Drumul spre calugarie

[sophia]

În prealabil postat de alecsandra_ldc

"Oameni buni, pentru ce judecati si batjocoriti lumea? Pentru ce ii puneti pe toti in aceeasi oala? Dupa ce criterii judecati voi? De unde ii stiti voi pe toti?"

Eu cred ca intentia nu a fost sa ii judece pe toti ca fiind rai ci sa faca o comparatie intre "toti" care traiau pe vremea bunicilor si "toti" care traiesc in ziua de azi.

Si nu stiu daca e neaparat rau sau bine, dar niste schimbari sunt evidente in ziua de azi.

Ceea ce era o gluma intr-un videoclip muzical unde intr-o comunitate americana de habotnici revistele playboy aveau ca poze niste femei care isi dezgoleau gleznele, intr-un fel pe vremea bunicilor era adevarat.

La ei nu era la moda sa vezi femei dezbracate ca sa o alegi pe cea care arata mai bine sau sa alegi dintr-o gama diversa de produse pe cele care te elibereaza de stres, durere, sau iti ofera senzatii care mai de care mai deosbite.

La ei totul se obtinea prin munca; daca voiau prajituri, si le preparau, nu mergeau imediat la cofetarie ca sa ia ei, inaintea urmatorului client, prajitura care pare mai apetisanta.

Pentru asta aveau nevoie de sanatate si putere de munca si cum nu exista o gama de nutritionisti, medicamente etc, se bazau mai mult pe ajutorul lui Dumnezeu.

Pentru vremea care le infleunta recolta, pentru copiii primiti pe care nu si-i "planificau familail"..erau mai legati de Dumnezeu si probabil de asta erau mai dedicati rugaciunii.

Astazi, cu toate progresele tehnologiei, tehnicii, stiintei etc, oamenii au ajuns mai "independenti"...au ajuns sa se conduca mai mult dupa ei insisi, si sa-L considere mai mult pe Dumnezeu un fel de optiune sau un specialist in probleme de credinta sau spiritualitate la care apeleaza cand au nevoie si cand nu exista alt specialist pentru asa ceva.

Si acum e doar o parere intuitiva a mea..Au aparut tot felul de carti de rugaciuni si acatiste pe piata disponibile tuturor credinciosilor, si e un lucru bun dar...dupa parerea mea probabil incorecta si mandra, observ tot felul de oameni prin biserici citind rugaciuni complicate si acatiste parca asteptand ca prin asta sfantul respectiv sa nu-i refuze...mai inainte de a fi stabilit un canal de comunicare intre ei si Dumnezeu sau sfantul respectiv, inainte de a fi invatat bazele rugaciunii prin practicarea ei.(adica senzatia ca Dumnezeu te-a auzit, si asculta ce ii spui, nu e doar un monolog etc)

Ori bunicii nu aveau solutii "de-a gata", nu cumparau de la biserica produse care sa le "aranjeze" relatia cu Dumnezeu, munceau in felul lor pentru asta.

Nu zic ca toti oamenii de azi sunt la fel, dar exista o tendinta a vremurilor.Noi din ziua de azi avem mai mult impresia ca ne putem descurca si fara Dumnezeu.

Tocmai ca nu mi se pare corect sau potrivit sa facem astfel de comparatii nici macar intre generatii.

Eu nu stiu ce si cum faceau oamenii pe vremuri. Nici macar de bunicii sau strabunici mei nu stiu. Nu toti au bucuria sa traiasca cu mai multe generatii.
Stiu numai putin si ceea ce stiu este ca munceau.
Asa cum spuneai si tu. Pentru toate celea munceau.
Si respectau oamenii. Si au trecut prin necazuri, razboaie si suferinte.
La tara sunt alte probleme si activitati si respect mult oamenii de acolo care muncesc, la fel ca si pe cei care muncesc la oras.

Nu sunt in masura (eu) sa judec credinta omului si mai ales dupa programul lui zilnic, dupa fire, sau dupa avere.

Asta ma deranjeaza in mesajele colegilor.

Eu nu ma vad in ceea ce scria Mosh_Neagu si m-a deranjat mesajul lui nu numei pentru mine ci si pentru altii nevinovati pe care ii baga in oala.

Nu ma vad in gramada aceea, mai intai pentru ca eu nu cred in gramezi, ci cred ca fiecare este altfel, o individualitate si pentru ca eu de ex. sunt altfel.

El scria acolo de femei care stau tolanite si fumeaza privind telenovele si sotul sta si el si se lafaie in pat.

Dar nu suntem tot asa. Si nici partenerii nostri de viata.
Nu e cazul sa ne laudam aici, dar nici sa fim batjocoriti.
Nu fumam toti si nu stam toti tolaniti si nici nu vrem toti averi si puteri.
asta vroiam sa spun ca ma deranjeaza.

Ca nu e nimeni sfant este drept si normal.

Si da sunt diferente intre generatii si este si asta normal.
Nici cei de la tara nu sunt la fel cu cei de la oras. Tot normal.

Si nu stiu eu ce credinta avea sau are unul si altul.
Este ceva atat de personal si delicat.

Tot sunt criticata eu si mesajele mele.
Mesajele nu stiu de ce nu sunt inteles.
Scriu cu suflet, cu blandete (nu-mi permit sa jignesc pe cineva) si clar, in limba romana.
Da, pun mult suflet si am multa experienta de viata din care vreau sa transmit.
E rau?
Eu dau citate. E drept. Scriu totul prin prisma mea. Forumul nu este cerc elitist.

Si da, nu sunt perfecta in credinta, am multe rataciri si probleme.
Imi trebuie nu carti si teorie, ci indrumare practica, catehism, raspunsuri la intrebari si nelamuriri.
Am anumite limite in intelegere si simtire. O fi si vina mea si a altora.

Si consider ca toti suntem asa. Nimeni nu este perfect in credinta, toti au limite si probleme, orice ar spune ei aici si si-ar da cu pumnul in piept.

De fapt nici nu stiu ce cereti de la mine, sau de la altii. Si ce ar trebui sa fac.

Nu, pentru manastire nu sunt precis. Si cu asta am cam spus totul, pentru ca am impresia ca asta se cere (aici) si se critica: sa devenim monahi si sfinti.

Suntem oameni aici care ne zbatem la zero si cu viata si cu credinta.
Nu este adevarat ca ma razvratesc, sau nu asa pe oricine si pe orice, ci pe cei care nu inteleg ca nu putem fi toti la fel (nu in credinta).

Si chiar unii dintre noi (eu una nu pot vorbi in numele altora) chiar suntem pe metereze in credinta si chiar ne zbuciumam.
Pentru ca ne straduim, facem ceva, asa cum putem si stim si ne chinuim sa imbinam viata lumeasca cu cea duhovniceasca, sa muncim, sa ne vedem de familie, de cei din jur, sa nu uitam de Dumnezeu in nici om clipa.

Si stam cu frica in suflet: vai, o fi pacat ce fac. Ni se insufla permanent ca totul este pacat pe lumea asta.
Si ne straduim sa facem cat mai bine. Si stam cu frica.
Fiindca este multa frica in credinta, frica aceea de necunoscut, de a nu face pacatul in mod voit, de a nu stii cum e mai bine sa faci si etc.
Si este presiune, sunt cerinte. Cine nu are de la natura niste capacitati simte frica si presiune si obligatie. Altii simt numai placere si usor.
O fi asa.

Si ce este mai rau, este spre deosebire de alte domenii unde avem profesori si sfatuitori, in credinta nu avem cu cine vorbi. Preotul si cine are un duhovnic bun. Si nu au timp. Si cand sa intrebi.
La predica asculti si taci. Te duci la biserica si te intorci in camaruta ta.
Si ramai tot tu singur cu Dumnezeu si cu rugaciunea.

Citim de unul si altul, dar este totusi de necomparat. Fiecare avem viata noastra. Unul s-a zbatut in pustie, altul in puscarie, altul se zbate in manastire, iar noi laicii ne zbatem in lume cu multe. Zau ca da, nu stam cu tigara in gura tolanit.

Uneori te gandesti ca este mai bine la manastire. Nu ai atatea griji si lupte, nu sta nimeni cu ochii si gura pe tine. Si totusi nu se pot compara.
Exista si acolo greutati si in lume altfel de greutati.

Nu la toti ne este data manastirea, sau preotia. Ci ne este data viata in lume si lupta.

E zbucium mult in credinta si Dumnezeu ne vede si cei ai Lui din cer pe fiecare cat ne straduim si ce face.
Nu-i chiar asa usor pe cat spuneti si credeti voi.