Drumul spre calugarie

În prealabil postat de leonte

Sunt foarte multe astfel de exemple si ele incep imediat dupa Edictul de la Milan, iar Patericul Egiptean este o veche marturire in acest sens. Diferenta dintre sfintii patericului si ierarhii contemporani ai Imperiului Bizantin (sau ce a mai ramas din el), consta in felul de a pune problema. Iata un exemplu antagonic de abordare a problemei mantuirii:

sec IV -> "Toti se vor mantui, eu singur voi pieri."
Sec XX-XXI -> "Toti ceilalti vor pieri, doar noi ne vom mantui."

Eu n-as generaliza. Cand spun asta, ma refer la cei sfintii veacurilor din urma, la sfantul Nectarie, la Sfantul Siluan Athonitul, la Sfantul Ioan Iacob Hozevitul, la Sfintii Inchisorilor. Duhul Sfant e acelasi. Acum ca si atunci, Duhul Sfant Duhul Sfant coboara doar in inimile smerite. Iar mesajul transmis Sfantului Siluan Athonitul ne incredinteaza inca o data ca Acela Care S-a nascut intr-o pestera saraca ne vrea smeriti si acum:

,,Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui!"

http://www.scribd.com/doc/51782409/S...adul-Smereniei

Mandria a fost si este dusmanul mantuirii noastre, asa cum reiese si din aceasta minunata carte.