eu pe forum despre omul sarac cu handicap locomotor care vine pana in mijlocul bisericii, de cei cativa lei primiti isi cumpara lumanari, prescura si da banii primiti in pomelnic, la altar, si daca se intampla, la sfarsit, sa primeasca mai mutl de un pachet, il imparte si el la alti saraci. Cred ca mai degraba saracia accentueaza anumite trasaturi de caracter, cum sunt rautatea, invidia sau chiar lacomia, dar in niciun caz nu le determina. Tot asa cum si bogatia accentueaza, dar nu determina lacomia, mandria, dispretul fata de ceilalti.

Daca ar fi asa, inseamna ca toti bogatii ar fi oameni darnici - ca au de unde, nu? - si toti oamenii saraci niste rautaciosi si niste zgarciti. Or realitatea este adesea exact invers.

Ai mare dreptate ca fiecare vine pe lume cu un bagaj ereditar, apoi dobandeste un anumit bagaj educational si emotional, mai ales in primii sapte ani de acasa. Cred ca ar trebui sa ne cercetam mult mai bine copilaria si "apucaturile" de atunci, pentru a intelege de ce suntem asa acum. Eu ma infior de cata rautate si cate porniri rele pot acumula copiii in aceasta varsta - si am gasit destule si la mine.