O poveste care sa ne dea de gandit!

[Camy93]

dragii mei, multumesc din suflet pentru mesajele voastre! atat eu cat si prietenul nostru ne caim si ne pare rau pentru faptele facute, ni s-a atras atentia si ni s-a zis si explicat cum trebuie facut.

mi-as dori din tot sufletul sa pot merge undeva, din pacate sunt mutata in germania, m-am mutat cu familia cand aveam 17 ani. nu am pe nimeni aici, nu e biserica la care m-as putea duce, nu am niciun sfatuitor... mutatul a fost pentru mine un soc... nu stiam limba, nu aveam prieteni, nimic. la scoala am fost si am invatat limba in timp... ceilalti desigur ca isi bateau joc de mine, ca uite, cum de au adus-o asa in tara noastra, ia sa plece inapoi la ea si tot asa. m-am inchis mai mult in mine si mi-a fost tot mai greu dar am tinut speranta in suflet.

imi pare rau ca poate mi-am ales cuvintele gresit, dar, desi mi-e frica de necunoscut, mi-as da viata pentru ea, la fel si pt. Domnul... pentru ca inseamna enorm pentru mine. stiu, stiu ca am dezamagit-o. ma simt oribil... imi puteti fi voi alaturi si sa ma sfatuiti?
nu am la cine sa ma duc... ce as putea sa fac?