|
#1
|
||||
|
||||
Iconoclamul postmodern
Mi-am permis sa deschid acest subiect pentru ca am intrat in polemica la o emisiune TV la care am fost invitata, cu poetul "libercugetator" Florin Iaru, pe tema interzicerii icoanelor in scoli.
Un lucru trebuie sa fie clar pentru toata lumea: Venerarea cultului icoanelor nu inseamna idolatrie! Contestarea cultului icoanelor este iconoclasm iar incercarea de a interzice icoanele in scoli, in prezent, eu il consider o forma de iconoclasm postmodern! Miscarea iconoclasta a aparut pentru prima data in Bizant ca reactie la arta crestina si a tinut aproximativ trei secole. (488 d. Cr. Hierapolis – 787 d. Cr. Al doilea Sinod de la Niceea) Arta crestina este expresia talcuita cu ajutorul mijloacelor artistice a ordinii creationale a lumii. Iconoclasmul contine in el o tentativa de a contesta puterea artei de a exprima estetic, Revelatia. In viziunea filosofilor mistici crestini (vezi Evdokimov, Lossky) a fost o miscare pagana. Resurectii iconoclaste au avut loc si in secolul XVIII al “luminilor” odata cu Revolutia Franceza, apoi in secolul XX: iconoclasmul bolsevic si in prezent se incearca o resuscitare a miscarii iconoclaste prin incercarea de interzicere a icoanelor in scoli, ca efect al procesului social de deconstructie a Europei Crestine de catre paganismul occidental. Conform filosofiei mistice crestine, atat respectarea textelor sacre, cat si respectarea imaginilor sacre, prin intermediul viziunii plastice ca modalitate de situare in mijlocul Tainelor Sfinte, decurg din aceeasi sursa: respectarea Logosului, a Cuvantului lui Dumnezeu! Fortele iconoclaste pagane scot omul credincios din armonia manifestarilor diferite ale Revelatiei si il arunca in conflictul acestor manifestari si astfel, desconsidera ceea ce a spun Mantuitorul “Eu am venit sa implinesc Legea nu sa o stric!” Din acest punct de vedere, iconoclasmul devine o incercare de deconstructie a organizarii evanghelice a lumii si o forma de nihilism anthropologic fiindca contesta omului, ca si creatie divina, facultatea vederii spirituale
__________________
Nihil sine Deo Last edited by Diana67; 24.01.2013 at 12:15:17. |
#2
|
|||
|
|||
Citat:
Se găsește cumva pe internet înregistrarea emisiunii la care ați participat? În privința iconoclaștilor postmoderni la care ați făcut referire... cred că atitudinea lor ar putea fi desemnată și prin termenul "christofobie". Iconoclaștii din Bizanț combăteau cultul icoanelor din teama de idolatrie, iar iconoclaștii de astăzi solicită interzicerea icoanelor în școli tocmai pentru că acestea sunt percepute drept simboluri religioase creștine. Ei nu se mai tem de idolatrie, ci neagă existența Divinității și, ca o consecință firească a adeziunii la ateism, manifestă o atitudine ostilă și față de exercitarea libertății religioase prin afișarea simbolurilor creștine în instituțiile publice. Vă mulțumim pentru inițiativa de a deschide acest topic deosebit de interesant din punct de vedere istoric și, de asemenea, cât se poate de actual. Cu deosebită prețuire, Laura Stifter
__________________
"Duh este Dumnezeu și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate." (II Cor3, 17) "Pentru Tine trăiesc, vorbesc și cânt!" (Sf. Grigorie Teologul) "Dați-mi-L pe Hristos și aruncați-mă în iad!" "Acesta este unul dintre motivele pentru care eu cred în creștinism: e o religie pe care n-ai fi putut-o născoci." (C. S. Lewis) Câteva gânduri scrise de mine: http://www.ortodoxiatinerilor.ro/iis...-duhovniceasca |
#3
|
|||
|
|||
Citat:
De ce venerarea icoanelor nu este idolatrie? Pentru că icoana este un dispozitiv teologic ce impune privirii o asceză strictă asupra vizibilului duhovnicesc. Strictă, dar nu rigidă, fiindcă Domnul iubește creativitatea omului ascultător de Biserică și cât mai liber de pretențiile propriului ego, pe de-o parte, dar și de interferențele imaginarului demonic, pe de altă parte. Prin urmare, nu numai că icoana nu poate fi suspectată de idolatrie, dar prin chiar esența și profunzimea ei este cea mai antiidolatră formă de expresie artistică, încadrată perfect în străduința Bisericii, de la Cinzecime încoace, de a dezidolatriza cosmosul și sufletul omului, pentru face posibilă relația liberă, în Duh și Adevăr, a Creatorului cu creația prin mijlocirea umanului îndumnezeit prin har. Coborând înapoi pe pământul rătăcirilor noastre, putem să facem apologia savantă a icoanei la televizor sau în altă parte, este cu siguranță bineplăcută Domnului această slujire, dar să nu ne mai tot ascundem fariseic modul mizerabil cum tratăm icoana la noi acasă sub preșul aparent strălucitor al ortodoxiei de principiu. Punem fi ipocriți față de alții, de noi înșine chiar, dar nu și față de Hristos.
__________________
Prostul este dușmanul a ceea ce nu cunoaște (Ibn Arabi) Last edited by Mihailc; 24.01.2013 at 16:47:09. |
#4
|
||||
|
||||
Deocamdata nu am gasit emisiunea pe net, dar poate ca o vor posta mai tarziu
__________________
Nihil sine Deo |
#5
|
|||
|
|||
Citat:
|
#6
|
||||
|
||||
Citat:
Ganditi-va ce s-ar intampla daca ni s-ar cere sa avem fiecare in casa chipul unei persoane pe care nu o cunoastem? Am respinge acest lucru. Ne-am spune ca daca avem loc pentru asa ceva atunci sa punem persoanele dragi noua. PS Numai atunci cand Hristos este iubit, I se accepta si icoana, pana la acceptare, nu exista decat lupta impotriva icoanei. |
#7
|
||||
|
||||
Cand vezi in media inversunarea unora impotriva icoanelor din scoli, te gandesti ca cine stie ce “grozavie” s-a pus pe perete, ceva nemaivazut si nemaintalnit pana acum in spatiul romanesc, ceva strain, complet nefiresc si nespecific noua. Iconoclasmul unora, legitimat gaunos pe principiul non-discriminarii, e mai degraba un moft. Prezenta ei imagistica nu poate deranja (eventual te irita daca e kitch), insa absenta ei poate deranja. Stau sa ma gandesc, imaginea lui Cuza sau Stefan cel Mare din scoli, nu e si ea vazuta drept discriminare fata de minoritatile nationale ce nu se simt reprezentate? :)
Ma surprind cei care sunt atat, dar atat de inversunati impotriva icoanelor din scoli, (care sunt chiar discrete, nu agreseaza vizual) pentru ca ar putea (cica) influenta copiii, (n-am inteles in ce sens influenta), dar nu le pasa absolut deloc ca pana la scoala copiii aceia vad la tarabe toate tabloidele ce promoveaza sexualitatea,vulgaritatea, incultura. Nu le pasa absolut deloc, acelea-s ok, nu-s discriminatorii pentru nimeni, o adevarata sursa de educatie pentru copil. N-am auzit de nicio campanie a lui Florin Iara in acest sens, sa ceara macar o tipla inchisa la culoare pentru unele periodice si interzicerea expunerii lor la vedere, daca tot afirma ca-l preocupa protectia copilului, pe el il deranjeaza doar expunerea icoanei. Cu alte cuvinte, iconoclasmul sau e un capriciu. Last edited by ioanna; 25.01.2013 at 18:28:49. |
#8
|
|||
|
|||
Citat:
Așa întârzii Tu! Așa Tu vii… Se clătina în Rhodos o statuie. Alături, pe o creangă, o gutuie Își legăna rar șoldurile mari. Că nu-și găsise locul... Felinar În vântu-albastru-al serii. Iar și iar ... (Adeseori, în Rhodos, pun gutui Cultivatorii, grecii, de statui...) Întocmai, eu Te clatin cu privirea Când Vântul Tău îmi răscolește firea Cu vinețiul norilor târzii. (Așa întârzii Tu, așa Tu vii!...) Mai vino, puf de toamnă-nsângerată Cădelnițînd prin iarna mea uitată! Iar clătinare, Doamne, de-Ți găsesc Mă ține drept doar Tu! Că-s lut ceresc. . |
#9
|
||||
|
||||
iconoclasmul din Biserica Creștină urmărea scoaterea cultului icoanelor în afara Bisericii.
a compara atitudinile unora, gen Iaru, cu iconoclasmul, mi se pare exagerată. se cere scoaterea icoanelor din spațiile publice, mai ales din școli. icoana trebuie să rămână în locurile destinate ei: în biserica și în casa credinciosului. ce este peste, poate fi considerat un abuz. este un abuz al poziției majoritarului, care crede ca are dreptul, uneori obligația, de a subjuga voința minoritarului. acesta este un abuz. impanzirea sălilor de clasă cu icoane, este un abuz. scoala trebuie să rămână laică. |
#10
|
|||
|
|||
Citat:
|
|