Drumul spre calugarie

[adam000]

În prealabil postat de alecsandra_ldc

E ca si cum ti-ai pune peste tot fotografii prin casa cu persoana iubita. Inseamna ca o iubesti mai mult? Sau ca ea doar pt asta ar trebui sa te iubeasca?

Nu inseamna neaparat ca o iubesti mai mult, dar daca nu ai in casa nici o fotografie cu persoana care zici ca ti-e iubita, sau ai doar o singura fotografie la care te uiti cand iti mai aduci aminte ca "trebuie" sa faci asta, atunci SIGUR nu iubesti persoana respectiva!

În prealabil postat de alecsandra_ldc

Poate cei care se roaga cred in ele..dar ma duc cu gandul la "Ei, care secatuiesc casele vaduvelor si de ochii lumii se roaga indelung, isi vor lua mai multa osanda. "

Cine te-a pus pe tine judecator peste ei??? Tu cu osanda (si rasplata) ta, ei cu a lor. Nu tu imparti osinda, nici rasplata. Ci Dumnezeu. Iar daca imparti tu osinda in locul Lui, tu cunocand poruncile... mai gandeste-te daca e bine ce faci!...

În prealabil postat de alecsandra_ldc

Daca ar crede asa de mult in folosul lor (al acatistelor), de ce nu insarcineaza o singura persoana, cum de altfel...iarasi supriza...este preotul, care in fiecare biserica inchinata unui sfant citeste, cu slujba!, el om sfintit deci cu autorizatie, acatistul sfantului chiar de mai multe ori pe saptamana...sa se roage pt mai multi.

Asta e chiar amuzanta! Ai vreo cunostiinta bolnava? Imagineaza-ti ca ai avea si i-ai zice: daca crezi ca medicamentele recomandate de medic ajuta, de ce nu desemnezi pe o singura (alta) persoana care sa ia medicamentele respective de mai multe ori pe saptamana pentru toti bolnavii (si pt cunoscutul tau bolnav si pt altii)!
Crezi ca s-ar insanatosi acel cunoscut al tau daca altul (desemnat) ar lua medicamentele in locul lui? Crezi ca persoanei desemnate sa ia medicamentele altora s-ar folosi de pe urma lor?

În prealabil postat de alecsandra_ldc

Eu ii vad pe fiecare cu carticica lui in mana, fiecare rugandu-se pt el..macar de ar spune Tatal nostru...dar in acatiste, desi sunt si rugaciuni comune gen Imparate ceresc ...sunt formulari de genul :

"Cel ce versi mir de mult pret la toata lumea si mie celui nevrednic si mai mult decat toti pacatos, daruieste-mi ca sa-ti aduc tie cantare, Parinte Nicolae. Tu, ca cel ce ai indraznire catre Dumnezeu, slobozeste-ma din toate necazurile ca sa cant tie : bucura-te, Sfante Ierarhe Nicolae, mare facator de minuni!"

Sintem datori sa ne rugam si pentru noi (pentru ca NIMIC nu putem face fara Dumnezeu! Iar sfintii prin rugaciunile lor mijlocesc pentru noi in fata Lui Dumnezeu) si sintem datori sa ne rugam si pentru semeni.

Cand vei constientiza ca AI NEVOIE de Dumnezeu pentru ca NIMIC nu poti face fara El, atunci vei incepe sa te rogi si pentru tine.

Iar acatistele sint o (ocazie de) cateheza absolut minunata! Nu toti citesc Filocaliile sau scrierile Sfintii Parinti. Insa dintr-un acatist poate invata si intelege orice crestin.
Iata, ce cateheza minunata, din acatistul Sf Grigorie Decapolitul:

Bucura-te, caci cu secera rugaciunii ai curatit spinii patimilor;
Bucura-te, caci cu plugul infranarii ai arat pamantul sufletului tau;
Bucura-te, ca ai semanat intr-insul semintele dreptei credinte;
Bucura-te, ca dintr-insele odraslesti noua roadele tamaduirilor;
Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Grigorie!

Cati dintre noi cei ce sintem foarte preocupati de ce fac (dar mai ales ce nu fac! sau ce gresesc) ceilalti, care vestnic comentam si carcotim despre ce fac ceilalti, CATI dintre noi ne straduim in permanenta sa ne curatam prin rugaciune permanenta personala (referitoare la noi) spinii patimilor proprii?
Cati dintre cei preocupati de ce fac semenii, de ce fac sau nu fac preotii, oare cati dintre ei se nevoiesc spre infrinare, ca sa isi are pamantul sufletului propriu, precum ne invata acatistul Sfantului Grigorie? (macar de l-ar citii acestia ce strimba din nas la notiunea de acatist, mult s-ar folosi!)

În prealabil postat de alecsandra_ldc

Dupa parerea mea, oamenii fara discernamant care citesc asa..in biserica, de ochii lumii...pt ca vrei nu vrei iti atrag atentia..sunt penibili. I'm sorry ca vorbesc asa.

Ei sint marturisitori ai Lui Dumnezeu in felul lor pentru ca nu se rusineaza de El. Ei nu se rusineaza si nu se simt penibili sa stea de vorba cu El si o fac oricand si oriunde si, bineinteles, cu atat mai mult in casa Lui (biserica). Tu insa te rusinezi de El (de vorbirea cu El - pentru ca rugaciune inseamna vorbirea cu Dumnezeu) si consideri ca e penibil ca cineva sa vorbeasca Lui Dumnezeu in casa Lui.
Oare ti-ai pus vreodata problema cum crezi tu ca v-ar percepe Dumnezeu pe voi (pe aceia si pe tine) vazand diferenta de raportare la El? (nu mie sa imi raspunzi la aceasta intrebare, ci tie sa iti raspunzi in sinea ta)

[sophia]

Imi place articolul de astazi de pe prima pagina:

http://www.crestinortodox.ro/diverse...ea-127067.html

Exact asta prezinta: daca un crestin (ortodox) trebuie sa ignore lumea (si deci sa aibe grija numai de el, credinta lui, relatia lui cu Dumnezeu, manatuirea lui), sau dimpotriva (vezi pilda samariteanului).

Si iata:
"Credinta este ca un mers pe sarma, iar sub noi este o prapastie gata sa ne inghita la fiecare pas gresit. Putem cadea pe o parte facand din dezinteresul fata de lume dezinteres fata de semeni. Dar putem cadea pe partea cealalta facand din intereseul fata de lume ideologie. Ambele ipostaze sunt din pacate, bogat reprezentate astazi."

"Exista crestini pentru care lumea nu mai exista. Conteaza doar ei, persoana lor particulara si Dumnezeu. Toata munca lor asupra lor insisi, posturi, privegheri, rugaciuni sunt o afacere privata, cu care nimeni din afara n-are nimic de-a face. Astfel de oameni ar trece (si trec adesea, de fapt) pe langa cel cazut intre talhari (parabola samarineanului milostiv este spusa de Matuitorul la Luca 10, 30-36) cu cea mai mare indiferenta. Treaba asta, cu oblojitul ranilor si alte ingrijiri paleative, nu e pentru ei. Oricum, acela, daca "si-a furat-o", a meritat-o el pe undeva, caci cine poate fi fara de pacat pe lumea asta? Cu siguranta i-a provocat el cumva pe agresori. De ce s-ar baga crestinul nostru meritoriu intr-o treaba tenebroasa, in care pierde timpul si cine stie ce incurcaturi se mai ivesc, care nu-l priveste in niciun fel, n-are niciun iz duhovnicesc si nu-i serveste la nimic?"

"Este nu doar in datoria mea de crestin ci si in legea iubirii sa ma preocup de soarta aproapelui, e firesc sa sufar si eu pentru neputintele lui si sa incerc sa fac ceva ca sa le alin."

Ei aici, in aceasta discutie sta esenta credintei. Aici esueaza multi si tot aici sunt multi care se farama nestiind in ce parte s-o ia.

Si tot aici este cheia pentru drumul pe care il alegi: manastire sau lume.

Si fiecare poate mai bine altceva. Diferenta intre oameni, si aici pe forum si care duce la atatea discutii.

Unii sunt buni a sta singuri cu cartile de teologie, rugaciuni si filozofii. Altii se duc si se dedica oamenilor si ajutatului lor (vezi Maica Teresa).
Si unii si altii o fac pentru Dumnezeu, dar in alt fel.

P.S. In semnatura mea am scris ideea mea, nu am copiat de la nimeni. Asta este credinta mea si de asta nu pot intelege anumite lucruri si oameni.

[leonte]

În prealabil postat de sophia

"Exista crestini pentru care lumea nu mai exista. Conteaza doar ei, persoana lor particulara si Dumnezeu. Toata munca lor asupra lor insisi, posturi, privegheri, rugaciuni sunt o afacere privata, cu care nimeni din afara n-are nimic de-a face. Astfel de oameni ar trece (si trec adesea, de fapt) pe langa cel cazut intre talhari (parabola samarineanului milostiv este spusa de Matuitorul la Luca 10, 30-36) cu cea mai mare indiferenta.

P.S. In semnatura mea am scris ideea mea, nu am copiat de la nimeni. Asta este credinta mea si de asta nu pot intelege anumite lucruri si oameni.

In ceea ce descrii tu, la mijloc este o gresita intelegere a expresiei "singur numai cu Dumnezeu". Pe de o parte, chiar exista astfel de domni gentili si cucoane care fac in biserica mai multe metanii decat evreii la zidul plagerii, dar tin si condica celor prezenti la fiecare sarbatoare : "dar cutare n-a venit, iar pe nevasta lu' cutare n-am mai vazut-o de mult la biserica; dar tu de ce nu te-ai impartasit azi?..."

Daca in aspectele de mai sus am fi straini de lume, cu siguranta nu ne-ar lasa inima sa trecem nepasatori pe langa cei ce se tanguiesc. Macar o vorba de incurajare le putem spune, ca nu ne costa nimic.

Nu inseamna neaparat ca o iubesti mai mult, dar daca nu ai in casa nici o fotografie cu persoana care zici ca ti-e iubita, sau ai doar o singura fotografie la care te uiti cand iti mai aduci aminte ca "trebuie" sa faci asta, atunci SIGUR nu iubesti persoana respectiva!

Chiar voiam sa revin asupra postului in sensul ca am intrat in casa si peste tot sunt puse icoane de diferite dimensiuni.Dar...majoritatea sunt sub forma de tablouri pt ca nimeni nu se roaga la ele.Si au singurul merit de a te duce cu gandul la Dumnezeu,dar ma rog e un merit ca iti aduce aminte ca nu esti singur.

Ok, ai icoane in casa pentru ca iubesti persoanele din ele; as zice ca important esa ne iubeasca persoana din icoana dar sfintii iubesc pe toata lumea.Dar poate pt o relatie mai ..personala e nevoie si de rugaciune, de a fi un bun crestin etc, de-aia ziceam ca nu ajung icoanele.

Eu am avut un prieten in liceu cu care nu am avut nicio fotografie...si am tinut foarte mult la el si nu l-am uitat multa vreme. Dar inainte de intruparea lui Iisus, oare Moise, David, Ilie, Maica Domnului care nu aveau icoane , nu Il iubeau pe Dumnezeu?


Cine te-a pus pe tine judecator peste ei??? Tu cu osanda (si rasplata) ta, ei cu a lor. Nu tu imparti osinda, nici rasplata. Ci Dumnezeu. Iar daca imparti tu osinda in locul Lui, tu cunocand poruncile... mai gandeste-te daca e bine ce faci!...

Nu am vrut sa ii judec, si chiar daca ii judec, oricum chiar daca as vrea nu am putere asupra vietii lor.Sugeram ca nu e bine,doar dupa parerea mea, ce fac. De exemplu, eu nu am vazut pe unde am fost calugari sau calugarite care sa isi faca pravila de la chilie in biserica.Sau preoti care sa citeasca in biserica rugaciuni personale.

Au sens acatistele in biserica si rostite de oricine?
Dau definita spusa de un preot, Farcasiu :

"Aşadar, Acatistul se referă în primul rând la o slujbă specială de laudă, alcătuită întru cinstirea Mântuitorului Hristos, a Maicii Domnului sau a unui sfânt şi abia după aceea la pomelnicele în care sunt înşirate toate nevoile şi trebuinţele vieţii noastre personale."

Chiar dvs vorbiti de acatist ca medicament; ori el nu e asta...ce e ,santaj? il laud pe sfant ca sa ma ajute? de-asta zic ca mai bine se folosesc rugaciuni sincere, poate mai scurte...sau ma rog, mai lungi daca credinciosul simte nevoia, in care te rogi acelui sfant, si ii spui ce vrei de la el. Cred ca e mai corect asa decat sa insiri o lista de "Bucura-te".

Sau daca ma insel si acei oameni au fost ajutati de sfant si citesc acatistele pentru a-l lauda sau a-i multumi, asa cum e rostul lor, ma rog.

Cred ca ce mi se pare nepotrivit de fapt si asa se explica logic nemultumirea mea, e ca acatistele sunt destinate dupa definitie a fi slujbe..de asta sunt si asa lungi; la fel si paraclisele. Ori si eu am in cartea de rugaciuni scrisa Liturghia sf.Ioan Gura de Aur dar nu ma rog cu ea acasa, de fapt nici nu e rugaciune. Nu te opreste nimeni sa le citesti, dar sunt slujbe, nu rugaciuni.


Asta e chiar amuzanta! Ai vreo cunostiinta bolnava? Imagineaza-ti ca ai avea si i-ai zice: daca crezi ca medicamentele recomandate de medic ajuta, de ce nu desemnezi pe o singura (alta) persoana care sa ia medicamentele respective de mai multe ori pe saptamana pentru toti bolnavii (si pt cunoscutul tau bolnav si pt altii)!
Crezi ca s-ar insanatosi acel cunoscut al tau daca altul (desemnat) ar lua medicamentele in locul lui? Crezi ca persoanei desemnate sa ia medicamentele altora s-ar folosi de pe urma lor?


Nu cred ca e acelasi lucru, altfel ar trebui sa fim toti preoti ca sa facem sf maslu pt noi , sa ne spovedim singuri si sa ne iertam pacatele singuri. Rugaciunea preotului are valoare pt mai multi credinciosi, de asta se si face o singura molitfa la spovedanie nu una pt fiecare credincios.Oricum, ma refeream si la prezenta credinciosului la citirea acatistului de catre preot.De fapt,cum am spus, acatistul fiind slujba, cam preotul ar fi singurul caruia ii e destinata citirea textului.

Iar daca e vorba de medicament personal, rugaciunea si "pravila" noastra de rugaciune nu o poate face nimeni in locul nostru, intr-adevar, nu la ea ma refeream.

Sintem datori sa ne rugam si pentru noi (pentru ca NIMIC nu putem face fara Dumnezeu! Iar sfintii prin rugaciunile lor mijlocesc pentru noi in fata Lui Dumnezeu) si sintem datori sa ne rugam si pentru semeni.

Pai...:)) Tatal Nostru..inseamna ca ma rog si pt semeni...dar nu am zis Tatal lor, sau Tatal vostru....normal ca ma includ si eu acolo.Sau Imparate ceresc care zice..si ne curateste..sau mantuieste bunule sufletele noastre. Sau cuvine-se cu adevarat sa te fericim. etc


Cand vei constientiza ca AI NEVOIE de Dumnezeu pentru ca NIMIC nu poti face fara El, atunci vei incepe sa te rogi si pentru tine.

Constientizez asta pe pielea mea de vreo...5 ani dar n-am mai crezut ca rugaciunea mea pt mine ma ajuta.Oricum am avut nevoie de rugaciunea cuiva specializat in asta. Dar acum consider ca e indispensabila si rugaciunea mea.(Maine voi avea niste carti de rugaciuni, nu acatiste, si sper sa incep un program cu rugaciuni de dimineata,seara etc)

Iar acatistele sint o (ocazie de) cateheza absolut minunata! Nu toti citesc Filocaliile sau scrierile Sfintii Parinti. Insa dintr-un acatist poate invata si intelege orice crestin.
Iata, ce cateheza minunata, din acatistul Sf Grigorie Decapolitul:

Dap, asta asa e, nu am zis nu.

Cati dintre noi cei ce sintem foarte preocupati de ce fac (dar mai ales ce nu fac! sau ce gresesc) ceilalti, care vestnic comentam si carcotim despre ce fac ceilalti, CATI dintre noi ne straduim in permanenta sa ne curatam prin rugaciune permanenta personala (referitoare la noi) spinii patimilor proprii?
Cati dintre cei preocupati de ce fac semenii, de ce fac sau nu fac preotii, oare cati dintre ei se nevoiesc spre infrinare, ca sa isi are pamantul sufletului propriu, precum ne invata acatistul Sfantului Grigorie? (macar de l-ar citii acestia ce strimba din nas la notiunea de acatist, mult s-ar folosi!)


Eu una n-o sa mai citesc acatiste la rugaciunea personala; ele sunt slujbe de lauda, poate sincer, sufletul meu nu simte nevoia sa laude un sfant, de-asta se si citesc de obicei de catre preot in ziua de praznuire a sfantului, nu mereu; si oricum sunt slujbe. Nu sunt destinate a fi rugaciuni personale.Punct.

Poate ce gresesc ceilalti ma induce si pe mine in eroare (daca ei citesc acatiste, eu de ce nu citesc? etc) sau poate ma intereseaza sa stiu daca e bine ce fac sau nu.




Ei sint marturisitori ai Lui Dumnezeu in felul lor pentru ca nu se rusineaza de El. Ei nu se rusineaza si nu se simt penibili sa stea de vorba cu El si o fac oricand si oriunde si, bineinteles, cu atat mai mult in casa Lui (biserica). Tu insa te rusinezi de El (de vorbirea cu El - pentru ca rugaciune inseamna vorbirea cu Dumnezeu) si consideri ca e penibil ca cineva sa vorbeasca Lui Dumnezeu in casa Lui.
Oare ti-ai pus vreodata problema cum crezi tu ca v-ar percepe Dumnezeu pe voi (pe aceia si pe tine) vazand diferenta de raportare la El? (nu mie sa imi raspunzi la aceasta intrebare, ci tie sa iti raspunzi in sinea ta)

Mrr..nu am zis ca e penibil ca cineva sa stea de vorba cu Dumnezeu in casa Lui...am zis ca mi se par penibili cei care se aseaza (apropo acatistul cica e o slujba care se face in picioare sau in genunchi, dar nu pe scaun ) si citesc sub forma unei rugaciuni vreun sfert de ora dintr-o carticica de rugaciuni,de obicei un acatist.

De exemplu , rugaciunea Tatal nostru din timpul sfintei Liturghii in care toti oamenii se roaga mi se pare aproape cel mai sublim moment al slujbei.

Ar putea sa se roage cu psalmi, rugaciuni compuse de ei dupa nevoile si sufletul lor sau rugaciuni destinate a fi rugaciuni personale. Si daca treptat le-ar si trai un pic, ar fi chiar perfect.Si m-ar face si pe mine sa merg mai des la biserica sa fac la fel.Altfel, sincer dupa ce i-am vazut si am ajuns acasa m-am tot intrebat ce tot fac ei acolo, ce sens are? Si nu prea are sens..pt ca ei se roaga..cu slujbe.

Si se roaga lung....pt ca ei nu se roaga cu rugaciuni (care nu tin niciodata 15 minute) ci cu slujbe.

Daca ma rusinez de El e bine sau rau? Se spune ca vamesul nici nu indraznea sa isi ridice ochii in templu.

Recunosc, nu prea imi place sa ma rog in biserica, personal, in vazul lumii; in rest, am mai fost cand nu era lume. De exemplu, in vazul lumii, acele situatii cand se face coada in fata unei icoane pentru a astepta randul in fata ei la rugaciune.

De fapt eu nu ma rusinez de Dumnezeu, de casa Lui, ci de faptul ca ceilalti ma vad. Daca as sti ce sa spun, daca as avea ce sa spun, daca ar exista o relatie vie si matura de rugaciune intre mine si Dumnezeu poate sau sigur nu m-ar deranja. Dar sa impartasesc ezitarile, nesiguranta, lipsa de indraznire sau de ganduri cu ceilalti , nu e neaparat rusinos dar nu are rost.

De-asta am zis ca ma apuc de un program cu rugaciuni simpe, din cartea de rugaciuni. Eu personal simt ca nu am ce-i spune lui Dumnezeu, ca nu mai vreau sa spun nimic.

De altfel, se spune ca noi il iubim pe Dumnezeu pt ca El ne-a iubit mai intai. Poate am nevoie de un raspuns de la El ca sa incep sa am si eu ce-i spune, din cuvintele mele.Pana atunci imi ramane ca datorie rugaciunea existenta in cati.

[zaharia_2009]

Iertat sa imi fie , iertati-ma mult fratilor pt asemenea pareri, dar cred ca pierdem timpul nu numai spre nici un folos ci chiar spre posibila smintire a vreunuia dintre noi !

Discutia este de mult prisos !

În prealabil postat de zaharia_2009

Iertat sa imi fie , iertati-ma mult fratilor pt asemenea pareri, dar cred ca pierdem timpul nu numai spre nici un folos ci chiar spre posibila smintire a vreunuia dintre noi !

Discutia este de mult prisos !

Buna observatie. Multumim.

[leonte]

În prealabil postat de alecsandra_ldc

Nu inseamna neaparat ca o iubesti mai mult, dar daca nu ai in casa nici o fotografie cu persoana care zici ca ti-e iubita, sau ai doar o singura fotografie la care te uiti cand iti mai aduci aminte ca "trebuie" sa faci asta, atunci SIGUR nu iubesti persoana respectiva!

Chiar voiam sa revin asupra postului in sensul ca am intrat in casa si peste tot sunt puse icoane de diferite dimensiuni.Dar...majoritatea sunt sub forma de tablouri pt ca nimeni nu se roaga la ele.Si au singurul merit de a te duce cu gandul la Dumnezeu,dar ma rog e un merit ca iti aduce aminte ca nu esti singur.

Ok, ai icoane in casa pentru ca iubesti persoanele din ele; as zice ca important esa ne iubeasca persoana din icoana dar sfintii iubesc pe toata lumea.Dar poate pt o relatie mai ..personala e nevoie si de rugaciune, de a fi un bun crestin etc, de-aia ziceam ca nu ajung icoanele.

Treaba cu persoana iubita din "poze" este un concept al unei iubiri cazute, a iubirii unui chip. Eu nu-L iubesc pe Hristos pentru barba si pletele Sale, sau pe Arsenie de la Prislop pentru ochii sai albastri. Eu caut sa Il iubesc pe Hristos pentru dragostea cu care m-a iubit El pe mine; pentru plida de smerenie pe care mi-a lasat-o prin vietuirea Sa si pentru gestul Sau de a se pogora in iadul nostru ca sa ne arate drumul spre Lumina Tatalui ceresc.

Din fericire pentru mine, am avut ocazia sa rasfoiesc o carte despre iconografia bizantina, si sa discut cu preoti pictori care mi-au explicat diferenta dintre o icoana si un portret (pictat sa fotografie). Portretul cauta sa redea cu fidelitate tresaturile fetei, ridurile, lungimea nasului, conturul buzelor, forma si culoarea ochilor, ....
In schimb, icoana face abstractie de exactitatea chipului si cauta sa exprime o traire duhovniceasca, astfel incat cel ce o priveste sa simta ceva suprafiresc si sa-si faca o idee despre ce inseamna trairea interioara a unui cuvios. Cu alte cuvinte, icoana bizantina este un stimul pozitiv pentru psihic, la fel cum ispitele sunt stimuli care ne indeamna spre destrabalare. Icoana joaca un rol foarte practic si foarte rational in nevointa crestinului.

Daca veti rasfoi filocaliile, veti observa ca nici unul dintre marii asceti nu erau precum magicienii sau precum babele superstitioase, ci mai degraba precum matematicienii, foarte rationali si cu dreapta socoteala intru toate. Icoana nu este un artefact cu puteri magice si nici sfintele moaste nu sunt ele in sine facatoare de minuni. Singura Putere facatoare de minuni este Sfata Treime, iar toate celelate sunt "cadouri" facute de Dumnezeu pentru evlavia celui ce se roaga si pentru pilda de buna vietuire a celui cinstit.

Din acest motiv noi nu ne inchinam la icoane si nici macar la sfinti, ci la Dumnezeul cel nevazut de ochiul trupesc. Sfintilor le cinstim vietuirea si le "ascultam" invataturile, iar la icoane luam aminte. Orice alta interpretare eu o socotesc idolatrie.

În prealabil postat de alecsandra_ldc

Nu inseamna neaparat ca o iubesti mai mult, dar daca nu ai in casa nici o fotografie cu persoana care zici ca ti-e iubita, sau ai doar o singura fotografie la care te uiti cand iti mai aduci aminte ca "trebuie" sa faci asta, atunci SIGUR nu iubesti persoana respectiva!

Chiar voiam sa revin asupra postului in sensul ca am intrat in casa si peste tot sunt puse icoane de diferite dimensiuni.Dar...majoritatea sunt sub forma de tablouri pt ca nimeni nu se roaga la ele.Si au singurul merit de a te duce cu gandul la Dumnezeu,dar ma rog e un merit ca iti aduce aminte ca nu esti singur.

Ok, ai icoane in casa pentru ca iubesti persoanele din ele; as zice ca important esa ne iubeasca persoana din icoana dar sfintii iubesc pe toata lumea.Dar poate pt o relatie mai ..personala e nevoie si de rugaciune, de a fi un bun crestin etc, de-aia ziceam ca nu ajung icoanele.

Eu am avut un prieten in liceu cu care nu am avut nicio fotografie...si am tinut foarte mult la el si nu l-am uitat multa vreme. Dar inainte de intruparea lui Iisus, oare Moise, David, Ilie, Maica Domnului care nu aveau icoane , nu Il iubeau pe Dumnezeu?


Cine te-a pus pe tine judecator peste ei??? Tu cu osanda (si rasplata) ta, ei cu a lor. Nu tu imparti osinda, nici rasplata. Ci Dumnezeu. Iar daca imparti tu osinda in locul Lui, tu cunocand poruncile... mai gandeste-te daca e bine ce faci!...

Nu am vrut sa ii judec, si chiar daca ii judec, oricum chiar daca as vrea nu am putere asupra vietii lor.Sugeram ca nu e bine,doar dupa parerea mea, ce fac. De exemplu, eu nu am vazut pe unde am fost calugari sau calugarite care sa isi faca pravila de la chilie in biserica.Sau preoti care sa citeasca in biserica rugaciuni personale.

Au sens acatistele in biserica si rostite de oricine?
Dau definita spusa de un preot, Farcasiu :

"Aşadar, Acatistul se referă în primul rând la o slujbă specială de laudă, alcătuită întru cinstirea Mântuitorului Hristos, a Maicii Domnului sau a unui sfânt şi abia după aceea la pomelnicele în care sunt înşirate toate nevoile şi trebuinţele vieţii noastre personale."

Chiar dvs vorbiti de acatist ca medicament; ori el nu e asta...ce e ,santaj? il laud pe sfant ca sa ma ajute? de-asta zic ca mai bine se folosesc rugaciuni sincere, poate mai scurte...sau ma rog, mai lungi daca credinciosul simte nevoia, in care te rogi acelui sfant, si ii spui ce vrei de la el. Cred ca e mai corect asa decat sa insiri o lista de "Bucura-te".

Sau daca ma insel si acei oameni au fost ajutati de sfant si citesc acatistele pentru a-l lauda sau a-i multumi, asa cum e rostul lor, ma rog.

Cred ca ce mi se pare nepotrivit de fapt si asa se explica logic nemultumirea mea, e ca acatistele sunt destinate dupa definitie a fi slujbe..de asta sunt si asa lungi; la fel si paraclisele. Ori si eu am in cartea de rugaciuni scrisa Liturghia sf.Ioan Gura de Aur dar nu ma rog cu ea acasa, de fapt nici nu e rugaciune. Nu te opreste nimeni sa le citesti, dar sunt slujbe, nu rugaciuni.


Asta e chiar amuzanta! Ai vreo cunostiinta bolnava? Imagineaza-ti ca ai avea si i-ai zice: daca crezi ca medicamentele recomandate de medic ajuta, de ce nu desemnezi pe o singura (alta) persoana care sa ia medicamentele respective de mai multe ori pe saptamana pentru toti bolnavii (si pt cunoscutul tau bolnav si pt altii)!
Crezi ca s-ar insanatosi acel cunoscut al tau daca altul (desemnat) ar lua medicamentele in locul lui? Crezi ca persoanei desemnate sa ia medicamentele altora s-ar folosi de pe urma lor?


Nu cred ca e acelasi lucru, altfel ar trebui sa fim toti preoti ca sa facem sf maslu pt noi , sa ne spovedim singuri si sa ne iertam pacatele singuri. Rugaciunea preotului are valoare pt mai multi credinciosi, de asta se si face o singura molitfa la spovedanie nu una pt fiecare credincios.Oricum, ma refeream si la prezenta credinciosului la citirea acatistului de catre preot.De fapt,cum am spus, acatistul fiind slujba, cam preotul ar fi singurul caruia ii e destinata citirea textului.

Iar daca e vorba de medicament personal, rugaciunea si "pravila" noastra de rugaciune nu o poate face nimeni in locul nostru, intr-adevar, nu la ea ma refeream.

Sintem datori sa ne rugam si pentru noi (pentru ca NIMIC nu putem face fara Dumnezeu! Iar sfintii prin rugaciunile lor mijlocesc pentru noi in fata Lui Dumnezeu) si sintem datori sa ne rugam si pentru semeni.

Pai...:)) Tatal Nostru..inseamna ca ma rog si pt semeni...dar nu am zis Tatal lor, sau Tatal vostru....normal ca ma includ si eu acolo.Sau Imparate ceresc care zice..si ne curateste..sau mantuieste bunule sufletele noastre. Sau cuvine-se cu adevarat sa te fericim. etc


Cand vei constientiza ca AI NEVOIE de Dumnezeu pentru ca NIMIC nu poti face fara El, atunci vei incepe sa te rogi si pentru tine.

Constientizez asta pe pielea mea de vreo...5 ani dar n-am mai crezut ca rugaciunea mea pt mine ma ajuta.Oricum am avut nevoie de rugaciunea cuiva specializat in asta. Dar acum consider ca e indispensabila si rugaciunea mea.(Maine voi avea niste carti de rugaciuni, nu acatiste, si sper sa incep un program cu rugaciuni de dimineata,seara etc)

Iar acatistele sint o (ocazie de) cateheza absolut minunata! Nu toti citesc Filocaliile sau scrierile Sfintii Parinti. Insa dintr-un acatist poate invata si intelege orice crestin.
Iata, ce cateheza minunata, din acatistul Sf Grigorie Decapolitul:

Dap, asta asa e, nu am zis nu.

Cati dintre noi cei ce sintem foarte preocupati de ce fac (dar mai ales ce nu fac! sau ce gresesc) ceilalti, care vestnic comentam si carcotim despre ce fac ceilalti, CATI dintre noi ne straduim in permanenta sa ne curatam prin rugaciune permanenta personala (referitoare la noi) spinii patimilor proprii?
Cati dintre cei preocupati de ce fac semenii, de ce fac sau nu fac preotii, oare cati dintre ei se nevoiesc spre infrinare, ca sa isi are pamantul sufletului propriu, precum ne invata acatistul Sfantului Grigorie? (macar de l-ar citii acestia ce strimba din nas la notiunea de acatist, mult s-ar folosi!)


Eu una n-o sa mai citesc acatiste la rugaciunea personala; ele sunt slujbe de lauda, poate sincer, sufletul meu nu simte nevoia sa laude un sfant, de-asta se si citesc de obicei de catre preot in ziua de praznuire a sfantului, nu mereu; si oricum sunt slujbe. Nu sunt destinate a fi rugaciuni personale.Punct.

Poate ce gresesc ceilalti ma induce si pe mine in eroare (daca ei citesc acatiste, eu de ce nu citesc? etc) sau poate ma intereseaza sa stiu daca e bine ce fac sau nu.




Ei sint marturisitori ai Lui Dumnezeu in felul lor pentru ca nu se rusineaza de El. Ei nu se rusineaza si nu se simt penibili sa stea de vorba cu El si o fac oricand si oriunde si, bineinteles, cu atat mai mult in casa Lui (biserica). Tu insa te rusinezi de El (de vorbirea cu El - pentru ca rugaciune inseamna vorbirea cu Dumnezeu) si consideri ca e penibil ca cineva sa vorbeasca Lui Dumnezeu in casa Lui.
Oare ti-ai pus vreodata problema cum crezi tu ca v-ar percepe Dumnezeu pe voi (pe aceia si pe tine) vazand diferenta de raportare la El? (nu mie sa imi raspunzi la aceasta intrebare, ci tie sa iti raspunzi in sinea ta)

Mrr..nu am zis ca e penibil ca cineva sa stea de vorba cu Dumnezeu in casa Lui...am zis ca mi se par penibili cei care se aseaza (apropo acatistul cica e o slujba care se face in picioare sau in genunchi, dar nu pe scaun ) si citesc sub forma unei rugaciuni vreun sfert de ora dintr-o carticica de rugaciuni,de obicei un acatist.

De exemplu , rugaciunea Tatal nostru din timpul sfintei Liturghii in care toti oamenii se roaga mi se pare aproape cel mai sublim moment al slujbei.

Ar putea sa se roage cu psalmi, rugaciuni compuse de ei dupa nevoile si sufletul lor sau rugaciuni destinate a fi rugaciuni personale. Si daca treptat le-ar si trai un pic, ar fi chiar perfect.Si m-ar face si pe mine sa merg mai des la biserica sa fac la fel.Altfel, sincer dupa ce i-am vazut si am ajuns acasa m-am tot intrebat ce tot fac ei acolo, ce sens are? Si nu prea are sens..pt ca ei se roaga..cu slujbe.

Si se roaga lung....pt ca ei nu se roaga cu rugaciuni (care nu tin niciodata 15 minute) ci cu slujbe.

Daca ma rusinez de El e bine sau rau? Se spune ca vamesul nici nu indraznea sa isi ridice ochii in templu.

Recunosc, nu prea imi place sa ma rog in biserica, personal, in vazul lumii; in rest, am mai fost cand nu era lume. De exemplu, in vazul lumii, acele situatii cand se face coada in fata unei icoane pentru a astepta randul in fata ei la rugaciune.

De fapt eu nu ma rusinez de Dumnezeu, de casa Lui, ci de faptul ca ceilalti ma vad. Daca as sti ce sa spun, daca as avea ce sa spun, daca ar exista o relatie vie si matura de rugaciune intre mine si Dumnezeu poate sau sigur nu m-ar deranja. Dar sa impartasesc ezitarile, nesiguranta, lipsa de indraznire sau de ganduri cu ceilalti , nu e neaparat rusinos dar nu are rost.

De-asta am zis ca ma apuc de un program cu rugaciuni simpe, din cartea de rugaciuni. Eu personal simt ca nu am ce-i spune lui Dumnezeu, ca nu mai vreau sa spun nimic.

De altfel, se spune ca noi il iubim pe Dumnezeu pt ca El ne-a iubit mai intai. Poate am nevoie de un raspuns de la El ca sa incep sa am si eu ce-i spune, din cuvintele mele.Pana atunci imi ramane ca datorie rugaciunea existenta in cati.

Ce legatura au aceste pareri cu titlul topicului? Ar fi bine sa precizezi carei confesiuni ii apartii, ca sa stim cum sa interpretam corect atitudinea fata de sfinti si fata de icoane. Acest topic nu a fost creat pentru polemici interconfesionale. Este destinat ortodocsilor care sunt preocupati de aspecte premergatoare vietii monahale. Punct.

[ioanna]

În prealabil postat de alecsandra_ldc

Ar putea sa se roage cu psalmi, rugaciuni compuse de ei dupa nevoile si sufletul lor sau rugaciuni destinate a fi rugaciuni personale. Si daca treptat le-ar si trai un pic, ar fi chiar perfect. Si m-ar face si pe mine sa merg mai des la biserica sa fac la fel. Altfel, sincer dupa ce i-am vazut si am ajuns acasa m-am tot intrebat ce tot fac ei acolo, ce sens are? Si nu prea are sens..pt ca ei se roaga..cu slujbe.
Si se roaga lung....pt ca ei nu se roaga cu rugaciuni (care nu tin niciodata 15 minute) ci cu slujbe.
(...)
Sau revenind la problema mea principala..acatistele sunt rugaciuni ajutatoare..rugaciunea de baza, o rugaciune simpla e Tatal Nostru, mai exista Imparate ceresc, Cuvine-se cu adevarat..acatistele sunt rugaciuni lungi..dar oamenii le spun de parca ar fi fost scrise cu mana lui Dumnezeu. Adica fiecare se roaga cum il taie capul. N-ar putea in biserica, unde vine toata lumea, sa se roage cu ce au pe suflet si cu o rugaciune mai scurta, si sa lase povestile mai lungi pt camera lor, unde surpriza...Dumnezeu si sfintii ii vad si ii apreciaza?

N-am inteles ce ati vrut sa spuneti. Toata slujba e un timp petrecut in rugaciune ( adica o inaltare a mintii spre Dumnezeu, ce iese din inima pentru a-l slavi, a-i multumi, a-i cere harurile necesare pentru suflet si trup). Cred ca n-ati fost niciodata atenta la slujba de puteti spune "ar putea sa se roage cu psalmi". Pana sa ajungeti sa traiti rugaciunea comunitara, ar fi bine sa fiti macar atenta la ce se spune, nu la ce face unul sau altul in biserica, daca citeste sau nu acatiste. Nu uitati ca biserica e spatiu public, dar si cel mai privat loc cu putinta.

[glykys]

Buna, Alecsandra. Cred ca tu ai intrebat despre bucuria vs. obligativitatea rugaciunii. Uite ce zic eu, sa nu mai bagi atat in seama oamenii din biserica sau pe cei care se roaga in metro, fiecare dintre ei e pe un drum al credintei, se plaseaza pe o anumita scala in raportarea lui la Dumnezeu. Daca tu doresti sa afli anumite lucruri si sa iti imbunatatesti viata spirituala, cred ca, in primul rand, ar trebui sa iti cauti un duhovnic, cu care sa te sfatuiesti si sa ii spui tot ce ne-ai spus si noua. El va sti ce sa iti raspunda si ce sa iti recomande tie personal la acest nivel. Dar pentru asta iti e necesara dorinta aceasta, pe care mie mi se pare ca o ai, sa cunosti si sa te conduci dupa spiritualitatea ortodoxa.
In al doilea rand, poate ar fi bine sa citesti niste carti de spiritualitate ortodoxa, pentru ca, adesea, asa cum ai observat si tu, ce fac oamenii care se considera ortodocsi nu prea coincide cu invatatura bisericii. Nici nu e bine sa te bazezi prea multe pe propriile impresii.
E minunat ca doresti sa incepi cu rugaciunile de dimineata si de seara. Numai citeste-le cu atentie sa le intelegi!
Si nu te descuraja daca nu inteleg ceva sau daca ai impresii negative! perseverenta si rabdarea sunt instrumente de baza si in viata spirituala, si in cea concreta!