Alternativa la cardurile de sanatate cu cip

Legislaţia României prevede cu privire la confidenţialitate că nici măcar “ rudele de gradul I nu au acces la datele medicale ale unui pacient, nici măcar după moartea acestuia, dacă pacientul nu-şi exprimă acordul in acest sens.”

Secretul profesional va fi încălcat atât timp cât diverse „entităţi”(enumerate mai sus) vor avea acces la informaţiile medicale ale pacientului, informaţii pe care le vor furniza medicii. Medicul este obligat să pastreze secretul professional!(Art. 17, 18, 19, 20 din Codul Deontologic al Medicilor).

- chiar responsabilii statului implicaţi în această reformă, au afirmat faptul că „singura garanţie o va constitui doar calitatea morală a celor care administrează sistemul şi baza de date” (fapt semnalat de altfel şi de specialiştii în etica informaticii)

- chiar specialiştii în tehnologia informaţiei atrag atenţia asupra vulnerabilităţii sistemelor informatice , asupra securităţii sau fiabilităţii insuficiente a reţelelor informatice, precum şi asupra aspectelor etice ale utilizării sistemelor informatice./

. Nu am niciun control asupra datelor personale care vor fi introduse şi actualizate şi de către persoane necunoscute mie( fiind ulterior stocate într-o bază de date) şi mă expun riscului de a deveni victimă a “agresiunii informatice”, care se poate manifesta sub următoarele forme:
-utilizarea neautorizată a datelor de către angajaţii a căror sarcină este să actualizeze fişierele cu informaţii;
-scurgerea accidentală de informaţie, prin neglijenţă sau
-lipsa de atenţie a unor angajaţi sau prin accesul unor intruşi;propagarea de erori şi pagubele pricinuite de acestea (pagube
în acest caz, cu atingere directă a datelor cu privire la starea mea de sănătate, ceea ce
poate determina erori diagnostice şi terapeutice ulterioare, cu potenţial risc vital);

-folosirea intenţionată a datelor în scopuri pe care unii oameni le consideră obiecţionabile(...)”

Consider că sistemul de identificare a asiguraţilor pe baza cardului cu cip este experimental, în sensul în care nu există o experienţă probată suficient care să ateste că introducerea lui serveşte scopurilor proclamate de autorităţi: eradicarea fraudelor şi economisirea banului public.

Concluzia “lipseşte orice analiză etică a acestei acţiuni”!